ENCICLOPEDIE MEDICALA

Strabism

 

Strabismul apare cand axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele, astfel incat ochii (unul sau ambii) sunt deviati fie spre nas (strabism convergent), fie spre ureche (strabism divergent).
Cel mai adesea apare in copilarie, mai este numit si “ochi-incrucisati”.


Daca in mod normal musculatura din jurul ochilor determina miscarea sincrona in acelasi timp si in aceeasi directie a ambilor ochii, in strabism musculatura nu functioneaza normal si ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Imaginea se va forma corect la nivelul unui singur ochi, iar imaginea perceputa de ochiul deviat va fi neclara. Creierul o va refuza preferand-o pe cea a o ochiului nedeviat. In timp, imaginile provenite de la ochiul strabic vor conduce la pierderea capacitatilor vizuale, deci la scaderea continua si treptata a vederii.

 

Tipuri

  • Strabism concomitent (“strabism” propiu-zis): strabism care apare in toate directiile privirii, in mai mare masura unilateral (acelasi ochi) sau alternant (ambii ochii deviaza pe rand). Mentionam:
    • Strabism convergent - spre interior (spre nas);
    • Strabism divergent - spre exterior (spre ureche);
    • Heterotropia – strabism manifest;
    • Heteroforia – strabism latent, manifest numai la suprasolicitare, de exemplu la boala, oboseala;
    • Strabismul acomodativ (de obicei spre interior) acentuat la efortul de acomodare, concomitent cu hipermetropia;
    • Strabism tardiv apare la un copil dupa 3 ani.
  • Strabism paralitic: apare datorita paraliziei musculaturii oculare, in urma unui traumatism, nevrite, infectii, tumori;
  • Strabism “fiziologic” - apare la sugari pana la 3 luni;
  • Pseudostrabism in epicantus, radacina nasului plat.

 

Cauze


Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute. Totusi, el se poate transmite genetic (se intalneste mai frecvent in unele famili). Uneori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca de exemplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare). De asemenea, afectiunea poate fi determinata de o distanta mai mare intre cei doi ochi datorita unei conformatii speciale a orbitelor. O alta cauza poate fi insuficienta in miscarea de convergenta a ochilor. La adulti, strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves, accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase. Strabismul poate aparea si din dorinta copilului de a vedea clar, astfel face un efort de acomodare ce se insoteste de miscarea de convergenta a ochilor.

 

Simptome


Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.

 

Cele mai frecvente semne vizibile sunt :

  • globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp
  • globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectiva)
  • • privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare
  • • inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect
  • • impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).

 

Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome:

  • vedere incetosata
  • oboseala ochilor
  • sensibilitate la lumina puternica
  • vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului).

 

In cazul in care ochii copilului sunt doar putin deviati, este foarte greu de apreciat daca acesta are strabism sau nu. De obicei simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci cand ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cat mai curand posibil daca se observa probleme evidente ale privirii copilului sau daca este recomandata de medicul pediatru sau medicul curant. Medicul de familie poate recomanda efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog.
 

Chiar daca nu se observa modificari ale privirii copilului, cei mai multi medici recomanda efectuarea unui consult oftalmologic inainte de a ajunge la varsta scolara.
 

Aparitia strabismului la copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani, de obicei se insoteste de vedere dubla. In cazul in care vederea dubla persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. De asemenea, medicul trebuie sa excluda o alta afectiune mai severa care poate determina strabismul. Atunci cand vederea dubla se instaleaza brusc, aceasta este o urgenta medicala si persoana respectiva trebuie sa se prezinte imediat la medic.
 

La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (SM), accidentului vascular cerebral (AVC), hipertensiunii arteriale (HTA) sau diabetului zaharat (DZ). Daca vederea dubla persista, datorita unora dintre afectiunile enumerate mai sus, o perioada mai lunga de timp, se recomanda consultul unui medic de specialitate. In aceste cazuri este necesara instituirea unui tratament de urgenta.

 

Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul diagnosticarii. In general, cu cat este mai tanar copilul, la inceputul tratamentului pentru strabism, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata.
 

De asemenea, tratamentul se recomanda si in ambliopie ("ochi lenes") sau in alte afectiuni oftalmologice cu scopul de a se dezvolta o vedere normala. In cazul in care exista deja ambliopie, centrarea globilor oculari nu va putea corecta in totalitate ambliopia.
 

Desi inceperea unui tratament precoce este important pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fara un tratament corespunzator este mult mai critica in cazul ambliopiei. Ambliopia determina afectarea rapida si permanenta a acuitatii vizuale. Nici un tratament nu poate corecta complet pierderea acuitatii vizuale cauzate de ambliopie daca se initiaza dupa varsta de 7 pana la 10 ani.
 

Tratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exercitiile globilor oculari, tratamentul cu toxina botulinica sau tratamentul chirurgical.
 

Purtarea ochelarilor

In cazul in care exista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati, purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul. Unii copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale numite prisma. In timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara folosirea picaturilor pentru o perioada de timp.


Ocluzarea (acoperirea) ochiului


Acesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauza ce determina strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul mai slab. Este foarte important ca parintii sa respecte cu exactitate instructiunile medicului specialist oftalmolog si sa nu lase copilul sa poarte ocluzorul o perioada de timp mai mare decat cea recomandata de medic, pentru ca purtarea excesiva a ocluzorului poate determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai puternic.

 

Exercitiile oculare


Ocazional, se folosesc exercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de tratament, ca de exemplu in tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, exercitiile oculare, fara alt tratament adjuvant nu sunt eficiente in tratarea strabismului.

 

Toxina botulinica


Toxina botulinica (ca de exemplu Botox) este un medicament care poate impiedica temporar contractiile musculare pentru o perioada de cateva luni dupa ce a fost administrata. Aceasta determina relaxarea musculaturii afectate de strabism (in acest loc se administreaza toxina botulinica), care permite musculaturii din partea opusa a globului ocular sa modifice pozitia ochiului.
 

Uneori, toxina botulinica este folosita ca tratament suplimentar atunci cand tratamentul chirurgical nu reuseste sa corecteze in intregime deviatiile globilor oculari. Acesta este un tratament controversat, deoarece necesita administrarea mai multor injectii, iar rezultatele nu sunt intotdeauna previzibile, de asemenea toxina botulinica putand determina alte afectiuni oculare si uneori efectul acesteia poate fi doar de amanare a viitoarelor interventii chirurgicale.

 

Optiuni de medicamente


Medicul specialist poate prescrie unele medicamente pentru tratarea strabismului, de obicei sub forma de picaturi. Atropina si alte substante midriatice, influenteaza musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului pentru a capta imaginea. Midriaticele se folosesc mai ales atunci cand strabismul este determinat de problemele focalizarii oculare. Atropina este folosita uneori ca o alternativa a ocluzarii globului ocular cu scopul de a trata vederea deficitara (ambliopia) la un ochi, prin administrarea atropinei la ochiului sanatos pana cand incetosarea vederii la ochiul sanatos este mult mai accentuata decat la ochiul afectat de ambliopie, determinand in acest fel copilul sa-si utilizeze ochiul afectat de ambliopie.

 

Tratament chirurgical


Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. In timpul interventiei chirurgicale, medicul va slabi sau intari musculatura din jurul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii acesteia. Prin modificarea fortei de tractiune exercitata de musculatura implicata in strabism, se pot realinia globii oculari. Uneori copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea operatiei.


Deoarece tratamentul precoce este foarte important in corectarea strabismului, interventia chirurgicala se efectueaza frecvent la copiii cu varsta mai mica de 2 ani si uneori se poate realiza chiar si la copiii in varsta de 3 luni mai ales in cazurile severe de strabism si in mod special atunci cand strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienta interventiei chirurgicale la copii cu varsta mai mica de 6 luni este controversata pentru ca musculatura globului ocular nu este inca dezvoltata. Desi foarte rar, strabismul la copii cu varste foarte mici poate sa dispara de la sine o data cu dezvoltarea musculaturii oculare in timpul cresterii.
 

Tratamentul chirurgical la adulti este o metoda sigura si eficienta pentru imbunatatirea alinierii globilor oculari, insa aceasta interventie se recomanda mult mai rar decat in cazul copiilor. Interventia chirurgicala la adulti imbunatateste vederea si aprecierea distantelor fata de obiectele din jur, amelioreaza vederea dubla, largeste campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre interior (privirea ochilor catre radacina nazala) sau reduce campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre exterior

.
Tratamentul chirurgical de asemenea poate aduce beneficii sociale ca de exemplu cresterea respectului de sine si imbunatatirea comunicarii cu alte persoane.

 

Tratament ambulator (la domiciliu)


In cazul in care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, parintii trebuie sa se asigure ca acestia vor purta ochelarii sau ocluzorul conform recomandarilor medicului oftalmolog. Este foarte important ca ocluzorul sa fie utilizat conform recomandarilor medicale, pentru ca purtarea ocluzorului pe o perioada mai scurta de timp decat cea recomandata, face tratamentul mai putin eficient, iar purtarea ocluzorului pe o perioada mai lunga de timp, poate cauza afectarea ochiului mai puternic.
 

In cazul in care copilul este nevoit sa poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei ("ochi lenes"), parintii vor fi nevoiti sa-l invete cum sa le utilizeze. Ei trebuie sa se asigure ca acesta utilizeaza picaturile de ochi intocmai cu recomandarile medicului oftalmolog.
 

Existenta strabismului la copil poate afecta foarte mult respectul de sine. In plus fata de afectarea vederii copilului, strabismul afecteaza si infatisarea acestuia. Copiii cu strabism pot fi tachinati pentru "privirea crucisa" sau pentru privirea spre exteriorul fetei. Copilul trebuie sprijinit pentru a depasi aceste probleme si se recomanda tratarea acestei afectiuni (strabismului) imediat.
 

In plus, fata de imbunatatirea vederii copilului, tratamentul care aliniaza globii oculari amelioreaza infatisarea copilului si creste respectul sau de sine.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Toxoplasmoza oculara

 

Toxoplasma gondii este un parazit obligatoriu intracelular care are ca gazda definitiva pisica infectand accidental omul. Se reproduce sexuat doar in intestinul pisicii iar oochistii astfel rezultati sunt eliminati in materiile fecale.


La om infectia se poate produce prin ingestia acestor oochisti, prin consumatea de carne insuficient preparata termic de vita, miel sau porc care contine chisturi tisulare, transfuzii de sange total sau transplacentar.

 

Parazitul se multiplica in interiorul fiecarei celule nucleate pana la aparitia anticorpilor cand formeaza chisturi tisulare care pot persista chiar si ani de zile mai ales in creier si muschi. Acest fapt explica rata mare a recidivelor.


Poate provoca numeroase manifestari clinice cum ar fi limfadenopatia benigna, afectarea SNC cu potential letal, corioretinita si retard mintal. Raspandirea protozoarului este universala; se crede ca aproape jumatate din populatia generala este seropozitiva –marea majoritate fiind asimptomatici. Infectia prezinta un risc deosebit de sever pentru fetusul uman in formare si pentru persoanele imunocompromise (in special HIV-SIDA).

 

Dupa momentul in care se manifesta exista trei forme clinice ale toxoplasmozei oculare:

  • congenitala-manifesta la nastere,
  • pseudocongenitala e prezenta la nastere dar se manifesta tardiv,
  • dobandita in decursul vietii.

 

La oricare dintre acestea leziunea de baza este retinocoroidita localizata in macula asociata cu reactii exudative.
 

Manifesterile clinice ale toxoplasmozei congenitale variaza. In primul trimestru de sarcina avortul spontan si moartea in utero apar frecvent. In trimestrele II si III apar corioretinita focala, calcificari craniene. La nou nascut boala poate fi foarte severa cu icter, hepatosplenomegalie, urmate de corioretinita bilaterala, hidrocefalie, calcificari cerebrale si retard psihomotor. Simptomatologia oculara cuprinde: scaderea acuitatii vizuale (dificil de investigat la nou nascut), miodezopsii (prezenta de muste volante in campul vizual), durere, roseata, fotofobie.

 

Examenul fundului de ochi evidentiaza leziunea de baza -focarul de retinocoroidita care in evolutie determina cicatrici alb-galbui “in rozeta” patognomonice pentru toxoplasmoza oculara.

 

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor si examenul fundului de ochi la care se mai adauga si determinarea anticorpilor materni si fetali prin diferite metode (testul de coloratie Sabin-Feldman, testul de aglutinare directa, testul de fluorescenta indirecta).

 

Tratamentul se impune numai in leziunile cu localizare in vecinatatea nervului optic sau care dau reactie vitreana importanta si la gravida. Profilaxia presupune in primul rand corecta preparare a hranei si evitarea contactului cu pisicile mai ales ptr femeile de varsta fertila si gravide.
 

Tratamentul preventiv la gravida difera in functie de varsta sarcinii astfel in primul trimestru avort terapeutic, iar in trimestrele II si III se administreaza spiramicina (care va continua si la copil dupa nastere).
 

Tratamentul curativ standard consta in administrarea de sulfadiazina si pirimetamina (nu se foloseste in sarcina deoarece are efect teratogen). Alte chimioterapice folosite sunt spiramicina si clindamicina. Tratamentul patogenic constand in administrarea de corticosteroizi e controversat putandu-se face sau nu de la caz la caz.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Trahomul

 

Trahomul este o conjunctivita granulomatoasa severa, endemica cu evolutie cronica care debuteaza ca o foliculita acuta si foarte contagioasa. Boala afecteaza ambii ochi astfel incat principala consecinta in evolutia naturala este orbirea. Este o boala a mizeriei care face ravagii in tarile lumii a treia din Africa si Asia favorizata de conditiile socio-economice precare la accentuarea carora contribuie inchizandu-se astfel un cerc vicios. La nivel mondial aproximativ 8 milioane de oameni au ramas orbi datorita acestei afectiuni.

 

Etiologie


Trahomul este cauzat de Chlamydia trachomatis. Chlamydiile sunt bacterii cocoide, imobile, adaptate foarte bine la parazitismul intracelular (cum sunt incapabile sa sintetizeze ATP pot fi considerate paraziti energetici) .
 

Aceasta insusire are trei consecinte importante:

  • infectia cronica coexista cu fenomene de hipersensibilizare de tip IV,
  • pot fi cultivate doar in sacul vitelin al embrionului de gaina sau pe celule vii,
  • pentru tratament sunt necesare antibiotice cu buna penetrare intracelulara.

 

In mediul extern, deshidratati corpusculii elementari sunt foarte rezistenti dar sunt rapid inactivati cu eter (30 minute), caldura umeda 60 ºC (in 10 minute), fenol, saruri de amoniu etc.
 

In functie de structura antigenica se deosebesc serovarurile grupate astfel:

  • serovarurile A, B, Ba si C determina trahomul,
  • serovarurile D-K au transmitere sexuala care la nivel ocular pot genera conjunctivite cu incluzii. Contactarea germenilor se face fie prin autoinoculare sau de la partenerul sexual la adulti, fie in timpul nasterii la nou-nascuti.
  • serovarurile L1-L3 genereaza limfogranulomatoza veneriana inghinala.

 

Ciclul de multiplicare al clamidiilor dureaza 24- 48 ore. Corpii elementari - forma infectioasa a chlamidiilor- se fixeaza pe receptori specifici ai celulei gazde de care este fagocitat. Intracelular se transforma in corpi reticulati care se idvid formand o colonie (incluziuni) care la maturitate se transforma din nou in corpi elementari. Celula gazda este lizata si corpii elementari sunt eliminati urmand sa infecteze alte si alte celule. Acestora li se adauga distructiile tisulare provocate de raspunsul imun.
 

Infectia cu Chlamydia trachomatis desi induce formarea de anticorpi acestia nu asigura protectie in cazul unei reinfectii viitoare.

 

Tablou clinic
 

Boala evolueaza in decurs de mai multi ani timp in care se succed perioade de reinfectie si acutizari motiv pentru care caracteristic tabloului clinic este coexistenta leziunilor evolutive cu cele cicatriceale. Afectiunea are patru stadii evolutive:

  • Stadiul I incipient debuteaza cu senzatie de greutate palpebrala si usoara lacrimare. Conjunctiva hiperemiata, lipsita de transparenta si luciu prezinta foliculi albiciosi prepomderent la partea superioara. Fine arcade vasculare apar apar in vecinatatea limbului. Corpusculii Prowazek sunt markerii identificati in produsul de raclaj al epiteliului conjunctival.
  • Stadiul II florid aduce agravarea semnelor si simptomelor. Pleoapele superioare grele, coborate in fata fantelor palpebrale dau bolnavului aspectul caracteristic adormit. Pe conjunctiva tarsala a pleoapei superioara apar numerosi foliculi cu aspect de icre de stiuca care plesnesc la presiune. Vasele superficiale cu punct de plecare limbul superior invadeaza corneea conducand la aparitia panusului. Acesta are aspect de perdea care are drept consecinta clinica aparitia fotofobiei, lacrimarii si scaderea acuitatii vizuale. Alti foliculi care apar in periferia corneei, dupa resorbtie provoaca modificari ale suprafetei corneei (curburii) concretizate prin astigmatism. Stadiul II dureaza in general de la doua luni la 2-3 ani.
  • Stadiul III precicatriceal dureaza cativa ani. Se caracterizeaza prin existenta pe conjunctiva tarsala a unor foliculi mai putin numerosi in diferite stadii evolutive, o puternica dezvoltare a panusului si prezenta liniei ARTL- linie de culoare alba paralela cu marginea palpebrala libera. In fundul se sac apar frauri cicatriceale.
  • Stadiul IV cicatriceal se caracterizeaza prin inlocuirea foliculilor cu tesut cicatriceal care antreneaza fenomene retractile. Corneea ramane vascularizata si opalescenta putand prezenta leucoame vascularizate. Acestea determina scaderea acuitatii vizuale

 

Diagnosticul este sugerat de antecedente si anamneza (contact cu persoane infectate in familie sau comunitate, calatorii in zone endemice) si aspectul clinic caracteristic. Diagnosticul de laborator se pune in urma analizei produsului de raclaj conjunctival. Aceasta se poate face prin microscopie directa care urmareste incluziunile intracelulare prin coloratie imunofluorescenta, coloratie Giemsa sau Lugol sau prin cultivare pe culturi celulare sau in sacul vitelin al embrionului oului de gaina. In vederea obtinerii culturilor tampoanele cu material biologic trebuie imersate imediat dupa prelevare intr-un mediu de transport cu zaharoza-fosfat-glutamat. Reducerea incarcaturii electronegative a suprafetei celulare si pretratarea celulelor cu idoxuridina sunt masuri care faciliteaza inmultirea.

 

Evolutie si prognostic
 

Evolutia este de lunga durata alternand perioade de remisiune si recidive. Prognosticul nu este unul foarte bun dat fiind numarul mare de complicatii ce por surveni: suprainfectii cu gonococ, bacili Weeks, complicatii cicatriceale (trichiazis, simblefaron, entropion, ptoza palpebrala, distrugerea glandelor lacimale) si cea mai de temut –orbirea.

 

Tratamentul
 

Profilaxia presupune asigurarea unor conditii de igiena generala individuala si izolarea si tratarea bolnavilor si contactilor.
 

Tratamentul curativ poate fi medical (sistemic si local) si chirurgical. Local se administreaza solutii de nitrat de argint 1%, sulfat de cupru 1 % si aureomicina sub forma de instilatii. Masajul foliculilor este deasemenea util. Pe cale generala se administreaza antibiotice cu cu spectru larg si sulfamide.
 

Tratamentul chirurgical realizeaza cauterizarea foliculilor si cura sechelelor prin operatii plastice.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Tumorile coroidei

 

Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign), hemangiomul si melanomul malign. Deasemenea coroida, fiind foarte bine vascularizata, poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere.

 

Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere, ecografie).

 

Hemangiomul coroidei - tumora situata profund, in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala Sturge- Weber-Krabbe.

 

Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti, dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale, distorsiunea imaginilor, afectarea campului vizual, exoftalmia, congestie perikeratica.
 

Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii:

  • stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene, metamorfopsii, scotom central, hipermetropie progresiva. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat; diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian.
  • in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. Clinic apar modificari ale campului vizual. Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii.
  • stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului. Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului.
  • stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei, paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata.
  • stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus; sediile cele mai frecvente sunt ficatul, plamanii si vertebrele.

 

Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare:

  • Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata.
  • Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor.
  • Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala.
  • Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic)
  • RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze

 

Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare.

 

Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni, plasarea placutelor radioactive (rutheniu, iridiu, iod) pe sclera, fotocoagulare.

 

Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-, chimio- si radioterapie. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora.

 

Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare, osoase, hepatice, din sfera genitala, leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). Apar ca proeminente alb-galbui, bine vascularizate, unice sau multiple. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt, aur, iridiu.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Tumorile nervului optic

 

Nervul optic se formeaza din prelungirile axonale ale celulelor ganglionare retiniene la nivelul papilei nervului optic si se continua pana la nivelul chiasmei optice unde se incuciseaza cu nervul controlateral. Dupa originea embrionara a celulelor din care se dezvolta tumorile nervului optic se clasifica in tumori ectodermale (glioame) si tumori mezodermale (meningioame).

 

  • Glioamele nervului optic sunt tumori benigne (astrocitoame, oligodendroglioame) care apar cel mai frecvent in perioada copilariei. Clinic se manifesta printr-o scadere a acuitatii vizuale si exoftalmie cu urmatoarele caracteristici: ireductibila, nepulsatila si nedureroasa; acestea sunt determinate de compresiunea posterioara exercitata de tumora asupra globului ocular. Campul vizual este modificat in functie de localizarea tumorii. Oftalmoscopic se observa atrofie optica si/sau congestie vasculara cu edem papilar. In vederea punerii diagnosticului de certitudine sunt necesare urmatoarele investigatii paraclinice: radiografia, computer tomografia, RMN si ecografie care arata modificarile nervului optic precum si intinderea acestora. Evolutia este lenta cu un prognostic in general bun (rata malignizarii foarte scazuta). Tratamentul consta in rezectia tumorii in limite de siguranta oncologica (certitudinea de tumora benigna e data doar in urma examenului histopatologic) urmata de radioterapie in cazul recidivelor.
  • Glioamele maligne ale nervului optic sau glioblastoamele afecteaza mai frecvent adultii. Clinica este marcata de scaderea rapida si severa a acuitatii vizuale, diabet insipid si semne de hipertensiune intracraniana cauzate de invazia intracraniana a tumorii. Tratamentul este chirurgical insotit de radioterapie dar prognosticul este sumbru (majoritatea pacientilor decedeaza in mai putin de un an).
  • Meningioamele nervului optic sunt tumori benigne cu caracter invaziv care se dezvolta din cele trei teci ale nervului optic (dura, arahnoida si piamater). Afecteaza preponderent femeile. Simptomatologia asemanatoare celei din gliom se diferentiaza de aceasta prin faptul ca exoftalmia precede tulburarile functionale. Ca explorari paraclinice mai sunt necesare si arteriografia carotidiana si electroencefalograma pentru a obiectiva simptomatologia data de compresiunea intracraniana. Diagnosticul diferential se face cu gliomul nervului optic. Tratamentul consta in rezectia completa a tumorii iar cand acest lucru nu e posibil radioterapia reduce rata recidivelor. Prognosticul este bun singura complicatie grava care poate apare malignizarea fiind rara.
     
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Uveita

 

Uveita reprezinta un termen nespecific care descrie o afectiune inflamatorie intraoculara. Simptomele depind de gradul afectarii si conditiile asociate.

  • Uveita anterioara - inflamatie oculara limitata la iris (irita) sau care afecteaza irisul si corpul ciliar (iridociclita)
  • Uveita intermediara - inflamatia structurilor situate posterior de cristalin (pars planitis sau uveita periferica)
  • Uveita posterioara - inflamatia coroidei (coroidita), a retinei (retinita), sau a corpului vitros in apropierea nervului optic si maculei.

 

Semne si simptome:

  • Uveita anterioara:
    • Scaderea acuitatii vizuale
    • De obicei debutul este acut
    • Durere ocular profunda
    • Fotofobie
    • Dilatatia vaselor conjunctivale
    • Dilatatie perilimbica (circumcorneeana) a vaselor sclerale si episclerale (congestie ciliara)
    • Scaderea dimensiunii pupilare de partea ochiului afectat
    • Adesea este unilaterala
    • Afectarea bilaterala si simptomele generale (febra, oboseala, durere abdominala) pot fi asociate cu nefrita interstitiala
    • Boala sistemica este cel mai frecvent asociata cu uveita anterioara
  • Uveita intermediara si posterioara:
    • Scaderea acuitatii vizuale
    • De obicei debutul este insidios
    • Mai frecvent bilaterala
    • Inflamatia posterioara va determina durere sau roseate minima, cu exceptia cazului in care este asociata irita

 

Cauze:

  • Infectioase - etiologie virala, bacteriana, parazitara, sau fungica
  • Suspectarea unei cause imunologice - a fost postulat un posibil mecanism autoimun sau medit prin complexe imune in asociere cu boli sistemice (in mod special afectiuni reumatismale)
  • Boala oculara izolata
  • Idiopatica
  • Sindroamele "de mascare" - procese maligne nerecunoscute care sunt interpretate in mod gresit ca fiind inflamatii ocular.
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 

Xeroza conjunctivei

 

Xeroza conjunctivei consta in aparitia unei metaplazii a conjunjunctivei care capata un aspect epidermoid. Are doua forme xeroza epiteliala (intereseaza doar stratul epitelial) si xeroza parenchimatoasa (afecteaza toata conjunctiva).

 


Xeroza epiteliala clinic consta in aparitia pe conjunctiva bulbara a unei pete triunghiulare de culoare alba cu baza la limb acoperita de o spuma fina. In asociere cu stramtorarea campului vizual si ambliopie crepusculara desemneaza sindromul Bitot. Se pare ca etiologia o constituie lipsa vitaminei A, afectiunea aparand mai frecvent la persoane insuficient hranite (batrani, oameni ai strazii, toxicomani).

 

Tratamentul consta in cresterea aportului de beta caroten si vitamina A din alimentatie (morcovi, fructe, untura de peste) si/sau administrarea topica (instilatii) si sistemica a vitamineiA.

 

Xeroza parenchimatoasa se produce in urma actiunii unor factori locali (trahom, pemfigus, arsuri s. a. ) care provoaca uscarea conjunctivei insotita de tulburari trofice si fenomene inflamatorii. Conjunctiva capata o culoare cenusie, devine aspra si lipsita de transparenta. Modificarile cuprind inclusiv fundurile de sac si glandele conjunctivale. Ca tratament se face modificarea traseului canalului Stenon astfel incat acesta sa ajunga sa se verse in fundul de sac conjunctival. Concretiunile calcare conjunctivale sunt mici granulatii superficiale formate din saruri de calciu care dau senzatie de corp strain. Prin frictiune repetata pot dezepiteliza corneea.

 

Tratamentul urmareste dizolvarea acestor depozite prin administrarea de instilatii de tartrat de amoniu 1-10% sau citrat de sodiu 8% de doua ori pe zi; in ultima instanta se pot extirpa dupa prealabila anestezie a conjunctivei.

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni ale ochilor
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 51 - 57
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.