ENCICLOPEDIE MEDICALA

Orjeletul (ulciorul) si salazionul

 

Denumirea populara de “urcior” se refera la orice inflamatie sau infectie a marginii palpebrale ce afecteaza foliculii pilosi ai genelor (orjelet extern), glandele meibomiene (orjelet intern) sau infectia granulomatoasa a glandelor meibomiene (salazion).

 

Semne si simptome:

  • Eritem al marginii palpebrale cu descuamare, colectie purulenta
  • Inflamatie localizata a genelor

Pacientii pot prezenta prurit sau descuamare la nivelul pleoapei, eritem cronic, iritatie ocular care determina sensibilitate locala si durere.

 

Cauze:

  • Cele mai frecvente cauze ale infectiilor palpebrale sunt stafilococice, desi pot fi implicate si alte microorganisme
  • Seboreea poate predispune la infectii palpebrale

 

Factori de risc:

  • Blefarita predispozanta (infectie cu o gravitate mai redusa a marginii palpebrale)
  • Igiena palpebrala deficitara
  • Persoanele ce poarta lentile de contact
  • Machiajul ochilor

 

Tratament – masuri generale:

  • Compresele calde pe zona inflamata pot ajuta la cresterea fluxului sangvin si la stimularea drenajului spontan
  • Igiena personala adecvata punandu-se accent pe curatarea zilnica a pleoapelor pentru a preveni infectiile recurente
  • Aplicarea unui unguent cu antibiotic (cum ar fi eritromicina) pe marginea pleoapei, dupa igiena adecvata (cu exceptia copiilor sub 12 ani unde exista riscul de aparitie a vederii incetosate si ambliopiei). Ajuta la diminuarea proliferarii bacteriene.
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Pinguecula

 

Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului- foarte frecventa la batrani- care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului.


Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii. In cazurile rare de inflamatii repetate se administreaza coliruri cu corticosteroizi.
 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Prezbiopia

 

Prezbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe masura apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate. Acomodarea vizuala reprezinta capacitatea cristalinului de a-si modifica convexitatea si grosimea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite distante. Pierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece obiectele nu mai sunt focalizate bine. Aceste probleme incep sa fie remarcate in jurul varstei de 45 de ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau dintr-un ziar, acestea trebuie indepartate de ochi pentru a vedea mai bine. In mod normal, muschii care sustin cristalinul se relaxeaza si se contracta in functie de distanta la care se afla obiectele. In prezbiopie muschii inca functioneaza, dar cristalinul isi pierde din elasticitate si nu-si mai poate modifica convexitatea pentru a vedea bine obiectele de aproape. Imaginile sunt focalizate in spatele retinei, in loc sa fie focalizate pe retina, aceasta determinand o vedere neclara. Pentru imbunatatirea vederii se mareste distanta dintre obiect si ochi si astfel proiectia va avea loc la nivelul retinei. De exemplu, se poate indeparta ziarul pana se obtine o imagine buna. Din acest motiv prezbiopia este uneori numita sindromul "bratului scurt".

 

Cauze
Prezbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii. O data cu inaintarea in varsta cristalinul se subtiaza si isi pierde din elasticitate iar muschii ce sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. Aceste doua schimbari scad capacitatea de acomodare in special pentru vederea la apropiere. Insa aceste modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuarea a acomodarii survine brusc.

 

Simptome
Principalul simptom al prezbiopiei este vederea neclara in special in distingerea obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala. Prezbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala ochilor).

 

Evolutie
Vederea de aproape se inrautateste datorita prezbiopiei in jurul varstei de 45 de ani. Pana la 60 de ani ochii isi vor pierde capacitatea de acomodare in mod continuu necesitand schimbarea dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de contact. La aceasta varsta (60 de ani) acest proces se opreste si vederea nu se mai inrautateste.

 

In mod normal, prezbiopia poate fi corectata cu ochelari sau lentile de contact. Daca persoana afectata de prezbiopie nu a avut nevoie de ochelari sau lentile de contact pana atunci, i se va corecta vederea prin prescrierea unor ochelari pentru vederea de aproape. Cumpararea ochelarilor fara recomandarea medicului ar putea fi suficienta pentru corectarea vederii, dar cel mai bine ar fi consultarea unui specialist pentru a determina exact ochelarii necesari. Daca totusi se doreste cumpararea unor ochelari fara a avea o reteta de la medicul specialist trebuie sa se incerce mai multe perechi de ochelari de diferite dioptrii pentru ai nimeri pe cei potriviti, astfel incat sa se poata citi fara ca ochii sa oboseasca.

 

Daca prezbiopia se suprapune la o persoana care deja foloseste ochelari pentru apropiere, distanta sau astigmatism este nevoie de o noua reteta. Se recomanda folosirea unor lentile bifocale in care partea superioara a lentilei este pentru vederea la distanta si partea inferioara pentru vederea de aproape. Alte optiuni sunt lentilele trifocale ce corecteaza atat vederea de aproape si distanta cat si pe aceea la o distanta medie. Acestea sunt lentilele de contact bifocale sau doua lentile de contact cu rol diferit, care corecteaza vederea la distanta in ochiul mai putin afectat de prezbiopie si vederea de aproape in ochiul afectat mai mult de prezbiopie. Pe masura ce boala avanseaza se recomanda consultul de specialitate pentru noile modificari.

 

Daca nu se doreste folosirea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact se poate apela si la chirurgie pentru a corecta prezbiopia. Procedurile folosite in tratamentul prezbiopiei sunt: LASIK - un tip de operatie laser folosita pentru a schimba forma corneei pentru reducerea dioptriilor ochelarilor sau lentilelor de contact la persoanele cu miopie severa; PRK - keratectomie fotorefractara, care foloseste laserul pentru a modela corneea si inlocuirea cristalinului natural cu unul artificial prin implant.


 

Nici una din aceste interventii chirurgicale nu va reda vederea intr-o stare perfecta. De exemplu, se poate efectua interventia chirurgicala pentru corectarea vederii la distanta si se recomanda folosirea ochelarilor pentru citit pentru corectarea vederii de aproape sau se poate interveni chirurgical la unul din ochi pentru corectarea vederii la distanta si la celalalt ochi pentru corectarea vederii la apropiere. In acest moment sunt studiate si testate noi proceduri pentru corectarea prezbiopiei.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Pterigionul

 

Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. Expunerea la fenomene iritative indelungate, praf, radiatii ultraviolete, vant, pulberi etc. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. Rareori capul pterigionului se poate maligniza. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei.

 

Tratamentul


In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice, infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Ptoza palpebrala

 

Ptoza palpebrala reprezinta caderea pleoapei superioare.
Aceasta afectiune este cauzata de slabirea muschiului responsabil de ridicarea pleoapei, afectarea nervului care controleaza acest muschi sau relaxarea (moliciunea) pielii pleoapei superioare. Aceste cauze au la baza boli sau leziuni oculare, defecte congenitale, varsta, interventii chirurgicale, etc.
 

In unele cazuri ptoza palpebrala poate fi asociata cu strabism. Netratata poate impiedica dezvoltarea normala a vederii, ducand la ambliopie.
Daca caderea pleoapei apare brusc si evident, consultul oftalmologic trebuie facut imediat si obligatoriu.
 

Odata cu inaintarea in varsta, ptoza palpebrala, unul dintre semnele imbatranirii devine din ce in ce mai evidena. Caderea pleoapelor apare datorita scaderii tonusului musculaturii care controleaza miscarile pleoapelor.


Ochii devin iritati si uscati daca pleoapele inferioare se rasfrang in afara (ectropion) si nu-si mai pot exercita functia protectoare, iar daca rasfrangerea pleoapei se realizeaza spre interior, genele vor produce iritatii si chiar rani ale conjunctivei.


Forma severa a ptozei pleoapelor interfera serios cu vederea. Ptoza palpebrala poate duce la lacrimare excesiva. Aceasta apare si in alte situatii precum: sensibilitate crescuta la lumina sau vant, infectie oculara sau obstructia ductului lacrimal.

 

Factori de risc

  • Varsta
  • Diabet
  • atacuri de cord
  • sindrom Horner
  • miastenia gravis
  • tumori cerebrale

 

Simptome

  • caderea uneia sau ambelor pleoape
  • iritatie
  • dificultate in inchiderea completa a ochiului
  • oboseala oculara din cauza efortului depus pentru a tine ochii deschisi
  • strabism
  • vedere dubla
  • lacrimare excesiva

In majoritatea cazurilor de ptoza palpebrala este necesara interventia chirurgicala, care se efectueaza cu scopul de a intari si a tonifia muschiul ridicator al pleoapei.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Retinoblastomul

 

Retinoblastomul este o boala in care apar celule maligne in tesutul retinian. Retina este un strat nervos al ochiului care se gaseste la polul posterior, este stratul cel mai intern. Retina receptioneaza lumina si trimite imagini la creier prin nervul optic.


Desi retinoblastomul apare la orice varsta, cel mai frecvent apare la copiii sub 5 ani. Tumora poate apare la un ochi sau la ambii ochi. Foarte rar invadeaza tesuturile vecine (tumora exofita) sau alte parti ale corpului (metastazare). Cel mai frecvent caz este retinoblastomul unilateral si acesta poate fi tratat.
Retinoblastomul apare in unele cazuri congenital, datorita unei mutatii genetice pe o gena transmisa de la parinte la copil.


Uneori retinoblastomul este mostenit (de la parinti la copii). Retinoblastomul de cauza genetica (mostenirea unei gene cu mutatii) se numeste retinoblastom congenital. De obicei apare la o varsta mai frageda decat retinoblastomul dobandit. Retinoblastomul unilateral nu este mostenit de obicei. Retinoblastomul bilateral este intotdeauna congenital. Daca un retinoblastom congenital apare mai intai la un ochi, exista sansa de a aparea mai tarziu si la celalalt ochi. Dupa diagnosticarea retinoblastomului unilateral, ochiul sanatos se monitorizeaza o data la 2 pana la 4 luni, timp de cel putin 28 de luni. Dupa ce se termina tratamentul pentru retinoblastom, monitorizarea prin controale regulate pana la varsta de 7 ani este esentiala.Tratamentul ambelor tipuri de retinoblastom trebuie sa includa consiliere genetica (o discutie cu un medic specializat in boli ereditare). Rudele de gradul I trebuie monitorizate de asemenea si consiliate genetic in privinta riscului de a dezvolta cancerul.


Un copil cu retinoblastom ereditar, este la risc pentru dezvoltarea unui retinoblastom trilateral si a altor cancere. Un copil cu retinobastom congenital are risc crescut pentru dezvoltarea unor tumori pineale in creier. Acesta se numeste retinoblastom trilateral (cu metastaze). Examinarile regulate pentru monitorizarea bolii sunt esentiale in timpul tratamentului si pentru cel putin inca 4 ani dupa diagnosticarea copilului cu retinoblastom. Retinoblastomul ereditar creste de asemenea, riscul copilului de a face si alte tipuri de cancer in anii urmatori. Monitorizarea regulata este importanta.

 

Simptome
Un retinoblastom se manifesta adesea printr-o leucocorie (pupila alba) care dovedeste ca tumora, foarte intinsa, a suprimat vederea. Mai rar, el provoaca un strabism sau o buftalmie (cresterea in volum a ochiului).

 

Evolutie
Unii factori afecteaza prognosticul (sansele de recuperare) si optiunile de tratament.
Prognosticul si optiunile de tratament depind de urmatoarele:

  • stadiul cancerului
  • sansele de a salva vederea la unul sau la ambii ochi
  • marimea si numarul tumorilor
  • sansele de a face retinoblastom trilateral.

 

Stadializare
Dupa diagnosticarea retinoblastomului se fac unele teste, pentru a afla daca celulele maligne au invadat ochiul sau alte parti ale corpului.Metoda prin care se investigheaza daca tumora a invadat ochiul sau celelalte parti ale corpului, se numeste stadializare. Informatia pe care o da stadializarea, determina stadiul cancerului. Este foarte important a se cunoaste stadiul tumorii inainte de a planifica tratamentul.
 

Urmatoarele teste si investigatii pot fi folosite in procesul de stadializare:

  • examinarea ochiului cu pupila dilatata
  • examinare ultrasonografica
  • computer tomografia (CT)
  • rezonanta magnetica nucleara (RMN
  • punctia lombara

 

Exista cateva metode de stadializare pentru retinoblastom. Pentru tratament, retinoblastomul este clasificat ca intraocular (in ochi) sau extraocular (in exteriorul ochiului).

 

Se utilizeaza urmatoarele stadii pentru retinoblastom:

  • Retinoblastomul intraocular: tumora se gaseste in interiorul ochiului, fara invazie la alte tesuturi in jurul ochiului sau alte parti ale corpului.
  • Retinoblastomul extraocular: cancerul a depasit ochiul; se poate gasi in tesuturile din jurul ochiului sau a ajuns la sistemul nervos central (creier si maduva spinala) sau in alte parti ale corpului


Retinoblastomul recurent este un cancer care face recurente (revine) dupa ce a fost tratat. Poate avea recurente la nivelul ochiului, in tesuturile din jurul ochiului sau in alte zone. Tumorile care nu au fost tratate cu radioterapie sau chirurgie, revin adesea, de obicei pana in 6 luni.

 

Exista mai multe timpuri de tratament pentru pacientii cu retinoblastom.Medicul poate alege dintr-un grup variat de optiuni terapeutice in tratamentul retinoblastomului. Unele tratamente sunt standard (folosite frecvent) si unele sunt inca studiate in trialuri clinice. Inainte de inceperea tratamentului, pacientii pot lua in considerare participarea la un trial clinic. Un tratament in cadrul unui trial clinic este un studiu de cercetare, avand ca scop imbunatatirea tratamentelor curente sau obtinerea de informatii despre tratamentele noi aplicate pacientilor cu cancer.
 

 

Cand un trial clinic demonstreaza faptul ca un tratament nou este mai bun decat un tratament standard, tratamentul nou poate deveni tratamentul standard.Trialurile clinice se desfasoara in multe parti ale tarii. Alegerea celui mai potrivit tratament pentru cancer, este o decizie ce implica pacientul, familia si echipa medicilor curanti.
Sunt aplicate sase tipuri de tratament standard: enucleatia, radioterapia, crioterapia, fotocoagularea laser, termoterapia si chemoterapia.

  • Enucleatia este un tratament chirurgical prin care se indeparteaza ochiul si o parte din nervul optic. Globul ocular va fi analizat la microscop, pentru a observa unele semne de invazie a cancerului in alte parti ale corpului. Aceasta metoda se aplica daca tumora este mare si nu mai sunt sanse de pastrare a vederii. Pacientului i se vor lua masuri pentru un ochi artificial dupa aceasta interventie.
  •  Radioterapia este un tratament al cancerului ce foloseste raze X cu energie mare sau alte tipuri de raze, pentru a distruge celulele tumorale. Exista doua tipuri de radioterapii. Radioterapia externa utilizeaza un aparat in exteriorul corpului, pentru a trimite radiatii catre cancer. Radioterapia interna utilizeaza o substanta radioactiva continuta in ace, seminte iradiante, fire sau catetere, care se plaseaza direct in sau langa cancer. Metoda de iradiere depinde de tipul si stadiul cancerului in tratament. Metodele de radioterapie pentru tratarea retinoblastomului sunt urmatoarele:
    • radioterapia de intensitate modulata: este un tip de radioterapie tridimensionala, ce utilizeaza un calculator pentru a face niste imagini cu marimea si forma tumorii; fasciculele inguste de raze X sunt tintite asupra tumorii din diferite unghiuri; acest tip de tratament nu produce lezari ale tesuturilor sanatoase din jurul tumorii
    • radioterapia stereotactica: este un tip de radioterapie care foloseste un cadru pentru craniu, cu scopul de a tinti radiatiile de doze mari direct pe tumora, afectand cat mai putin tesuturile inconjuratoare; se mai numeste iradiere stereotactica cu raze externe, radiochirurgie stereotactica si radiochirurgie stereotaxica; aceasta procedura nu implica interventii chirurgicale
    • radioterapia cu facicule cu protoni: se face cu ajutorul unui aparat care produce protoni; protonul este o radiatie cu unde puternice, diferite de razele X
  •  Crioterapia este o metoda de tratament ce utilizeaza un aparat pentru a congela si a distruge tesuturile modificate, de exemplu un carcinom in situ. Acest tip de tratament este numit si criochirurgie.
  •  Fotocoagularea laser. Este o metoda ce foloseste lumina cu laser pentru a distruge vasele de sange ale tumorii, ceea ce conduce la moartea celulelor tumorale. Fotocoagularea poate fi folosita pentru tratamentul tumorilor mici. Aceasta metoda se numeste si coagulare cu fascicule de lumina.
  •  Termoterapia. In termoterapie se utilizeaza caldura pentru a distruge celulele tumorale. Termoterapia se poate face cu un fascicul laser tintit prin pupila dilatata sau prin exteriorul ochiului, sau folosind ultrasunete, microunde sau raze infrarosii (sunt niste raze care nu se vad dar emana caldura)
  • Chemoterapia este o metoda de tratament a celulelor canceroase, care foloseste preparate farmaceutice, pentru stoparea cresterii celulelor canceroase sau pentru oprirea diviziunii acestora. Cand chemoterapia se face oral sau injectabil in muschi sau vene, medicamentele ajung in sange si la celulele canceroase (chemoterapie sistemica). Cand medicamentul se introduce direct in coloana vertebrala sau in organul afectat (ochiul) sau intr-o cavitate e a corpului (ca de exemplu abdomenul), chemoterapicul afecteaza celulele canceroase din zona respectiva (chemoterapie regionala).
  •  Chemoreductia. O forma de chemoterapie, numita chemoreductie, se foloseste pentru tratamentul retinoblastomului. Chemoreductia reduce marimea tumorii, astfel incat sa poata fi tratata local (prin radioterapie, crioterapie, fotocoagulare sau termoterapie).

 

In prezent se studiaza tratamente noi incluse in trialuri clinice. Acestea sunt:

  • Chemoterapia tenoniana
  • Chemoterapia pe sub capsula lui Tenon, foloseste un chemoterapic prin injectare in membrana care acopera muschii si nervii, la polul posterior al globului ocular. Acesta este un tip de chemoterapie locala (ca radioterapia, crioterapia, fotocoagularea sau termoterapia).
  • Chemoterapia cu doze mari si transplant de celule stem
  • Chemoterapia cu doze mari si transplant de celule stem, este o metoda ce aplica doze mari de chemoterapic si inlocuieste celulele formatoare de celule sanguine distruse de tratamentul cancerului. Celulele stem (celule sanguine imature) sunt prelevate din sangele sau maduva pacientului sau a donatorului, si se ingheata sau se pastreaza. Dupa terminarea chemoterapiei celulele stem se dezgheata si se administreaza pacientului prin injectare. Aceste celule reinserate in sistemul sanguin al pacientului, se transforma si ajung celule sanguine mature.

 


Efecte adverse
Unele tratamente pentru cancer dau efecte adverse, care apar sau continua luni de zile sau ani dupa terminarea tratamentului. Acestea se numesc efecte adverse tardive. Efectele adverse tardive pot include probleme psihice sau cancere secundare.Copiii cu retinoblastom congenital au sanse mai mari sa dezvolte cancere secundare. Sunt foarte importante controalele regulate, efectuate de catre medici specializati in diagnosticarea si tratarea efectelor adverse.

 

 

Tratament in functie de stadiul bolii
In cazul in care cancerul este unilateral si de marime mare, tratamentul potrivit este enucleatia. Daca tumora este unilaterala si se ia in considerare pastrarea vederii, tratamentul poate include:

  • Radioterapie
  • Fotocoagulare
  • Crioterapie
  • Termoterapie
  • chemoterapie (chemoreductie).

 


Daca tumora este bilaterala tratamentul poate include:

  • enucleatia ochiului cu tumora cea mai mare si radioterapie pentru ochiul opus
  • radioterapie bilaterala sau chemoterapie (chemoreductie) urmata de tratament local; aceasta metoda se aplica in cazul in care exista sanse de a salva vederea la ambii ochi
  • tratament chirurgical cand nu se poate salva vederea
  • chemoterapie subtenoniana, in cadrul unui trial clinic, combinata cu chemoterapia sistemica si tratament local.

 

 

Retinoblastomul extraocular
Nu exista nici un tratament standard pentru retinoblastomul extraocular. S-au utilizat radioterapia si chemoterapia. Tratamentul poate consta intr-un trial clinic cu chemoterapie cu doze mari si transplant de celule stem.

 

 

Retinoblastomul recurent
In cazul in care tumora este mica, unilaterala, tratamentul aplicat este local (enucleatie, radioterapie, crioterapie, fotocoagulare sau termoterapie).Daca tumora reapare in exteriorul ochiului, tratamentul depinde de multe criterii si se poate face in cadrul unui trial clinic.

 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Retinopatia de prematuritate

 

Retinopatia de prematuritate (RDP) este o afectiune proliferativa a vaselor sanguine retiniene la nou-nascutii premature. Vascularizarea retiniana normala se stabileste in regiunea nazala in saptamana 36 de gestatie, iar in regiunea temporala in saptamana 40.

 

RDP acuta se clasifica astfel:

Localizare:

  • Zona I: retina posterioara in interiorul unui cerc de 60 grade centrat la nivelul nervului optic
  • Zona II: extindere dincolo de marginea Zonei I catre aria nazala anterior
  • Zona III: este aria temporal reziduala a retinei anterior de Zona II

Extindere: numarul de ore in sensul acelor de ceasornic

Gradul raspunsului vascular anormal observat:

  • Stadiul 1: dezvoltarea unei linii de demarcatie intre retina vascularizata si cea nevascularizata
  • Stadiul 2: prezenta unei linii de demarcatie care se extinde dincolo de planul retinei (creasta)
  • Stadiul 3: prezenta unei creste cu proliferare fibrovasculara extraretiniana
  • Stadiul 4: dezlipire subtotala a retinei
  • Stadiul 5: dezlipire totala a retinei

 

Boala "Plus" se caracterizeaza prin vase retiniene sinuoase la nivelul fundului de ochi posterior.

 

Cauze: Procesele oxidative, influentate de niveluri inalte de oxigen arterial, la nivelul unei retine imature, pot reprezenta un factor determinant important.

 

Factori de risc:

  • Greutate redusa la nastere
  • Prematuritate
  • Oxigenoterapia. Dupa vascularizarea completa a retinei, oxigenul nu mai afecteaza retina.
  • Oxigenoterapia la prematurii cu retinopatie moderata de prematuritate nu agraveaza retinopatia.


Regresia spontana apare dupa o perioada de saptamani sau luni in majoritatea cazurilor. Regresia spontana se produce in aproximativ 85% din cazuri. Cel mai precoce semn de regresie este formarea de vase sanguine dincolo de linia de demarcatie, la nivelul retinei avasculare. Unele cazuri de RDP nu regreseaza spontan fara sechele, ci progreseaza. Apare in acest caz o trecere gradate de la RDP activa la cea cicatriciala. RDP cicatriciala se asociaza cu grade variate de fibroza si tractiune vitroretiniana, ce pot conduce la dezlipirea retinei.

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Retinopatia diabetica

 

Retinopatia diabetica este o afectiune retiniana noninflamatorie caracterizata prin blocarea capilarelor retiniene si microanevrisme. Ischemia retiniana conduce la eliberarea unui factor vasoproliferativ ce stimuleaza neovascularizatia retinei, nervului optic sau irisului.

 

Retinopatia diabetic prezinta trei stadia:

  • Retinopatie diabetica in stadiul incipient
  • Retinopatie diabetica preproliferativa
  • Retinopatie diabetic proliferative

 

Semne si simptome:

Retinopatie diabetica in stadiul incipient:

  • Microanevrisme
  • Hemoragii intraretiniene
  • Edem macular
  • Depozite lipidice

 

Retinopatia diabetica preproliferativa:

  • Infarcte ale fibrelor nervoase (punctiforme – “in fulgi de bumbac”)
  • Vene dispuse in siraguri
  • Dilatatii venoase
  • Anomalii microvasculare intraretiniene
  • Hemoragii retiniene extinse

 

Retinopatia diabetica proliferativa:

  • Proliferare de vase sanguine noi (neovascularizatie) la nivelul suprafetei retiniene, nervului optic si irisului

 

Cauze: asociata cu dezvoltarea microanevrismelor diabetice si a anomaliilor microvasculare

 

Factori de risc:

  • Durata diabetului zaharat (de obicei mai mare de 10 ani)
  • Control neadecvat al glicemiei
  • Sarcina
  • Boli renale
  • Hipertensiune sistemica
  • Fumatul
  • Nivelurile serice crescute ale lipidelor sunt associate cu cresterea riscului de depozite lipidice retiniene (exsudate)
  • Proteinurie

 

Daca tratamentul este aplicat precoce, prognosticul este favorabil. Intarzierea tratamentului poate avea ca rezultat instalarea cecitatii.

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Sindromul de retractie a pleoapelor

 

Sindromul de retractie a pleoapelor se caracterizeaza printr-o marire a fantei palpebrale si o pozitie retractata a pleoapelor deasupra limbului superior, respectiv sub nivelul limbului inferior.


Apare frecvent ca o manifestare a hipertiroidiei printr-o contractie spastica a muschiului tarsal Muller. Aspectul pacientului este tipic cu privire fixa, clipit rar, buftalmie.


O alta cauza o poate reprezenta hiperfunctia muschiului ridicator al pleoapei superioare intalnita in sindromul Marcus-Gunn.


Tratamentul este intotdeauna chirurgical si consta in slabirea muschiului Muller sau chiar a muschiului ridicator al pleoapei superioare.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Sindromul ochi uscat

 

În mod normal suprafaţa ochiului (corneea) trebuie să fie permanent umedă.
Sindromul de Ochi uscat apare mai frecvent la femei, probabil datorită variaţiilor hormonale.


Simptome


In sindromul ochiului uscat filmul lacrimal devine mai subţire şi mai puţin stabil. Apar suprafeţe uscate care nu mai permit alunecarea usoara a pleoapelor pe suprafaţa oculară. Corneea, foarte bogata in terminatii nervoase are o sensibilitate deosebită. Simptomele sunt uşoare în stadiile incipiente dar se agravează cu mărirea gradului de uscăciune:

  • Senzatia de corp străin: geană sau nisip în ochi
  • Senzatia de presiune: cu cefalee
  • Arsură
  • Sensibilitate la lumină
  • Ochi umezi: uscăciunea stimulează secreţia lacrimală
  • Senzatie de uscăciune
  • Dificultate în a deschide ochii: gene grele, refractare la mişcare
  • Vedere neclară: ca un văl pe ochi
  • Incapacitatea de a plânge
  • Roşeaţă: in special de-a lungul marginii ciliare a pleoapelor
  • Secreţii: fire lipicioase şi pruriginoase

 

Xeroftalmia nu poate fi vindecata, dar exista un numar de pasi ce ar trebui urmati in tratamentul afectiunii. Ar trebui discutate optiunile de tratament cu un oftalmolog.

 

Tratamentul xeroftalmiei poate include:

  • colire oftalmice (picaturi pentru ochi) si unguente. Utilizarea colirelor oftalmice reprezinta tratamentul de baza al keratoconjunctivitei uscate. Nu intotdeauna acelasi tip de picaturi e eficient pentru toti pacientii, astfel incat uneori este necesara incercarea mai multor produse pana la descoperirea tratamentului optim. Daca este prezenta xeroza cronica se recomanda utilizarea picaturilor chiar in absenta simptomelor, pentru a mentine ochii lubrefiati. Daca ochii se usuca in timpul somnului, se recomanda folosirea unui lubrefiant dens, ca de exemplu unguent pe timpul noptii
  • ocluzia temporara a ductului lacrimal – uneori este necesara inchiderea ductelor care dreneaza lacrimile in exteriorul ochiului. Aceasta se realizeaza printr-o procedura nedureroasa prin care un tampon care se va dizolva rapid este inserat in ductul lacrimal la nivelul pleoapei inferioare. Aceasta reprezinta o interventie temporara, realizata pentru a furniza o suplimentare adecvata a lacrimilor
  • ocluzia permanenta a ductului lacrimal – daca ocluzia temporara a ductului lacrimal este eficienta, atunci poate fi folosit un tampon de silicon (ocluzia punctata). Tampoanele vor aduna lacrimile la nivelul ochilor atata timp cat se afla plasate in ductul lacrimal, acestea putand fii inlocuite. Rareori tampoanele ies din ductul lacrimal in mod spontan sau migreaza de-a lungul canalului lacrimal. Multi pacienti observa ca obstruarea canalului lacrimal imbunatateste confortul si reduce necesitatea utilizarii picaturilor de ochRestasis – in 2002 a fost aprobata prescrierea colirului oftalmic Restasis pentru tratamentul xeroftalmiei cronice. In prezent este singurul tip de colir oftalmic recomandat, care ajuta ochii sa-si creasca secretia de lacrimi prin folosirea continua a acestui preparat
  • alte optiuni de medicamente – alte medicamente, ca de exemplu steroizii topici, pot fi benefici in anumite cazuri
  • tratamentul chirurgical – daca este necesar, ductul care dreneaza lacrimile in cavitatea nazala poate fi inchis permanent pentru a permite lacrimilor sa ramana la nivelul globului ocular. Aceasta este realizata cu anestezie locala in ambulator. Nu se recomanda limitarea activitatilor dupa acest tip de interventie chirurgicala.

 

Profilaxie

 

În afară de vizitele regulate la oftalmolog şi optician precum şi testele obişnuite se mai pot face o serie de lucruri pentru a preveni, calma sau vindeca acest sindrom:

  • Faceţi exerciţii în aer liber, în mod regulat
  • Beţi cel puţin 2 litri de apă, zilnic
  • Includeţi vitamine în alimentaţie
  • Asiguraţi-vă că dormiţi suficient
  • Evitaţi contactul direct al feţei cu curenţii de aer: în maşină, avion, locuri de distracţie
  • Folosiţi ochelari de protecţie la ski, ciclism şi înot
  • Nu fumaţi şi evitaţi atmosfera cu fum
  • Evitaţi aerul condiţionat
  • Folosiţi aparate de umidificat atmosfera
  • Păstraţi lentilele de contact umede
  • Lucraţi la monitor la lumina zilei dar nu direct în lumina soarelui
  • Utilizati lumină articiala puternică dar nu orbitoare sau formatoare de halouri
  • Evitaţia reflecţiile în ecran
  • Păstraţi o distanţă de 50-70 cm de ecran
  • Clipiţi des şi luaţi des pauze scurte
     
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 41 - 50
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.