ENCICLOPEDIE MEDICALA

Glaucomul primar cu unghi inchis

 

Galucomul primar cu unghi inchis rezulta in urma obstruarii drenajului unorii apoase prin reteaua trabeculara de catre apozitia periferica a irisului fata de cornee cu cresterea consecutiva a presiunii intraoculare. Mecanismul are la baza blocarea pupilei, datorita careia excretia unorii apoase prin pupila este limitata, avand drept consecinta deplasarea anterioara a irisului. Glaucomul cu unghi inchis poate fi subacut, acut si cronic si se asociaza cu ingustarea anatomica a unghiului camerei anterioare; unghiul cuprinde irisul periferic, corpul ciliar anterior, reteaua trabeculara si cornea periferica, si poate fi pus in evident numai printr-o tehnica speciala de examinare numita gonioscopie. In forma sa acuta, glaucomul primar cu unghi inchis este o urgenta oftalmologica datorita tendintei de evolutie catre pierderea vederii.

 

Semne si simptome:

  • Forma subacuta
    • Durere surda intra - sau perioculara, la nivelul unui singur ochi
    • Vedere usor incetosata
    • Simptomele apar cand pacientul se uita la televizor sau la un ecran de cinematograf intr-o camera intunecata, cand citeste sau este oboist. Se amelioreaza prin somn sau odihna.
    • Presiune intraoculara normal
    • Camera anterioara ingustata
    • Iris bombat
    • Sinechii anterioare periferice intermitente
    • Pupila marita
  • Forma acuta
    • Durere ocular
    • Vedere incetosata
    • Lacrimare
    • Halou in jurul surselor de lumina
    • Cefalee frontala
    • Greata si varsaturi
    • Simptomele apar in situatii de stress emotional in timpul activitatilor enumerate la forma subacuta
    • Presiune intraoculara crescuta
    • Edem cornean microchistic
    • Edem palpebral, hiperemie conjunctivala si congestie pericorneeana
    • Pupila fixa semidilatata, adesea ovala
    • Camera anterioara ingustata prin reactie inflamatorie
  • Forma cronica
    • Poate avea simptome ale formei subacute sau poate fi asimptomatica
    • Sinechii anterioare periferice multiple
    • Presiune intraoculara normala sau crescuta
    • Cresterea raportului intre diametrul zonei central a discului optic si diametrul intregului disc
    • Pupila normal

 

Cauze: Anatomie oculara predispozanta.

 

Factori de risc:

  • Cornee mica
  • Hipermetropie
  • Camera anterioara ingusta
  • Descendenta din eschimosi
  • Sex feminin
  • Utilizarea antidepresivelor sau a altor medicamente care produc inhibitie colinergica
  • Cataracta
  • Chisturi ale irisului sau ale corpului ciliar.

 

Glaucomul cu unghi inchis secundar poate fi determinat de multiple afectiuni oculare obisnuite intalnite la varstnici, care includ cataracta, chirurgia oculara si diabetul.

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Hemoragiile vitreene

 

Vitrosul reprezinta cea mai mare cavitate a ochiului (80% din volumul acestuia) dar in ciuda acestui fapt importanta participarii sale la dioptrul ocular este neglijabila (singura conditie e sa ramana transparent). Este delimitata anterior de cristalin si aparatul ciliar iar posterior de retina. Contine un gel transparent alcatuit din fibre de colagen, substanta fundamentala bogata in acid hialuronic si celule vitreene. Prezenta sangelui in vitros datorita ruperii unor vase sanguine defineste hemoragia vitreeana. Aceste vase pot fi normale, alterate (diabet, ateroscleroza, tulburari de coagulare) sau de neoformatie si cedeaza de obicei sub actiunea unei cresteri presionale hidrostatice fiziologice sau nu ori a unui traumatism penetrant. Semnele clinice si evolutia ulterioara sunt influentate de volumul hemoragiei si de calitatea vitrosului. Etiologia cea mai frecventa o constiuie maladii ca retinopatia diabetica, hemoglobinopatii, retinoschizisul congenital, ocluziile venoase, rupturile retiniene, traumatismele.

 

Simptomatologie

Debutul este brutal cu scaderea unilaterala si nedurereasa a acuitatii vizuale, incetosarea vederii ca un voal negru ce se pune peste ochi pana la “perceptie luminoasa”. In cazul hemoragiilor mai mici pacientul observa puncte negre mobile cu miscarile ochiului.

 

Diagnostic

Examenul luminii pupilare constata lipsa rosului pupilar daca este o hemoragie masiva sau opacitati hemoragice mobile in hemoragiile moderate. Ecografia este indicata in cazul in care etiologia este neclara sau se suspicioneaza un neoplasm. Resorbtia sangelui se face lent data fiind capacitatea fibrinolitica redusa a vitrosului. De asemenea acest proces este influentat si de calitatea vitrosului astfel daca hemoragia se produce intr-un vitros a carui structura este alterata, lichefiata resorbtia se produce mult mai repede. Organizarea conjunctiva a vitrosului cu formarea de bride si membrane alb-galbui reprezinta una din frecventele complicatii. Aceasta poate duce la opacifierea vitrosului. Glaucomul hemolitic si sideroza retiniana pot fi deasemenea complicatii ale hemoragiei vitreeene.

 

Tratamentul este medical (local si general) iar in cazurile in care opacitatile nu cedeaza nici dupa sase luni se intervine chirurgical practicandu-se vitrectomia. In cazul hemoragiilor masive este indicata chirurgia inca dela inceput. Profilactic se recomanda diagnosticarea precoce si tratamentul corect al bolilor de baza care pot provoca in evolutie hemoragie vitreeana.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Hipermetropia

 

Hipermetropia este o tulburare de refractie, frecvent intalnita, data de forma si lungimea globului ocular (ochiul este prea scurt sau curbura corneei este plata).
In cazul hipermetropiei, razele luminoase nu sunt focalizate pe retina, fiind deviate in spatele retinei, generand astfel o imagine imprecisa, neclara a obiectelor aflate in apropiere.

 

Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul.

 

Cauze:
Globul ocular al persoanelor hipermetrope este mai scurt decât normal şi ca urmare, razele de lumină care intră în ochi sunt focalizate în spatele retinei.
Mulţi copii se nasc cu hipermetropie, dar unii dintre ei se vindecă odată cu alungirea globului ocular odată cu creşterea normală a organismului.
Oamenii confundă hipermetropia cu presbiopia, afecţiune în care există de asemenea dificultăţi în vederea de aproape, dar care are o cu totul altă cauză.Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi (persoane care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbiopie.

 

Factori de risc:

  • rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie
  • varsta inaintata, peste 50-60 de ani, in special prin asociere cu presbiopia

 

Forme de manifestare:

Spre deosebire de miopie, hipermetropia este mult mai "discreta", datorita faptului ca:

  • Se manifesta cu precadere dupa varsta de 40 ani ( presbiopia)
  • Este mai putin evolutiva
  • Nu este insotita de grave complicatii ( spre ex. dezlipire de retina...)

 

Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape.

 

Alte simptome:

  • Dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori
  • Senzatie usoara de durere sau de usturime la nivelul ochilor
  • Tendinta de a indeparta cartea
  • Lacrimare frecventa
  • Inrosirea ochilor
  • Oboseala
  • Dureri de cap
  • Lipsa coordonarii ochi-mana
  • Nervozitate
  • Iritabilitate

Toti copiii sunt hipermetropi.
In general, nu sunt deranjati de acest defect vizual, deoarece cristalinul, prin puterea de acomodare, corecteaza aceasta tulburare oculara.
Pe masura ce ochiul se dezvolta ( varsta 6-10 ani), hipermetropia “fiziologica” dispare.
In anumite cazuri, hipermetropia poate genera strabismul, care va fi corectat prin purtarea ochelarilor.

 

Majoritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesita tratament.
Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata.
Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat procedeele chirurgicale.
La pescrierea de lentile se specifica atat forma lentilei cat si puterea ei de refractie. Ochelarii nu ofera aceeasi calitate a imaginii in centru si la periferie, pe cand lentilele de contact ofera.
In cazul in care hipermetropia este corectata fiziologic prin acomodare, pot sa apara dureri de cap (cefalee). In acest caz, prescrierea de ochelari nu va ameliora capacitatea vizuala, dar va scadea simptomele.
Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina. Procedurile chirurgicale folosite sunt: keratectomie fotorefractiva, keratoplastia termica, keratoplastia electrica si implantul de lentile intraoculare.
 

 

Avantaje si dezavantaje ale mijloacelor terapeutice:

  • ochelarii reprezinta cea mai simpla si mai sigura metoda de corectie; dar se rup sau se sparg cu usurinta
  • lentilele de contact produc o corectie predictibila si adecvata, dar cresc riscul de aparitie a leziunilor corneene si de infectii corneene. De asemenea pot fi pierdute usor sau pot fi lovite

 

Procedeele chirurgicale: desi la cele mai multe persoane chirurgia corecteaza total hipermetropia, la unele este necesara si dupa chirurgie corectia cu lentile sau ochelari. Procedeele chirurgicale au un risc crescut de infectii.
Terapia indicata pentru corectia hipermetropiei depinde de mai multi factori. Sunt anumite profesii care nu sunt compatibile cu anumite procedee, de exemplu profesia de pilot de avion nu este compatibila cu anumite corectii.
Anumite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicala, de exemplu, bolile care determina scaderea imunitatii sau anumite medicamente incetinesc procesul de vindecare in urma chirurgiei. Anumite boli ca diabetul zaharat sau stari fiziologice ca sarcina pot determina modificari ale vederii (instabilitate refractara).
Varianta terapeutica trebuie aleasa si in functie de alte afectiuni asociate. La pacientii care au istoric de glaucom, keratocon, boala inflamatorie oculara, keratita herpetica, leziuni oculare sau au suferit o interventie chirurgicala la nivelul ochiului se evita procedeele laser pentru corectia hipermetropiei.

 

Tratament ambulator:
Hipermetropia nu poate fi vindecata sau prevenita. In cazul in care vederea necesita corectie, aceasta trebuie sa fie cat mai comoda si mai la indemana pacientului.
Pentru a imbunatati vederea se indica pauze periodice de la activitatile care sunt solicitante pentru ochi si folosirea de protectie in cazul activitatilor periculoase.
Lentilele de contact necesita o ingrijire speciala care include curatirea conform instructiunilor si depozitarea lor in cutii speciale, care se aerisesc din cand in cand pentru a impiedica contaminarea.
Dupa procedeele chirurgicale se indica uneori purtarea de bandaje, de lentile de contact speciale pentru cateva zile. Se pot administra picaturi pentru a reduce inflamatia, uneori se pot administra cateva luni dupa chirurgie.
Se indica de asemenea evitarea activitatilor sportive, folosirea de farduri sau de alte substante care sa irite ochiul sau sa permita intrarea de apa in ochi. Se interzice de asemenea dusul pentru 2 zile dupa interventia chirurgicala pentru a evita patrunderea de apa in ochi.
Vederea poate fi diminuata cateva zile dupa procedeele chirurgicale.
Simptomele de ochi uscat sunt frecvente dupa chirurgie, dar de obicei sunt temporare.

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Hipotonia oculara

 

Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg, mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata.

 

Patogenie


Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor, presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa, vitros si sangele circulant. Asadar, hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase, modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica, precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare.

 

Forme clinice
 

In functie de severitatea scaderii presiunii oculare, a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare, dezlipire de retina, postoperator, in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia.

 

Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare, dezlipire de retina, postoperator, in uveite si unele afectiuni generale.
 

Hipotonii in contuzii oculare. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila.


Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. Daca persista necesita reinterventie.


Afectiunile generale care perturba echilibrul acido- bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi.


Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina.


Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa, edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular.


Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg.

 

Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii, cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Keratita fungica

 

Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci), caruia nu i se da importanta de catre pacient.

 

Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium, Fumigatus, Aspergillus, Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices, Sporotrichum, Candida albicans s. a.

 

Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. Infiltratul ulcereaza, apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Leziunile evolueaza lent, in cateva saptamani, spre perforatie. De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei.

 

Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana.

 

Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine, Amphotericine B) .
 

Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani.
 

Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0, 05-0, 2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi.
 

Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Lagoftalmia paralitica

 

Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. Fanta palpebrala este intredeschisa, globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului), lucru care duce la uscarea, dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica).

 

Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. Astfel, in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare.
 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Miopia

 

 Miopia se caracterizeaza printr-un exces de refractie oculara din cauza caruia razele de lumina paralele venite de la infinit se intalnesc intr-un focar situat inaintea retinei. Miopul se caracterizeaza prin vedere foarte buna de aproape dar cu o vedere neclara la distanta.

 

Cauze


Miopia este de obicei o variatie a privirii normale si nu o boala. Mai rar aceasta poate apare datorita sau in cadrul unor boli.


Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. Acesta la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina (membrana situata la nivelul polului posterior al globului ocular unde se gasesc celule ce receptioneaza semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate in imagini), se focalizeaza in fata ei. Miopia este de obicei o conditie mostenita, astfel un copil are mari sanse de a fi miop daca unul sau ambii parinti sufera de miopie.

S-a crezut mult timp ca miopia este produsa de activitatile care implica folosirea pentru un timp indelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor de televiziune de la o distanta prea mica. Studii recente au confirmat aceasta afirmatie, dovedind ca persoanele care lucreaza in posturi care implica cititul pentru perioade lungi de timp au miopie in stadii mai avansate decat alte persoane.
 

 

In afara de aceste modificari ale formei globului ocular, mai exista cateva cauze rare de miopie.Acestea sunt:

  • miopia patologica este o boala in care polul posterior al globului ocular continua sa se dezvolte dupa ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clara)
  • miopia secundara apare ca urmare a altor boli sau situatii patologice cum ar fi nasterea prematura (nasterea inainte de implinirea celor 9 luni de sarcina)
  • pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie in care miopia se agraveaza rapid din cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat prin dieta sau medicamente.

 

Rar miopia poate fi produsa de boli oculare, ca de exemplu cataracta (opacifierea structurilor anterioare ale globului ocular) sau keratoconus (protruzia anormala de forma conica a corneei; corneea reprezinta unul dintre invelisurile globului ocular care are doua portiuni: una anterioara transparenta si alta posterioara opaca).

Nasterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales daca prezinta retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventa la prematurii care au primit terapie cu oxigen la si in perioada imediat urmatoare nasterii si se caracterizeaza prin inlocuirea tesutului normal al retinei cu alte forme de tesut care impiedica functiile acesteia).

 

Factori de risc

  • Exista un risc crescut pentru miopie la persoanele de origine asiatica sau la cei cu istoric familial (mai multe persoane cu miopie intr-o familie).
  • Femeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie si de asemenea, odata dezvoltata, de a avea o forma mai severa de boala decat barbatii.
  • Prematurii, in special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut. Exista boli mostenite ale ochiului sau alte afectiuni care pot creste riscul de imbolnavire.
  • Studii recente au stabilit o legatura intre activitatile in care este folosita timp indelungat vederea la aproape (de exemplu cititul) si miopie.

 

Tipuri

  • Benigna (“miopia scolarului”) - este descoperita in jurul varstei de 6 –7 ani, avand o evolutie lent progresiva pana in jurul varstei de 20 – 25 ani, cand devine stationara. Nu ajunge la valori mai mari de – 6,00; - 7,00 dioptrii. Acesti copii nu vad bine la distanta si au tendinta de a apropia cartile de ochi, de asemenea au tendinta de a strange din pleoape pentru vederea la distanta.
  • Maligna (evolutiva) – este prezenta de la nastere, evolueaza progresiv toata viata putand atinge valori mari de – 20,00 sau – 40,00 dioptrii. In aceasta forma de miopie apar leziuni intraocula
     

 

Simptome


Miopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot prezenta:

  • dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor sau la ecranele cinematografelor
  • reducerea performantelor scolare sau sportive.

 

Copii mai mici de 8-9 nu isi dau seama ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul:

  • priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata
  • tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata
  • sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau computer
  • nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distant
  • frecvent are dureri de cap (cefalee).

 


Evolutia miopiei nu poate fi oprita odata ce boala a debutat, se poate doar incerca corectarea vederii folosind ochelari, lentile de contact sau interventia chirurgicala.
Desi tratamentul nu poate opri evolutia, este important ca aceasta boala sa fie depistata rapid; cei la care nu este diagnosticata au probleme scolare si de adaptare sociala, pierd increderea in sine.


Persoanele care au un grad inalt de miopie, conditie cunoscuta sub denumirea de miopie severa au un risc crescut pentru dezlipirea de retina sau glaucom (cresterea tensiunii in interiorul globului ocular). Motivele pentru aceasta evolutie a miopiei nu sunt cunoscute.Riscul este direct proportional cu gradul de miopie; astfel miopia severa are un risc mult mai mare decat cea moderata. Pacientii cu miopie patologica au un risc crescut de a dezvolta cataracta, glaucom sau dezlipire de retina.

 

Desi miopia nu poate fi vindecata, tratamentul poate restabili vederea normala sau aproape normala.

Optiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) si interventia chirurgicala. Folosirea ochelarilor este cea mai folosita metoda de tratament.

Lentilele corectoare fac ca lumina care patrunde in globul ocular sa fie focalizata pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt tratamentul preferat pentru cei mai multi pacienti cu miopie. Ambele sunt sigure si eficiente si sunt mai putin riscante si mai ieftine decat interventia chirurgicala.

Uneori pacientii constata ca ochelarii nu ofera aceiasi claritate a vederii periferice sau centrale ca si lentilele de contact. Desi lentilele de contact ofera o vedere excelenta, ele prezinta riscul de infectie. Retetele pentru ochelari sau lentile de contact cuprind forma si puterea lentilelor.

Scopul interventiei chirurgicale este acela de a corecta tulburarea de refractie prin modificarea formei corneei. Chirurgia corectoare a miopiei este o tehnica relativ noua si cuprinde mai multe tehnici: LASIK, keratectomie fotorefractiva (ambele procedee folosesc terapia laser), implantarea unui inel cornean (Intacs) sau implantarea unor lentile intraoculare (IOLs).

 

Tratament ambulator

Desi miopia nu poate fi prevenita sau vindecata se poate colabora cu medicul oftalmolog pentru a fi corectata.

Pot fi nevoie de ingrijiri la domiciliu dupa ce s-a practicat interventie chirurgicala pentru a corecta miopia. Astfel, poate fi nevoie de un bandaj sau lentile de contact speciale cateva zile dupa interventie. Se pot prescrie picaturi care sa reduca inflamatia si riscul de infectie, picaturi ce se pot utiliza de la cateva zile pana la cateva luni dupa interventie. Se recomanda de asemenea ca 2 saptamani dupa operatie sa se evite activitati sportive intense, machiajul si activitati care implica patrunderea apei in ochi (de exemplu inaintea operatiei se poate face baie si apoi aceasta se evita 1-2 zile dupa interventie). In functie de tipul operatiei practicate, acuitatea vizuala poate fi redusa pentru cateva zile dupa si se interzice conducerea autovehiculelor pana in momentul cand vederea revine complet si devine clara. Simptome datorate lipsei umiditatii normale a ochiului apar frecvent insa sunt temporare. Pot fi tratate cu picaturi ce lubrefiaza ochiul sau daca problema persista se poate practica infundarea ductelor care dreneaza in mod normal globul ocular.Nu se folosesc medicamente pentru a corecta miopia.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Modificari involutive ale corneei

 

Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani.

 

Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare, periferice ale stromei avand o latime de cca. 1, 5 mm. Epiteliul nu este afectat. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. O zona de cornee transparenta de 0, 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani, incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic).


In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet.



Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. Este asimptomatic si nu necesita tratament.

 

Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale, poligonale separate de zone clare, situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi. Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii.

 

Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive.

 

Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme, aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal.

 

Corpii Hassall- Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora.
 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Obstructia canalului lacrimal

 

Lacrimile se dreneaza in mod normal prin canale mici numite ducte lacrimale care pornesc de la globul ocular si ajung in piramida nazala. O obstructie a ductului lacrimal apare cand deschiderea canalului, care in mod normal permite lacrimilor sa se dreneze, este blocata sau nu se deschide normal. Daca un duct lacrimal ramane obstruat, sacul lacrimal se umple cu lichid si devine tumefiat si inflamat si uneori se infecteaza.
Se considera ca obstructia ductelor lacrimale apare la 30% dintre nou-nascuti. Oricum, simptomele apar doar la 2% pana la 4% din nou-nascuti. Un canal lacrimal obstruat de la nastere (congenital) este numit uneori obstructie de canal nazo-lacrimal sau dacriostenoza. Obstructia canalelor lacrimale la adulti este neobisnuita. Ea apare la varstnici mai frecvent si este de obicei rezultatul unei injurii (traumatism) sau este aferenta altor boli.

 

Cauze la nou-nascuti si sugari

La nou-nascuti si sugari cea mai comuna etiologie a obstructiei de duct lacrimal este incapacitatea tesutului de acoperire de la capatul canalului de a se deschide normal in timpul nasterii sau in preajma nasterii.
Alte cauze mai putin frecvente ale obstructiei de canal lacrimal la copii includ:

  • Infectii
  • dezvoltarea anormala a osului nasului ceea ce exercita o presiune neobisnuita asupra canalului lacrimal si il inchide
  • deschiderea (punctele lacrimale) canalelor lacrimale in coltul intern al ochiului, locul in care se scurg lacrimile in canalele lacrimale, este inchisa sau nedezvoltata.

 

La adulti aceste canale se pot obstrua ca rezultat al ingrosarii tesutului ductului lacrimal, tesutului nazal sau a problemelor sinusale, a afectiunilor osului sau tesuturilor din jurul ochilor (ca pometii), a infectiilor sau a formatiunilor tumorale din zona.

 

Cauze la adulti

Cea mai frecventa cauza a unui canal lacrimal obstruat este imposibilitatea epiteliului sau a membranei care acopera canalul lacrimal de a se deschide normal in nas, la scurta vreme dupa nastere. Acest fenomen intrerupe drenajul normal al lacrimilor in canalele lacrimale.
Simptomele nu apar daca blocajul se deschide singur inaintea primei secretii lacrimale a nou-nascutului. In mod normal lacrimile se produc incepand cu primele zile dupa nastere pana la cateva saptamani.

Cauze mai putin frecvente ale obstructiei de duct lacrimal la nou-nascuti pot include:

  • infectii ale canalelor prin care trec lacrimile de la nivelul ochilor in nas (dacriocistita)
  • blocarea canalului lacrimal la ambele capete (dacriocistocel)
  • dezvoltarea anormala a osului nazal ceea ce duce la inchiderea ductului prin cresterea presiunii exercitate asupra acestuia
  • deschiderile nedezvoltate sau inchise din coltul ochilor (punctele lacrimale) pe unde se dreneaza lacrimile in mod normal.

 

Cauzele obstructiei de canal lacrimal la adulti sunt de obicei corelate cu o alta boala sau leziune a zonei implicate. De exemplu, o obstructie de duct lacrimal poate rezulta prin ingrosarea epiteliului ce tapeteaza canalul lacrimal datorita unor structuri sau tesuturi anormal dezvoltate sau complicatii ale unor interventii chirurgicale la nivelul nasului sau in jurul acestuia. Aceste probleme apar mai frecvent dupa varsta de 60 de ani decat la adultul tanar.

 

Factoride risc

  • nasterea prematura (nasterea inainte de termen)
  • probleme structurale sau functionale ale sistemului de drenare a lacrimilor (datorate infectiilor, dezvoltarii anormale a osului sau tumorilor)
  • antecedente familiale de obstructie a canalului lacrimal.

 

Simptome

De obicei, primul simptom al unei obstructii lacrimale consta in lacrimare excesiva cu un aspect de ochi umed pana la lacrimi care curg pe obraz (epifora). Nou-nascutii cu astfel de probleme prezinta, de obicei, simptome care apar in primele zile sau saptamani de viata. Daca apare infectia sistemului de drenare a secretiilor lacrimale, poate apare inflamatia care include roseata si edemul (umflarea) zonei din jurul ochiului sau a nasului. De asemenea se poate observa o secretie de mucus galben in coltul ochiului si genele se pot lipi unele de altele. In cazuri severe, infectia poate include genele si zonele din jurul ochilor.
Simptomele unei obstructii de canal lacrimal se pot accentua dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, ca o raceala sau o sinuzita. De asemenea, simptomele pot fi mai evidente dupa o expunere la vant sau temperaturi scazute.

 

Tratament la copii

Copii nascuti cu obstructie de duct lacrimal, de obicei, nu necesita tratament. Mai mult de 90% din cazuri se rezolva fara nici o interventie pana la varsta de un an. Masurile de tratament la care se poate apela acasa, curatarea ochiului si drenarea ductului, pot ajuta la prevenirea infectiei. De obicei, antibioticele sunt necesare daca apar semne de infectie ca roseata, edem sau secretii de culoare galbena.

Daca ductul ramane obstruat pana la varsta de 6 luni se poate face o manevra simpla de sondaj a canalului lacrimal. Aceasta deschide canalul lacrimal la mai mult de 90% din sugari. Sondajul cailor lacrimale nu se face la adulti deoarece nu este eficient de obicei.
Alte tratamente includ antibiotice pentru o infectie pe termen lung sau o interventie chirurgicala pentru rezolvarea problemelor legate de tesuturi sau dezvoltari anormale.
O obstructie de canal lacrimal se rezolva de obicei fara nici o interventie in timpul primului an de viata. Infectia poate fi prevenita prin curatarea ochiului si masarea zonei obstructiei pentru a preveni cresterea vascozitatii secretiei in interiorul canalului.
Daca ductul ramane obstruat dupa varsta de 6 luni pana la un an, se poate rezolva cu o manevra simpla de sondaj al cailor lacrimale. Alte tratamente chirurgicale nu sunt recomandate de obicei. Foarte rar apar situatii in care este nevoie de interventii chirurgicale mai complicate la copii.

 

Tratament la adulti

La adulti, tratamentul se face in functie de cauzele obstructiei. Daca obstructia este rezultatul unei infectii de lunga durata (cronica) este nevoie de tratament cu antibiotice. Poate fi nevoie de interventii chirurgicale pentru cauze structurale (din cauza unor leziuni sau modificari ale structurilor legate de varsta) sau pentru cresteri aberante ale tesuturilor.

 

Tratament ambulator

Majoritatea obstructiilor de cai lacrimale apar la sugari. Daca nou-nascutul are obstructie de cai lacrimale, aceasta se poate rezolva de la sine pana la varsta de un an.
Prevenirea infectarii obstructiei de cai lacrimale la nou-nascut se poate face prin curatarea ochiului si masarea usoara a zonei. Mainile trebuie spalate inainte de a atinge aria din jurul ochiului.

Pentru a mentine un ochi curat se recomanda:

  • curatarea secretiilor din jurul ochiului - Se umezeste un tampon de vata sau o batistuta cu apa calduta (nu fierbinte) si se sterge usor din coltul interior al ochiului (partea mai aproape de nas) spre coltul extern. De fiecare data se foloseste alt tampon de vata sau batistuta. Se poate pastra o rezerva de tampoane umezite intr-o punga de plastic in cazul in care mama si copilul nu sunt acasa.
  • daca genele se acopera cu secretii, acestea trebuie curatate cu un tampon de vata umed cu o miscare usoara, de sus in jos. Daca genele se lipesc se aplica un tampon umed, curat pe ochi pentru cateva minute pentru a se inmuia.

Masarea trebuie facuta sub indrumarea si supravegherea directa a unui medic. De obicei se face de doua, trei ori pe zi pentru cateva luni.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Orbirea - cecitatea

 

Pierderea treptata a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale nervului optic sau ale centrilor corticali poarta denumirea de cecitate sau orbire.

 

Dupa gravitate orbirea se clasifica astfel:

  • orbire absoluta –fara perceptie luminoasa;
  • asa-zisa orbire sociala atunci cand pacientul nu poate efectua o activitate practica avand o acuitate vizuala sub 1/20 ;
  • stramtorari concentrice ale campului vizual de 5-10º.

 

Dupa momentul aparitiei orbirea poate fi congenitala sau dobandita in urma unor boli/accidente sau cvasifiziologic ca urmare a imbatranirii. Reprezentarile celor doua categorii difera fundamental.Cecitatea dobandita poate fi la randul ei temporara (datorata unor tulburari ischemice tranzitorii, hipertensiune, edem cerebral, cecitatea pitiatica) sau definitiva (invazie tumorala/ enuclere, distructia centrilor corticali, s. a. ).In functie de sediul leziunilor cerebrale se disting urmatoarele entitati:

  • Cecitatea corticala - afectiune rara care se produce prin leziuni bilaterale ale cailor optice retrogeniculate si ariei optice primare. Aceste leziuni pot avea cauze diverse printre care tulburari vasculare, embolii, encefalite, traumatisme, in rare cazuri tumori. Se manifesta prin pierdere brusca si totala a vederii, absenta reflexelor de fixatie, de fuziune, de clipire si optochinetic, aspect normal al fundului de ochi.

 Paraclinic apar modificari ale electroencefalogramei la deschiderea ochilor si potentialelor evocate occipitale.

  • Cecitatea psihica este mai degraba o agnozie pacientul vede obiectele dar nu le recunoaste, "se uita ca mata-n calendar". Localizarea leziunilor este imprecis delimitata dar se pare ca ar afecta ariile pre si parastriate.
  • Cecitatea pitiatica apare in urma unor traume psihice la unele persoane mai sensibile. Adesea dispare spontan dupa cateva zile. Examenul oftalmoscopic prezinta un aspect normal de aceea trebuie facut diagnostic diferential cu cecitatea simulata.

 

Etiologie


Cauzele orbirii sunt foarte multe si foarte diverse.
Glaucomul, cataracta si miopia forte sunt o cauza majora a orbirii datorita diagnosticului tardiv.
Traumatismele si arsurile prin ele insele sau datorita suprainfectiilor si oftalmiei simpatice duc adeseori la pierderea vederii. Dezlipirea de retina indiferent de natura ei (miopica, traumatica sau chiar arareori iatrogena) duce la pierderea definitiva a vederii. Sifilisul afecteaza sistemul nervos central ducand la atrofia nervului optic.
Bolile infectioase (conjunctivita difterica, lepra, rujeola, varioala, tuberculoza, oftalmia neonatorum gonococica, iridociclitele, trahomul-constituie o reala problema in tarile subdezvoltate) prin afectarea corneei sau prin organizarea conjunctiva a exudatelor inflamatorii pot provoca orbirea in conditiile unui tratament necorespunzator.


Printre cauzele mai rare se numara anomalii congenitale (anoftalmia, aniridia, criptoftalmia, microftalmia) , boli cu caracter ereditar (Sindrom Marfan, retinopatia pigmentara, albinismul, atrofia optica Leber, idiotia amaurotica Tay-Sachs), tumorile maligne (retinoblastom, melanom, etc) prin pierderea globului ocular. Intoxicatiile cu diferite medicamente, metale grele, alcool metilic se numara printre cauzele care pot fi cel mai usor evitate.

 

Manifestarile clinice


Manifestarile clinice sunt variate si pot asocia pe la langa scaderea marcanta a acuitatii vizuale si/sau a campului vizual semne si simptome proprii bolilor primare (durere oculara, cefalee, halucinatii, lacrimare, etc. ).

 

Pentru stabilirea diagnosticului:

  • Anamneza releva simptomatologia bolii de baza si evolutia acesteia in timp
  • Se efectueaza urmatoarele examene paraclinice: examen biomicroscopic, examen oftalmoscopic, examenul fundului de ochi, refractometrie, determinarea acuitatii vizuale si a campului vizual, reflexele oculare cu scopul verificarii starii de integritate anatomica si functionala a globului ocular.

 

Explorari neurofiziologice sunt necesare daca se suspecteaza afectare corticala, investigatii imagistice daca se suspecteaza o tumoare. O categorie aparte si o problema de diagnostic o reprezinta simulantii- acele persoane care doresc sa obtina diferite foloase pretinzand ca sunt orbi. Aceasta suspiciune apare atunci cand exista o neconcordanta intre declaratiile pacientului si datele obtinute in urma examenului obiectiv. Aceste persoane pot simula pierderea vederii unilateral (amauroza unilaterala) sau bilateral (amauroza bilaterala). In comportamentul persoanelor care simuleaza cecitatea bilaterala apar o serii de indicii care ii tradeaza, "sunt mai orbi decat orbii". Simulantul merge ezitant, cu tendinta de a intinde mainile inaintea lui, se loveste de obiectele din calea lui cu dorinta de a dovedi ca nu vede, daca ii spunem sa se apropie el merge in alta directie decat cea din care vine vocea si tot asa. Examenul obiectiv bine facut dovedeste faptul ca aparatul vizual este normal. Urmatoarele probe sunt utile in acest sens: - se cerceteaza reflexul fotomotor - se provoaca reflexul de clipire prin apropierea brusca si rapida de ochi a unui obiect taios sau ascutit - se pune pe un ochi un pansament ocluziv iar comportamentul, , bolnavului” se schimba radical In cazul simularii amaurozei unilaterale se face un examen obiectiv complet si se utilizeaza niste probe de control: proba cu lentile convexe, proba cu prisme, proba cu lectura controlata, proba cu lentile colorate.

 

Tratament


Tratamentul difera in functie de cauzele orbirii.
Cecitatea corticala nu are tratament curativ.


Cataracta si lipsa congenitala a cristalinului se opereza efectuandu-se implant de cristalin artificial. In cecitatea pitiatica este indicata psihoterapia. Strategia terapeutica cuprinde insa in principal doua componente: profilaxia si recuperarea/reeducarea orbilor iar prima este de dorit dat fiind faptul ca e mult mai ieftina si mai comfortabila pentru pacient.


Profilaxia se face prin preventia accidentelor de munca si auto, evitarea conflictelor armate, vaccinare, printr-un tratament adecvat medical si/sau chirurgical al boliilor infectioase, degenerative sau tumorale care pot duce la orbire.


Reeducarea persoanelor cu cecitate dobandita este un proces complex prin care acestea invata cu ajutorul celorlalte simturi sa se autoingrijeasca si sa-si gaseasca un alt loc de munca. Aceasta reeducare cuprinde mai multe faze:

  • Reeducarea psihoterapeutica
  • Reeducarea pedagogica presupune invatarea scrisului si cititului Braille, Hebold, Wagner, dactilografie la masina de scris pe sistemul Dichte pentru asi putea continua studiile.
  • Reeducarea profesionala care presupune invatarea unor meserii ca masaj, impletituri de nuiele, de papura, tesaturi, tricotat, activitati artistice cantat la un instrument muzical si vizeaza reintegrarea in munca atat pentru beneficiile materiale cat mai ales pentru cele psihice.
     
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 31 - 40
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.