ENCICLOPEDIE MEDICALA

Afectiuni congenitale ale cristalinului

 

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana.

 

Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape:

  • implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa).
  • folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea.

 

Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta.

 

Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical.

 

Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior.

 

Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului.

 

Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala.
 

Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala.
 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Afectiuni congenitale ale pleoapelor

 

Se pot grupa in: anomalii morfologice, anomalii ale deschiderii pleoapelor, anomalii ale cililor, anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor, anomalii tegumentare si anomalii de motilitate.

 

Anomalii ale morfologiei pleoapelor

  • Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos; se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave.
  • Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Uneori poate asocia simblefaron temporal. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat, keratoconjunctivita de expunere, aspect inestetic). De aceea se impune corectia chirurgicala.
  • Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale, de nerv optic), cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse.

 

Anomalii ale deschiderii palpebrale

  • Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape, superioara si respectiv inferioara. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Corectia se face chirurgical.
  • Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival.
  • Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale, unghiurile palpebrale parand sudate. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa.
  • Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat, cu directie verticala care acopera unghiul intern. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Cele de intindere mica nu necesita tratament, ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern.
  • Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.
  • Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele, a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.
  • Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.

 

Anomaliile ciliare

  • Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari; apare in alopecii. Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.
  • Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.
  • Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).
  • Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza.
  • Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei.

 

Anomaliile tegumentelor pleoapelor

  • Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor, dar nu numai, care capata un aspect solzos. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza.
  • Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica, mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.

 

Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare.

 

Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul.
 

  • Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular- este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar. Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala.
  •  Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei- este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.
  •  Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Afectiuni congenitale ale sclerei

 

Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. Aceste afectiuni, de multe ori, prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe.

 

Afectiunile legate de grosimea sclerei


Apar in buftalmie, stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular.
 

  • Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza, capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme.
  •  Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti.
  •  Protruzia congenitala Von Ammon: Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina

 

Afectiunile legate de culoare


Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata.

Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani.

  •  Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii, neregulate, situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare.
  •  Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului, anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Pigmentarea intereseaza conjunctiva, sclera, coroida, irisul si mai rar corneea, grasimea periorbitara si teaca nervului optic. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte, pete sau plaje in nuante de albastru, gri pana la negru. Leziunea pune doar probleme estetice.
  •  Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. Coloratia albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein, sindromul Marfan, sindromul Ehlers-Danlos, hipofosfatezemia, sindromul Albright II.
  • Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica:
    • sclere albastre (in toate nuantele) ; mai rar poate asocia si miopie, embriotoxon, cataracta congenitala;
    • fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare;
    • surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv.

 

In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare, hiperlaxitate ligamentara, cifoscolioza.

 

  • Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. Anomaliile oculare constand in sclere albastre, megalocornee, sferofachie, cataracta congenitala, colobom irian asociaza si extremitati lungi, musculatura atrofiata, anomalii cardiovasculare (cele mai grave).
  •  Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa, escare, atrofice si echimoze), afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului, cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina, miopie, striuri angioide retiniene, sclere albastre).
  •  Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi, edentatie totala precoce, sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces.

 

Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic, genetic, stomatologic, s. a. m. d.

 

Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor, factorilor alimentari, toxice, s. a. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Afectiuni congenitale ale uveei

 

Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare.

 

Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare.
 

  • Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care tumora Wilms, de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat.
  •  Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica.
  • Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului.
  • Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine.
  •  Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta.
  •  Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate.
  •  Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar.
  •  Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale:
    • albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10), fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual.
    • albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale.

 

Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice.

 

Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia.

 

Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei.
 

  • Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus.
  •  Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta.
  •  Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Alergii oculare ( Conjunctivita alergica)

 

Conjunctivita alergica este o inflamatie a mucoasei ce acopera fata interna a pleopelor si fata anterioara a ochilor si este declansata de o reactie alergica. Aceasta se intampla atunci cand ochiul vine in contact cu un alergen si reactioneaza prin eliberarea de histamina. Histamina determina dilatarea vaselor sanguine ale conjunctivei. Dilatarea vaselor de sange este urmata rapid de simptome oculare,cum ar fi inrosirea ochilor,senzatie de mancarime si lacrimare. Aceste simptome sunt insotite de obicei de simptome nazale, cum ar fi congestia nazala, stranut si mancarime la nivelul nasului. In timp ce conjunctivitele care nu sunt alergice afecteaza adesea doar un singur ochi, conjunctivita alergica afecteaza ambii ochi in acelasi timp. Conjunctivita alergica tinde sa apara mai frecvent la persoanele care au alte tipuri de alergii, in special rinite alergice. Spre deosebire de conjunctivitele bacteriene si virale , conjunctivita alergica nu este contagioasa.
 

Exista mai multe tipuri de conjunctivita alergica:

  • Conjunctivita alergica sezoniera ( este cea mai comuna forma de conjunctivita alergica,apare ca reactie la polenul plantelor si mucegai. Este adesea o consecinta a rinitei alergice (febra fanului).
  • Conjunctivita alergica perena ( este o forma mai putin frecventa de conjunctivita alergica, in care simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului. Principalii alergeni implicati in conjunctivita alergica perena sunt parul animalelor, praful si penele. Desi simptomele pot aparea pe tot parcursul anului si sunt mai putin severe decat cele ale conjunctivitei alergice sezoniere, acestea se pot agrava sezonier).
  • Conjunctivita vernala (este o forma cronica de conjunctivita, care apare de cele mai frecvent primavara si toamna. Aceasta poate afecta permanent vederea si apare mai frecvent la barbati decat la femei, in special la copii sub 10 ani, care au un istoric de alergii. In general copiii se vindeca de aceasta afectiune pana ajung la maturitate).
  • Keratoconjunctivita atopica (este un tip de conjunctivita alergica,care este asociat cu dermatita atopica a pleoapelor si fetii. Simptomele includ roseata, mancarime, arsuri, lacrimare, secretii vascoase si umflarea pleopelor. Varsta de debut este, de obicei, inainte de 20 de ani la pacientii cu istoric de alergii, mai ales rinite alergice si astm bronsic).
  • Conjunctivita papilara giganta (este un tip de conjunctivita asociata cu purtarea lentilelor de contact. Acest tip de conjunctivita se considera a fi o reactie alergica la proteinele din solutia ce realizeaza fixarea lentilelor. Asa cum arata si numele, papile gigante apar pe suprafata interioara a pleoapelor superioare).

 

Netratate, conjunctivitele alergice sezoniere sau perene, rareori duc la complicatii pe termen lung. Cu toate acestea, boala poate interesa si alte parti ale ochilor ( provoaca inflamatia irisului). Conjunctivita vernala si keratoconjunctivita atopica au potential de deteriorare a vederii.


Conjunctivita alergica este o reactie la anumite tipuri de alergeni. Cei mai frecventi alergeni care declanseaza conjunctivita alergica sunt:

  • Granulele mici de polen pot ajunge cu usurinta in aer. Polenul provine de cele mai multe ori de la pomi,plante leguminoase si buruieni.
  • Praful este un amestec care contine acarieni, mici particule de sol, fragmente vegetale, celule moarte de pe piele umana si animala, par, fibre sintetice.
  • Scuamele sunt celulele moarte de la suprafata pielii care cad si ajung in aer.
  • Mucegaiurile-sporii de ciuperci care formeaza mucegaiurile pot ajunge in aer. Acestea se gasesc in special in lemnul putrezit si in case (in special in zonele umede, subsoluri si bai).
  • Conservantii continuti de picaturile pentru ochi si solutiile pentru lentilele de contact uneori pot determina aparitia unei reactii alergice la persoanele sensibile.
  • Substantele iritante precum fumul de tigara, praful de creta si parfumurile pot declansa conjunctivita alergica.

 

Semnele si simptomele de conjunctivita alergica sunt:

  • Umflarea pleoapelor
  • Mancarime si senzatia de arsura la nivelul ochilor
  • Lacrimare excesiva
  • Dilatarea vaselor de sange de la nivelul conjunctivei ceea ce va duce la roseata conjunctivei
  • Scurgeri oculare apoase sau mucoase
  • Ochi rosii
  • Sensibilitate la lumina (fotofobie)
  • Vedere neclara (uneori)
  • Cearcane (cerc vanat care apare in jurul ochilor)
  • Tulburari ale somnului (insomnie).

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Ambliopia

 

Ambliopia reprezinta reducerea acuitatii vizuale care nu poate fi corectata cu ajutorul ochelarilor de vedere sau lentile de contact, asociata cu absenta unei anomalii structural sau patologice a ochiului. Incidenta este crescuta la copiii la care unul din parinti prezinta un istoric pozitiv pentru ambliopie.

 

Semne si simptome:

  • Frecarea ochilor
  • Apropierea de ecranul televizorului sau al computerului
  • Dificultati in activitatile sportive
  • Preferinta de a sta in primele randuri la cinematograf
  • Acoperirea sau inchiderea unui ochi
  • Strabism la lumina puternica
  • Rasucirea ochiului “inauntru” sau “in afara”, “fuga” ochiului
  • Acuitate vizuala scazuta a unuia dintre ochi fara explicatie aparenta
  • Alterarea acuitatii vizuale care nu se corecteaza prin ochelari de vedere.

 

Cauze:

  • Ambliopia strabismica reprezinta pierderea acuitatii vizuale datorita supresiei imaginilor in ochiul ce se roteste in afara sau inauntru
  • Ambliopia anizometropica este prezenta cand unul dintre ochi are o eroare de refractie semnificativ diferita comparative cu celalalt ochi, consecinta fiind vederea neclara
  • Ambliopia de refractie se datoreaza unei erori de refractie mari, necorectate, ce conduce la vederea neclara la unul sau la ambii ochi
  • Ambliopia senzoriala ( ambliopia fara anopsie) se datoreaza unei pierderi a acuitatii vizuale relative complete la unul dintre ochi, si poate fi cauzata de o anomalie congenital precum o cicatrice corneana sau cataracta.

 

Tratament - ingrijire adecvata:

  • Examenul oftalmologic complet este indicat la toti copiii inainte de inceperea scolii; fiecare ochi trebuie examinat individual. La copiii care provin din familii cu istoric de ambliopie sau strabism sunt indicate examene oftalmologice speciale.

 

Tratament - masuri generale:

  • Corectarea tulburarii subiacente trebuie instituita imediat ce situatia o permite
  • Corectarea completa a erorilor de refractive si/sau acoperirea ochiului mai putin afectat pentru a ajuta dezvoltarea vederii la ochiul ambliop, este de asemenea necesara.
  • Ambliopia nu se amelioreaza niciodata spontan si necesita intodeauna tratament. La copii ambliopia nu dispare odata cu avansarea in varsta. Ambliopia reprezinta o afectiune tratabila in cele mai multe cazuri daca diagnosticul este stabilit precoce. Terapia prin acoperirea ochiului mai putin afectat, purtarea ochelarilor de vedere, corectia chirurgicala a pozitiilor anormale ale ochiului, pot conduce la normalizarea vederii daca sunt instituite precoce. Dezvoltarea sistemului vizual survine in primii ani de viata, iar tratamentul pentru ambliopie poate fi eficient daca este aplicat pana la varsta de 12 ani.
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Anomalii congenitale ale aparatului lacrimar

 

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale.
 

Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa).
 

Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri:

  • cu secretie seroasa (glandele Krause si Wolfring- Ciaccio),
  • cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si
  • cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) .

 

Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta.
 

Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia.

 

Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte:

  • sindromul de ochi uscat congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) .
  • staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora,
  • epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe.

 

Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

  • Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .
  • Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva.
  • Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival.
  • Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei.


 

Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

  • Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop.
  • Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia.
  • Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor.
  • Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei.
  • Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna.

 

Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi:

  • instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas,
  • injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval,
  • rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii,
  • sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul,
  • radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul.

 

Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se spontan.
 

Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale, se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului, procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori.
 

Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Anomalii congenitale ale conjunctivei

 

Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) .


Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii congenitale, tumori disgenetice si tulburari metabolice. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard, tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale, sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii.

 

Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) . Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare, unilateral sau bilateral. Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) . Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie, polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) .

 

Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni- sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

 

Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial, glandular, nervos, pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. Cuprind urmatoarele entitati clinice:

  • Dermoidul limbului este o mica proeminenta, alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par, aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. De dimensiuni mici la nastere, poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee.
  • Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens, fibros, acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare, apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) .
  • Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta, mobila pe planurile subjacente, de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare.
  • Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta, de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos), variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos, sesil sau pediculat. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni.
  • Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare, mobile, dure, situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii.



Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului, a adolescentului si a adultului. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina.
 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Anomalii congenitale ale corneei

 

Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura.

 

Anomaliile de forma si marime

Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei, microcorneea, megalocorneea, corneea plana, keratectazia, keratoconul posterior generalizat.

  • Absenta corneei este foarte rara; uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala.
  • Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara, daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital, coloboame, cataracta congenitala.
  • Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down, sindromul Marfan, sindrom Alport. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv, cataracta presenila sau ectopia cristalinului.
  • Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei, coloboame, sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical, cataracta congenitala.
  • Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei.
  • Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica.

 

Anomaliile de stuctura

Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior, anomalia si sindromul Rieger, keratoconul circumscris posterior, anomalia si sindromul Axenfeld, anomalia Peters, sclerocorneea si embriotoxonul anterior.

  • Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene, cornee plana, coloboame, s. a. ) sau sindroame sistemice. Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului.
  • Anomalia si sindromul Axenfeld. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala, hipoplazie faciala, hipertelorism.
  • Anomalia si sindromul Rieger. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior, atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice, pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental.
  • Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. Apare in asociere cu cataracta, glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis, buza de iepure, defecte cardiace, s. a. ). Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina, caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale, vascularizatie corneeana.
  • Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. In general este bilaterala si are caracter ereditar. Poate asocia alte anomalii ca afachia, oligofrenia, malformatii scheletice.
  • Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. Asociaza aniridei, sclere albastre, megalocornee.
  • Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. Defectul este adeseori unilateral, neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie)
     
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Anomalii congenitale ale nervului optic

 

Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. Poate fi uni- sau bilateral. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului.

 

Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului, de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii.

 

Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii, in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. 60 % dintre ele, alb-galbui 30 % si negru 10 %. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0, 5 si 25 dioptrii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii.

 

Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral, o papila largita, care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie, prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice).

 

Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). Astfel se deosebesc disversii: inferioare, inferioare si nazale, inferioare si temporale, superioare, nazale. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central, marirea petei oarbe, scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior.

 

Conusul congenital defineste o suprafata regulata, semilunara, localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate.

 

Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate, de dimensiuni variabile, care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie.

 

Asocierea conusului, atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare.

 

Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei, a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile.

 

Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni- sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa.

 

Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.

 

Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice:

  • sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei.
  • persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0, 3-1%) . Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare, matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. Functia vizuala este normala.

 

Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv, fin, transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 
 
 
1 2 3 4 5 6 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 1 - 10
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.