ENCICLOPEDIE MEDICALA

Cancerul vulvar

 

Descriere:

  • Carcinomul in situ (boala Bowen). Modificari premaligne la niveliul epiteliului scuamos al vulvei.
  • Carcinomul spinocelular – carcinoma invaziv, cel mai frecvent proces malign care afecteaza vulva. Carcinomul poate fi bine diferentiat, moderat diferentiat sau nediferentiat.
  • Alte carcinoame invazive includ melanomul, boala Paget, adenocarcinomul, carcinomul adenochistic, carcinomul cu cellule mici si sarcomul. Sarcoamele sunt de obicei leiomiosarcoame si au originea la locul de insertie a ligamentului rotund la nivelul labiei mari.

 

Semne si simptome:

  • Carcinom in situ – arie de dimensiuni reduse, proeminenta, asociata cu prurit
  • Carcinom invaziv – arie ulcerata, care nu se vindeca; pe masura ce leziunea creste in dimensiuni, apare hemoragia insotita de durere si secretie cu miros fetid
  • In stadiile avansate ale bolii – pacientele pot prezenta hemoragie rectala sau obstructie uretrala
  • Prezenta adenopatiei limfatice inghinale semnifica de asemenea un stadiu avansat al bolii

 

Cauze:

  • Pacientele cu cancer de col uterin au probabilitatea mai mare de a dezvolta ulterior cancer vulvar. Aceasta se datoreaza asa-numitului "efect de camp", in care este implicat un agent carcinogen la nivelul tractului genital inferior
  • Papilomavirusul uman (HPV) a fost asociat cu anomalii ale celulelor scuamoase ale cervixului, vaginului si vulvei, dar nu s-a dovedit a fi agentul cauzator
  • Fumatul este asociat cu anomalii ale celulelor scuamoase vulvare, probabil ca urmare a iritatiei directe a vulvei secundar transferului de gudron si nicotina de pe mana pacientei, sau datorita absorbtiei sistemice a agentului carcinogen.

 

Factori de risc:

  • Varsta avansata. Boala invaziva survine rar inainte de varsta de 40 ani, iar majoritatea pacientelor sunt varstnice
  • Carcinomul in situ poate surveni la orice varsta, dar este rar inainte de 25 ani.

 

Tratament – masuri generale:

  • Radioterapia este un tratament adjuvant la pacientele cu ganglion limfatici inghinali pozitivi
  • In cancerul avansat, cu invazia uretrei si rectului, asocierea dintre chimioterapie si radioterapie produce o scadere semnificativa a dimensiunilor tumorii primare, anuland necesitatea evisceratiei pelvine.

Exista doua complicatii frecvente ale tratamentului uzual al bolii (vulvectomie radicala si limfadenectomie inghinala bilaterala). In perioada postoperatorie imediata, aproximativ 50 % din paciente vor prezenta dehiscente ale plagii operatorii, care necesita ingrijiri extensive ale plagii de doua ori pe zi. In mod obisnuit, plaga se vindeca dupa 6-10 saptamani. Dupa limfadenectomie inghinala, aproximativ 15-20 % din paciente prezinta o forma usoara sau moderata de limfedem. Pacientele trebuie sfatuite sa poarte ciorapi elastici, iar cand se afla in clinostatism, picioarele trebuie mentinute la un nivel mai inalt fata de pozitia trunchiului.

 
 

Candidoza vaginala

 

Candidoza vaginala este o infectie a organelor genitale (mucoasa vulvo-genitala) provocata de o ciuperca numita Candida albicans. Este extrem de frecventa,in special in randul femeilor(este prezenta cel putin o data in viata fiecarei femei).


Candidoza este o infectie fungica care are doua forme evolutive diferite:

  • infectii fungice acute : sunt cele mai frecvente,apar ca urmare a unor factori locali si sunt relativ usor de tratat
  • infectii fungice cronice: sunt mai rare,tratamentul este mai dificil si, uneori,sunt cauzate de o deficienta a sistemului imunitar.

 

Candida albicans este la originea manifestarilor de la nivelul mucoaselor(strat de celule care captuseste organele cavitare ce se deschid la exterior) si a pielii. Mai rar, Candida albicans determina aparitia septicemiei (trecerea ciupercii in sange) sau leziuni viscerale.
 


Candida albicans este prezenta in mod normal in cantitate mica in tubul digestiv si tractul genital. Infectia candidozica apare datorita perturbarii echilibrului dintre bacteriile ce traiesc in mod normal la nivelul tractului genital (flora autologa) si cantitatea de Candida.
 

Vaginul este in mod normal gazda a numeroase bacterii(lactobacili) si unele ciuperci (Candida albicans). Cresterea Candidei este controlata de bacteriile din vagin. Aceste bacterii creaza un mediu usor acid, nefavorabil dezvoltarii excesive a Candidei. Candida nu determina aparitia infectiei decat atunci cand acest echilibru este perturbat. Candida prolifereaza si provoca o infectie candidozica in cazul in care acest echilibru este perturbat.Acest echilibru este perturbat de modificari hormonale,medicamente(in special antibiotice),unele afectiuni medicale,un sistem imunitar slabit,etc.
 

Factori de risc:
 

  • Nivel crescut de estrogen in organism (utilizarea pastilelor contraceptive sau in timpul sarcinii)
  • Diabetul zaharat (cresterea glucozei in sange la diabetici predispuse la infectii)
  • Sistemul imunitar nu functineaza bine (HIV / SIDA, cancer sau medicamente impotriva cancerului, medicamente antireject folosite dupa transplant, oboseala, dieta saraca,anemia)
  • Igiena incorecta (stergerea cu hartie igienica din spate in fata,dusuri vaginale frecvente care distrug flora microbiana normala,utilizarea piscinelor si jacuzzi, utilizarea prosoapelor de la persoane infectate, utilizarea de sapunuri dure poate afecta mediul chimic si afecteaza flora bacteriana normala din vagin)
  • Utilizarea anumitor medicamente ( steroizi, unele antibiotice)
  • Purtarea de imbracaminte prea stransa (pantaloni),tricotaje, lenjerie sintetica sau costum de baie umed poate oferi un mediu care sa conduca la dezvoltarea ciupercilor responsabile de infectie.
  • Utilizarea de bureti contraceptivi,a diafragmelor cu gel spermicid sau a dispozitivelor contraceptive intrauterine (sterilet)
  • Actul sexual neprotejat (avand in vedere ca aceasta boala poate sa apara si la barbati, prin intermediul unui act sexual neprotejat femeile pot lua candidoza)
  • Utilizarea tampoanelor interne (vaginale) si protej-slip
  • Dietele bogate in carbohidrati (paine, cartofi, pizza, paste) si zahar (miere, sirop de artar, zahar, fructoza, sirop de porumb), produse alimentare pe baza de drojdie (paine lasata la fermentat, vitamina B in stare naturala, fructe uscate, pepeni, fructe congelate sau conservate), bauturi (vinul si berea) sau produse alimentare fermentate sau dezvoltate la umezeala (ciuperci, branza, sos de soia, smantana, lapte batut, otet, mustar, sos picant de rosii sau ciuperci, condimente si mirodenii)


Simptome:

  • Prurit(mancarime) in zona genitala,senzatie de arsura sau edem la nivelul vaginului si a tesuturilor inconjuratoare
  • Durere sau disconfort vaginal in timpul actului sexual(dispareunie)
  • Senzatie de arsura in timpul urinarii (asocierea infectie vezicii urinare)
  • Scurgeri vaginale abundente,albicioase,groase,asemanatoare cu "branza",cu miros intepator.Aceste secretii sunt tipice pentru candidoza.
  • Inflamatie sau roseata la nivelul vulvei

 

Aceste simptome sunt mai evidente cu cateva zile inainte de menstruatie.Exista si cazuri cand candidoza nu provoaca nici un simptome si este depistata intamplator in urma unui control ginecologic.

 

Medicul ginecolog va stabili diagnosticul de candidoza cu ajutorul anamnezei si examenului vaginal.In cadrul anamnezei medicul va pune intrebari cu privire la momentul in care au aparut simptomele,tipul de simptome,variatia simptomelor in functie de menstruatie, culoarea, consistenta si mirosul scurgerilor vaginale.
 

In unele cazuri, se va preleva o proba din secretia vaginala. Aceasta proba este examinata la microscop ,se face cultura din secretia vaginala (tehnica de laborator pentru evaluarea cresterii bacteriene sau fungice) precum si antibiograma(stabilirea sensibilitatii la antibiotice diferite).
 

Mai mult de jumatate din femeile care cred ca au candidoza vaginala de fapt sufera de altceva. Unele boli cu transmitere sexuala (BTS), pot provoca simptome similare. In timp ce candidoza determina putine complicatii pe termen lung ,alte boli cu transmitere sexuala neglijate(tricomonaza) pot duce la infertilitate si alte complicatii grave.

 

Tratament

  • Medicamente administrate local (intravaginal)

Preparatele vaginale sunt disponibile intr-o varietate de forme: ovule,creme vaginale, supozitoare.Dintre medicamente administrate intravaginal amintim:

  • Clotrimazol
  • Miconazol-aceste medicamente se administreaza timp de 1,3,6 sau 7 zile.
  • Butaconazol-se administreaza sub forma de doza unica (o singura doza) si poate fi aplicat la orice ora din zi.
  • Nistatin- este disponibil sub forma de crema vaginala care trebuie aplicata la nivelul vaginului, inainte de culcare,timp de 14 zile.
  • Terconazol- se gaseste sub forma de ovule si creme vaginale introduse in vagin, inainte de culcare timp de 3 sau 7 nopti la rand.

 

Efectele secundare ale medicamente administrate local nu sunt frecvente, dar pot aparea: iritatie vaginala, mancarime, senzatia de arsura, Dureri abdominale sau crampe. Aceste medicamente scad eficacitatea prezervativelor si a diafragmelor. Utilizati o alta metoda de contraceptie in timpul tratamentului si 3 zile dupa terminarea tratamentului. Miconazolul poate interactiona cu warfarina(medicament anticoagulant) si creste riscul de hemoragie.
 

  • Medicamente administrate oral

Medicamentele administrate oral folosite impotriva candidozei vaginale sunt absorbite de catre corp si sunt transportate de catre fluxul de sange la nivelul vaginului unde actioneaza asupra infectiei. Dintre medicamentele administrate oral cel mai utilizat este fluconazolul.
 

Fluconazolul poate provoca reactii adverse, cum ar fi: dureri abdominale,diaree,dureri de cap,pirozis,greata.Rar,fluconazolul determina tulburari ale ritmului cardiac (aritmii) sau boli hepatice.
 

Acesta poate interactiona cu alte medicamente si poate impiedica actiunea lor: pilule contraceptive,medicamente pentru tratarea diabetului zaharat (Gliburid), warfarina, sedative (benzodiazepine),diuretice (hidroclorotiazida).
 

  • Tratamentul candidozei in timpul sarcinii sau a alaptarii

Daca sunteti gravida sau daca alaptati si aveti candidoza vaginala trebuie sa consultati medicul ginecolog inainte de tratament. In timpul sarcinii creste riscul de infectie cu Candida datorita cresterii cantitatii de estrogen din organism. La femeile insarcinate se prefera tratamentul cu medicamente administrate intravaginal( se absoarbe o cantitate mica de medicament in sange).
 

  • Masuri de igiena personala

Spalaturile vaginale constau in curatarea interiorului vaginului cu apa, otet sau alte produse speciale. Majoritatea medicilor nu recomanda acest tip de spalaturi, pentru ca ele pot face mai mult rau decat bine. Spalaturile vaginale perturba echilibru dintre bacteriile si fungii(ciuperci) care colonizeaza in mod normal vaginul.Bacteriile creaza un mediu usor acid, nefavorabil dezvoltarii excesive a Candidei.Spalaturile vaginale distrug bacteriile,Candida putandu-se multiplica rapid.
 

Produsele de igiena feminina sunt adesea impregnate cu parfumuri, arome si coloranti. Deasemenea hartia igienica, tampoanele, sapunurile, gelurile de dus,cremele, detergentii de rufe pot contine cantitati mari de parfum. Aceste substante chimice pot cauza iritatie in zona vaginala,ceea ce creste riscul de aparitie a infectiei candidozice.Optati pentru produse fara parfum, evitati spuma de baie si sapunurile dure.
 

Multe femei nu stiu ca vaginul se curata singur. Aparatul genital secreta substante care ajuta la protejarea impotriva bacteriilor cu efect nociv.
 

Iata cateva sfaturi in materie de igiena intima:
-Spalati partea externa a vaginului cu sapun bland sau pur si simplu cu apa( este tot ce trebuie sa faceti pentru a fi curat)
-Stergeti intotdeauna bine zona intima dupa baie, inot sau exercitii fizice
-Stergeti-va din fata spre spate(zona anala contine foarte multe bacterii cu potential patogen si tocmai de aceea este indicata ca igiena la nivel local sa se faca din fata in spate).
-Evitati pantalonii stramti si purtati lenjerie din bumbac (deoarece nailonul tinde sa mentina umezeala).
 

  • Regimul alimentar

Dulciurile favorizeaza dezvoltarea candidozei si conduce la aparitia infectiilor. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa renuntati la ciocolata sau sucuri, dar limitati consumul acestora. Consumul exagerat de alcool ar putea fi un factor de risc in aparitia infectiei candidozice.
 

Unele femei cred ca aparitia candidozei se datoreaza faptului ca nu mananca produse alimentare cu drojdie. Cercetatorii nu s-au stabilit in mod clar beneficiile dietei cu drojdie.
 

Iaurtul este un produs alimentar care poate elimina candida si contribuie la prevenirea infectiei cu aceasta. Alegeti iaurt ce contine Lactobacil acidofil,o bacterie care poate inhiba dezvoltarea candidozei. Cumparati iaurt care sa contina 15-20 de grame de zahar(nu mai mult).
 

Un regim alimentar sanatos, bine echilibrat, bogat in fibre ajuta organismul sa se apere impotriva tuturor tipurilor de infectii.
 

  • Tratament naturist

Exista numeroase produse naturiste pentru tratamentul infectiilor candidozice, dar majoritatea nu sunt eficiente. Dintre suplimentele naturale amintim uleiul din arbore de ceai,usturoiul,acidul boric.
 

Lactobacilul acidofil se gaseste sub forma de pilule, pulberi sau lichid. Acestea nu contin destul de lactobacilul acidofil pentru a fi eficiente. Nu exista in prezent suficiente dovezi pentru a sprijini eficienta acestor produse in tratarea sau prevenirea infectiilor candidozice.
 

 
 

Celulita pelvina

 

In celulita pelvina infectia invadeaza tesutul conjunctiv-celular si limfoganglionar. De obicei sunt unilaterale, calea de propagare fiind: limfatica - de la infectii vulo-vaginale, cervicale, endometriale, directa - de la leziuni cervicale profunde, sanguina - de la tromboflebita septica.


Semne si simptome: debutul este cu frisoane, tahicardie, stare generala proasta.


Sub tratament cu antibiotice cu spectru larg, evolutia este favorabila in 2/3 din cazuri.
 

 
 

Cervicita, ectropion si eroziuni vaginale

 

Cervicita poate fi definita ca modificari inflamatorii datorate unor infectii.
 

Ectropionul reprezinta eversiunea colului in sarcina, iar eroziunile vaginale sunt lezarea brusca a epiteliului vaginal de suprafata datorita unui traumatism, de exemplu prin insertia fortata a unui speculum vaginal la o pacienta cu mucoasa atrofica.

 

Semne si simptome:

  • Cervicita - Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis
  • Ectropion - modificari hormonale datorate folosirii contraceptivelor orale (mai ales a celor cu progesteron), sau aparute in cursul sarcinii
  • Eroziuni vaginale - leziuni ale unui epiteliu atrofic prin deficit estrogenic in cursul menopauzei

 

Factori de risc:

  • Cervicita - contact sexual cu partener(i) infectat(i), recidiva datorita unei terapii inadecvate
  • Ectropion - sarcina
  • Eroziuni vaginale - deficit estrogenic, traumatisme

 

Prevenire/Evitare:

  • Tricomonaza sau infectie cu Chlamydia - tratarea partenerilor sexuali si utilizarea prezervativelor in cursul contactelor sexual
  • Deficitul de estrogeni - terapie de substitutie estrogenica
 
 

Chistul ovarian

 

Chistul ovarian este o formatiune asemanatoare unei pungi cu continut lichid, situata in interiorul sau pe suprafata ovarelor. Acestea sunt organe pereche, avand dimensiunea si forma unei migdale, localizate de fiecare parte a uterului. La nivelul ovarelor se formeaza si se dezvolta ovulele, care sunt eliberate in cicluri lunare, pe toata perioada reproductiva a femeii.


In fiecare luna, un ovul se formeaza intr-o structura aflata in interiorul ovarului, numita folicul. Continutul lichidian al foliculului are rolul de a proteja ovulul. Acesta se maturizeaza si este expulzat prin ruperea foliculului. Uneori insa, foliculul nu elibereaza ovulul, sau nu se micsoreaza dupa expulzarea ovulului, ci continua sa creasca pe masura ce se umple cu lichid. Astfel se formeaza un chist ovarian.


Numeroase femei prezinta chisturi ovariene intr-un moment al vietii. Majoritatea chisturilor nu provoaca probleme de sanatate si dispar fara tratament in cateva luni. Insa, atunci cand se rup, chisturile ovariene produc simptome grave care pot pune viata in pericol. Cea mai buna metoda de a proteja sanatatea este efectuarea de examinari pelvice cu regularitate. Este de asemenea importanta cunoasterea simptomelor si a tipurilor de chisturi ovariene care pot semnala o problema grava de sanatate.


Chisturile ovariene pot creste pana la 5 -6 cm si persista intre patru si sase saptamani. Chisturile se intalnesc frecvent, sunt in mod normal nedureroase si dispar de obicei fara tratament.


Tipuri:

  • Chistul functional ( fiziologic ). Cel mai comun tip de chist ovarian este chistul functional, de asemenea numit chist fiziologic . Fiziologic inseamna non-patogenic. El se dezvolta din tesuturile care se schimba in timpul procesului de ovulatie. Ovarele produc in mod normal in fiecare luna structuri chistice numita foliculi. In mod tipic acestia se transforma la loc in tesut ovarian normal dupa ovulatie. Dar uneori apare o eroare si chistul plin cu lichid stagneaza pentru un timp.Chisturile functional se impart in doua categorii: chisturi foliculare si chisturi ale corpului luteal.
  • Chistul folicular. Glanda pituitara din creier trimite un mesaj foliculilor care contin ovulul, crescand hormonul luteinizant (LH). Acesta se numeste “pick-ul de LH”. In mod normal oul este eliberat din foliculi si isi incepe calatoria in jos in trompa uterina, unde poate fi fertilizat de un spermatozoid. Daca pick-ul LH nu apare, foliculul nu se sparge si nu elibereaza oul. In schimb, creste pana devine un chist. Aceste chisturi produc rareori Durere brusca si violenta. Este vorba despre o urgenta medicala ce necesita o interventie chirurgicala, deoarece niciun medicament analgezic nu poate reduce durerea. La examenul ecografic, se confirma prezenta unui chist ovarian, uneori alaturi de o hemoragie.

 

Hemoragia si ruptura unui chist se afla uneori la originea unui soc (imposibilitatea organelor de a asigura functia principala). Cel mai adesea, este vorba de un chist de corp luteal. Acestia apar in general dupa tratamentul pentru stimularea ovulatiei (tratament cu gonadotrofine) si la inceputul sarcinii.
 

Unele femei prezinta chisturi ovariene mai putin obisnuite care nu produc simptome si sunt descoperite in timpul unei examinari pelvine. Chisturile ovariene care se dezvolta post menopauza pot fi maligne (canceroase). Din acest motiv, examenele pelvice trebuie efectuate in mod periodic.

Examenul clinic. Un chist ovarian poate fi descoperit de doctor in timpul unui examen pelvian, in timp ce palpeaza ovarele. Daca se suspecteaza existenta unui chist urmatorul pas este o ecografie.
 

Ecografia. Cele mai multe chisturi sunt diagnosticate prin ecografie, care este cea mai buna tehnica imagistica pentru detectarea chisturilor ovariene. In aceasta procedura nedureroasa, se creaza o imagine a uterului si ovarelor pe un ecran video. Acesta imagine poate apoi fi fotografiata si analizata de doctor pentru a confirma prezenta unui chist si a ajuta la identificarea locatiei sale si a determina daca este solid, umplut cu lichid sau o combinatie a acestora. Ecografia se poate face in doua moduri, fie pe abdomen, fie prin vagin. Ecografia dureaza de obicei in jur de 30 de minute.
 

Daca o femeie are in jur de 40 de ani sau mai tanara si are ciclu regulat, cea mai mare parte a masei ovariene este reprezentata de „chisturi ovariene functionale” ceea ce nu este chiar anormal. Acestea sunt legate de mecanismul ovulatiei.
 

Ele de obicei dispar de la sine in timpul unui viitor ciclu menstrual. Totusi, in special la femeile intre 20 pana la 30 de ani aceste chisturi sunt urmarite timp de cateva cicluri menstruale pentru a verifica disparitia. Deoarece contraceptivele orale ajuta in parte prin prevenirea ovulatiei, doctorii nu se asteapta ca femeile care iau contraceptive orale sa prezinte „chisturi ovariene functionale” obisnuite. Astfel, femeile care dezvolta chisturi ovariene in timp ce iau contraceptive orale pot fi sfatuite pe langa simpla observatie sa supravegheze mai atent, prin ecografie, si mai putin obisnuit, prin explorarea chirurgicala a ovarului. Altii factori sunt de ajutor in evaluarea chisturilor ovariene ( pe langa varsta femeii, sau daca acesta ia contraceptive orale ).
 

Un chist care arata ca un simplu sac de lichid la ecografie este mai probabil sa fie benign decat un chist cu tesut solid in interior. Astfel aspectul la ecografie joaca deasemenea un rol in determinarea gradului de suspiciune privind o crestere ovariana. Cancerul ovarian este rar la femeile mai tinere de 40 de ani. Dupa 40 de ani, un chist ovarian are sanse mai mari de a deveni canceros decat inainte de 40, cu toate ca cele mai multe chisturi ovariene sunt benigne chiar dupa 40 de ani.
 

Pentru a identifica tipul de chist doctorul poate aplica urmatoarele proceduri:

  • Testul de sarcina. Un test de sarcina pozitiv poate sugera ca chistul este un chist de corp luteal, care se poate dezvolta cand foliculii care elibereaza oul se umplu cu lichid.
  • Laparoscopia. Folosind un laparoscop – un instrument subtire si usor introdus in abdomen printr-o incizie mica, doctorul poate vedea ovarele si poate inlatura chistul ovarian.
  • Analiza CA 125. Nivelurile in sange ale proteinei numita CA 125 sunt deseori mai mari la femeile cu cancer ovarian. Daca se dezvolta un chist ovarian care este partial solid si sunteti foarte predispusa la cancer ovarian, doctorul poate testa nivelul de CA 125 in sange pentru a determina daca chistul poate fi canceros. Niveluri crescute de CA125 pot deasemenea indica afectiuni necanceroase cum ar fi endometrioza, fibrom uterin si boala inflamatorie pelvina . Nivelul normal de CA 125 este mai mic de 35. Totusi acest test nu este intotdeauna un mod precis de a determina daca o femeie are cancer ovarian. De exemplu, unele femei care au cancer ovarian au un nivel normal de CA 125. De asemenea acest nivel poate fi uneori mare la femei care nu au cancer, in mod particular daca sunt in anii in care pot avea copii. Din aceste motive, testul de sange CA 125 este recomandat in general numai femeilor care au risc de a avea cancer ovarian.

 

Majoritatea chisturilor ovariene functionale sunt inofensive, asimptomatice si dispar fara tratament. Cand tratamentul este necesar acesta se realizeaza astfel:

  • tratarea simptomelor - Durere sau presiune pelvina
  • prevenirea aparitiei altor chisturi prin prevenirea ovulatiei.

 

Tratamentul cu anticonceptionale previne ovulatia.Daca aveti un chist functional care este de dimensiune mai mare si produce anumite simptome, se prescriu pilule contraceptive. Acestea ar trebui sa previna dezvoltarea a noi chisturi functionale si regresia celui deja existent.
 

Tratament initial

Tinand cont ca in mod normal chistul ovarian functional dispare fara tratament de-a lungul a 1-2 menstre, se recomanda o perioada de urmarire fara tratament (expectativa) pentru a se observa evolutia sa. Se recomanda o examinare pelvina dupa 1-2 luni pentru a se observa daca si-a schimbat dimensiunea.Daca chistul ovarian nu se amelioreaza dupa 1-2 mentruatii, se recomanda mai multe teste pentru a se depista alte cauze ale maririi ovarine. Tratamentul la domiciliu poate ameliora simptomele in acest timp cu caldura locala sau antialgice (calmeaza durerea).
 

Tratament de intretinere

Chistul ovarian functional care dureaza de-a lungul a 2-3 cicluri menstruale, are un aspect anormal la ecografie, sau cauzeaza simptome necesita tratament medical sau chirurgical.
Se recomanda tratament cu anticonceptionale timp de cateva luni pentru a se observa daca simptomele se amelioreaza sau dispar.
 

Daca simptomele severe persista in ciuda tratamentului anticonceptional, se pot folosi agonisti ai eliberarii de gonadotropine (GnRH-agonisti) pentru a se scadea producerea de hormoni care stimuleaza secretia de ovule (deci nu este vorba despre un chist functional). Acestia scad si productia de estrogeni si progesteroni pana la un nivel de menopauza. Tratamentul cu agonisti de GnRH are efecte secundare semnificative si de aceea se administreaza doar cateva luni.
 

Extirparea chirurgicala a chistului (chistectomie) printr-o incizie mica (laparoscopie) se foloseste daca un chist ovarian functional dureros nu dispare cu tratament medicamentos. Daca la ecografie chistul are un aspect anormal sau daca exista si alti factori de risc pentru cancerul ovarian, se recomanda interventia chirurgicala printr-o incizie mai larga (laparotomie) in locul laparoscopiei.
 

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul la domiciliu ajuta la scaderea disconfortului produs de chistul ovarian.
 

Utilizarea caldurii locale, sticla cu apa incalzita, bai fierbinti, relaxeaza musculatura si reduc crampele.
 

Ceaiurile de plante ca menta, zmeura, mure pot alina tensiunea musculara si starile anxioase.
 

Se recomanda golirea vezicii urinare la fiecare senzatie de mictiune.
 

Se evita constipatia. Constipatia nu cauzeaza sau trateaza chistul ovarian dar poate preveni disconfortul pelvin.
 

Medicatia pentru controlul durerii consta in:

  • Acetaminofen cum sunt Tylenol sau Panadol
  • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
    • Iburofen
    • Naproxen
    • Ketoprofen
    • Aspirina

 

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos poate fi util in cazul chistului ovarian functional recurent (care reapare) si dureros.
 

Anticonceptionalele orale sunt folosite pentru prevenirea ovulatiei.
 

In absenta ovulatiei, modificarile chistului ovarian sunt minime si simptomele se amelioreaza.
 

In timp ce anticonceptionalele nu fac sa dispara chistul mai rapid, anticonceptionalele cu doza mare de hormoni pot chiar sa previna aparitia de noi chisturi.
 

Agonistii de GnRH pot fi utilizati pentru a scadea nivelurile serice de estrogeni si progesteron care cauzeaza un status temporar de menopauza. In acest stadiu ovulatia este suprimata si aparitia chisturilor ovariene legate de productia de hormoni este prevenita. Efectele secundare sunt semnificative.
 

Anticonceptionale orale sunt recomandate pentru oprirea ovulatiei si controlul nivelului de hormoni in organism.
 

Agonisti de GnRH sunt recomandati pentru oprirea ovulatiei, prin oprirea productiei de hormoni, punand ovarele intr-un status temporar de menopauza.
 

Multi experti sunt impotriva utilizarii anticonceptionalelor pentru a micsora sau a elimina chisturile ovariene care sunt deja formate. Unele studii arata ca micsorarea chisturilor apare cu sau fara folosirea anticonceptionalelor.
 

Agonistii de GnRH nu sunt recomandati pe termen lung datorita efectului de rarefiere a matricei osoase (osteopenie).
 

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este folosit pentru a confirma diagnosticul de chist ovarian sau de a evalua maririle de volum ale ovarului cand exista riscul de cancer ovarian. Chirurgia nu previne regresia chisturilor ovariene decat daca se extirpa ovarele.
 

Tratamentul chirurgical este necesar in urmatoarele situatii:

  • un ovar sau un chist s-au rasucit (torsionat) sau s-a rupt
  • dureri severe si sangerari
  • dimensiune mai mare de 7.6 cm (3 in) sau comprima alte organe abdominale
  • nu a disparut dupa 2-3 luni de expectativa (observare, fara tratament), mai ales daca au existat 1-2 menstre in aceasta perioada
  • cand se suspecteaza cancer ovarian bazandu-se pe existenta factorilor de risc si a ecografiei ce depisteaza un chist anormal

 

Tintele tratamentului chirurgical sunt:

  • confirmarea diagnosticului de chist ovarian
  • excluderea diagnosticului de cancer ovarian
  • extirparea chisturilor care provocau durere
  • scaderea presiunii pe care o produc chisturile mai mari de 7.6 cm pe vezica urinara sau organele pelvine.

 

Tratamentul chirurgical pentru chistele sau maririle de volum ovariene, se realizeaza cu incizie mica (laparoscopie) sau cu o incizie mai mare (laparotomie).
 

Laparoscopia se foloseste pentru confirmarea diagnosticului de chist ovarian la o femeie de varsta tanara. Chisturile ovariene persistente, mari sau dureroase care nu prezinta semne de cancer ovarian, pot fi extirpate prin laparoscopie, lasand ovarul intact.
 

Laparotomia se foloseste cand chistul ovarian este foarte mare, cand se suspecteaza cancer ovarian, sau atunci cand apar probleme la nivelul organelor pelvine sau abdominale. Daca se depisteaza cancer, o incizie mai mare permite chirurgilor o examinare a intregii suprafete si o extirpare in siguranta a tumorii.
 

Chisturile ovariene dureroase dispar la menopauza (foarte rar un chist functional persista la menopauza). Combaterea simptomelor cu medicatie pana la menopauza este o optiune.
 

Unele femei prefera sa isi asume riscurile interventiei chirurgicale contra simptomelor care le scad calitatea vietii. Daca este recomandat tratamentul chirurgical se analizeaza care este optiunea - lapascopie sau laparotomie.
 

Chirurgia nu previne formarea de noi chisturi decat daca ovarul a fost extirpat.
 

Prevenire

Desi nu exista o metoda de a preveni aparitia chisturilor ovariene, examenele pelvice frecvente sunt un mod de a se asigura ca toate modificarile ovarelor sunt diagnosticate cat mai curand.
In plus, femeile trebuie sa fie atente la modificarile ciclului menstrual, inclusiv la simptomele neobisnuite ce insotesc menstruatia si care persista timp de mai multe cicluri menstruale.

 

 
 

Chisturile glandelor Bartholin

 

Chisturile glandelor Bartholin au continut mucos si pot apare pe fiecare parte a deschiderilor vaginale. Obisnuit, sunt chisturi vulvare mari. Simptomele chisturilor mari includ iritatie vulvara, dispareunie, durere la mers si asimetrie vulvara. Chisturile Bartholin pot forma abcese, care sunt dureroase si, de obicei, eritematoase. Diagnosticul se pune pe baza examenului fizic. Chisturile mari si abcesele necesita drenaj, cu sau fara excizie, iar abcesele necesita ocazional antibioticoterapie.

 

Glandele Bartholin sunt rotunde, foarte mici, nepalpabile si sunt localizate profund in orificiul vaginal postero-lateral. Obstructia ductelor Bartholin determina acumularea de mucus in glanda, rezultand un chist. Cauzele obstructiei raman de obicei necunoscute. Rar, chisturile sunt datorate bolilor cu transmitere sexula (ex. Gonoreea). Un chist se poate infecta, formand abcesul.

 

Semne si simptome

Majoritatea chisturilor sunt asimptomatice, dar chisturile mari pot fi iritative, jenand actul sexual si mersul. Majoritatea chisturilor sunt dure, unilaterale si palpabile langa orificiul vaginal. Chisturile dilata labia mare afectata, cauzand asimetrie vulvara. Abcesele determina durere vulvara severa si , uneori, febra si frisoane; sunt moi si tipic eritematoase.

 

Diagnostic

De obicei, diagnosticul se pune pe baza examenului fizic, efectuat de medicul ginecolog. Unele cancere vulvare, dezvoltate din glandele Bartholin pot semana cu chisturile. Prin urmare, chisturile sunt biopsiate la femeile peste 40 de ani.

 

Tratament

La femeile sub 40 de ani, chisturile asimptomatice nu necesita tratament. Chisturile simptomatice pot necesita tratament chirurgical. Deoarece chisturile sunt de obicei recurente dupa drenajul simplu, tratamentul chirurgical consta in formare unei deschideri permenente a ductelor la exterior.
 

Un cateter mic cu balonas poate fi inserat, umflat si lasat in chist timp de 4-6 saptamani; aceasta procedura stimuleaza fibroza si producere deschiderea permanenta. Chisturile recurente pot necesita excizie.


La femeile peste 40 de ani, toate chisturile necesita explorare si biopsie. Abcesele sunt tratate cu antibiterapie orala cu spectru larg (ex. Cefalexim 500 mg la 6 ore timp de 7-10 zile), sau insertie de cateter cu balonas.

 

 
 

Cistocel

 

Planseul pelvin este format din muschi si ligamente care sustin organele pelvice (vezica urinara, uter, intestin gros) . Daca aceste tesuturi se intind sau devin slabite, unele organe ale pelvisului pot proemina in vagin – vorbim in acest caz de prolapsul organelor pelvice.


Atunci cand peretele dintre vezica urinara si vagin este slabit sau intins, vezica poate proemina in vagin – aceasta afectiune poarta denumirea de cistocel (prolaps de vezica) si este cel mai frecvent tip de prolaps pelvin.


Prolapsul vezicii urinare apare in conditiile intinderii tesuturilor, in timpul sarcinii, din cauza constipatiei sau a ridicarii de greutati ce solicita muschii pelvieni. Poate apare si in urma menopauzei, atunci cand nivelul de estrogen – care contribuie la mentinerea muschilor pelvisului – scade. Prin urmare, femeile in postmenopauza, multipare (care au nascut mai multi copii) prezinta riscuri de cistocel.
 

Pentru cazurile usoare sau moderate de cistocel, masurile de ingrjire si tratamentele nechirurgicale sunt eficiente. In cazurile grave, chirurgia este necesara pentru a aduce vaginul si organele pelvice in pozitie fiziologica.
 

Cauze:


Sarcina si nasterea sunt cele mai frecvente cauze ale cistocelului, deoarece muschii si ligamentele care sustin vaginul pot fi afectate, intinse sau slabite in timpul travaliului. Din aceasta cauza, cistocelul apare cu precadere la femeile multipare (care au avut mai multe nasteri).
 

Prolapsul vezicii urinare nu apare la toate femeile care au nascut pe cale naturala. Muschii si ligamentele care sustin organele pelvice pot fi foarte puternice, astfel incat nu sunt afectate in timpul sarcinii. In general, femeile care nasc prin cezariana nu sunt afectate de cistocel.
 

Prolapsul poate fi cauzat de afectarea planseului pelvin:

  • la femeile supraponderale sau obeze
  • in urma ridicarii repetate de greutati
  • dupa perioadele de constipatie
  • datorita bronsitei sau tusei cronice

 

 Factori de risc:

  • Nastere – Femeile multipare care nasc pe cale naturala prezinta un risc mai mare de a suferi de prolaps pelvin.
  • Inaintarea in varsta – Riscul de a suferi de cistocel creste odata cu inaintarea in varsta, deoarece nervii ce controleaza structurile pelvine isi pierd treptat functiile, iar muschii se intind si slabesc. Acest lucru devine evident dupa menopauza, cand nivelul de estrogen scade, odata cu nivelul de colagen - o proteina ce ajuta la mentinerea functiei muschilor pelvieni.
  • Histerectomia – operatia de indepartare a uterului poate contribui la slabirea planseului pelvin.
  • Factorii genetici – la unele femei, tesuturile conjunctive din zona pelvina sunt mai puternice, astfel incat ele sunt mai putin predispuse la cistocel.

 

Simptome:

 

  • senzatie de presiune la nivelul pelvisului sau vaginului – in special atunci cand femeia sta in picioare mult timp
  • disconfort in timpul tusei sau a ridicarii de greutati
  • prezenta unei umflaturi, de marimea unei nuci sau chiar a unui grapefruit, care dispare in pozitia culcat
  • senzatie de golire incompleta a vezicii dupa mictiune
  • pierderea involuntara de urina atunci cand femeia stranuta, tuseste sau rade (incontinenta urinara de efort), mergand in cazurile grave pana la pierderea totala a controlului asupra vezicii
  • infectii urinare recurente
  • durere sau pierdere de urina in timpul raporturilor sexuale

 

In cazurile usoare, un cistocel nu necesita ingrijiri medicale, iar persoana poate sa nu fie constienta de prezenta sa. In cazurile moderate sau severe, prolapsul poate fi suparator si uneori, dureros. Golirea vezicii poate deveni dificila, astfel incat infectiile urinare devin frecvente.
 

Pentru a diagnostica un cistocel, medicul va efectua o examinare a perineului, va pune intrebari legate de antecedentele medicale si de numarul nasterilor.
 

In timpul examinarii, medicul poate cere femeii sa se incordeze pentru a vedea cat de mult au coborat organele pelvice in vagin. Pacienta poate de asemenea sa isi contracte muschii pelvisului (ca si cum ar incerca sa opreasca fluxul urinar) pentru ca medicul sa poata verifica puterea muschilor pelvici.

 

Tratament

 

Tratamentul depinde de stadiul bolii. Cazurile usoare -cele in care nu exista simptome evidente – nu necesita tratament, ci doar masuri simple (exercitii speciale de intarire a muschilor pelvici). Atunci cand aceste masuri nu sunt eficiente, tratamentul consta in:

  • Utilizarea pesarelor

Pesarul este un inel de plastic sau cauciuc introdus in vagin pentru a sustine vezica si pentru a permite mentinerea pozitiei ei normale. In unele cazuri, medicul poate recomanda utilizarea unei diafragme in locul pesarelor. La majoritatea femeilor, pesarul este o alternativa temporara pentru chirurgie, desi unele femei le folosesc ani la rand.
 

  • Terapia cu estrogeni

Administrarea estrogenului, fie pe cale orala, fie sub forma de crema vaginala, este indicata femeilor la menopauza. Nivelul de estrogen scade dupa menopauza, avand drept rezultat slabirea muschilor care sustin organele pelvice.
 

  • Tratamentul chirurgical

Cazurile grave sau care nu raspund la tratamentul nechirurgical pot necesita o interventie chirurgicala. Aceasta are drept scop reducerea simptomelor cauzate de cistocel.
 

In majoritatea cazurilor, chirurgia consta in refacerea vaginului. In cadrul acestei proceduri, medicul chirurg ridica vezica pana la pozitia normala si intareste muschii si ligamentele planseului pelvin. Aceasta procedura poate necesita indepartarea tesutului afectat. Desi beneficiile acestui tip de interventie pot dura mai multi ani, exista si un risc de recurenta, datorat faptului ca muschii pelvici continua sa slabeasca pe masura inaintarii in varsta.
 

Daca cistocelul revine, pacienta va trebui sa suporte o noua interventie chirurgicala – desi sansele de reusita sunt mai mici la a doua interventie. In unele cazuri, in special atunci cand tesuturile care trebuie sa sustina vaginul sunt neobisnuit de subtiri, se utilizeaza un tip special de grefa pentru a intari tesuturile vaginului si a contribui la sustinerea organelor pelvice. In alte cazuri, medicul poate recomanda o histerectomie (indepartarea chirurgicala a uterului) pentru a corecta problema si pentru a preveni recurenta ei.
 

Atunci cand este posibil, tratamentul chirurgical trebuie evitat la pacientele care doresc o sarcina. Insa, daca prolapsul vezicii urinare este atat de suparator incat necesita refacerea vaginului, pacienta poate avea copii, nasterea prin cezariana fiind recomandata in aceasta situatie.
 

  • Tratarea incontinentei urinare

Medicul poate recomanda injectii cu colagen in jurul uretrei (tubul prin care urina este eliminata din organism), pentru a trata incontinenta cauzata de cistocel. Astfel, grosimea muschiului uretral creste, prevenind pierderea involuntara de urina.
 

  • Prevenirea prolapsului de vezica

Prolapsul de vezica urina poate fi prevenit prin adoptarea urmatoarelor masuri:

  • exercitii speciale de intarire a muschilor pelvici – exercitii Kegel – sunt deosebit de importante dupa nasterea unui copil
  • tratarea si prevenirea constipatiei
  • evitarea ridicarii de greutati sau ridicarea corecta a greutatilor
  • controlarea tusei – tratarea bronsitei si renuntarea la fumat
  • evitarea surplusului ponderal – pacientele trebuie sa afle care este greutatea lor ideala si sa incerce pe cat posibil sa mentina o greutate apropiata de aceasta

 

Se recomanda exercitiile Kegel zilnic pentru intarirea muschilor si ligamentelor pelvisului:

  • initierea exercitiilor se face prin identificarea muschilor pelvisului, cei pe care-i simte pacientul cand opreste procesul de urinare la mijoc. Ar trebui sa simta muschii care inchid uretra si anusul
  • pacienta trebuie sa-si aminteasca cum a simtit controlul acestor muschi in timpul urinarii si sa faca acelasi lucru cand nu urineaza. Daca se contracta fesele sau muschii abdominali exercitiul nu este corect
  • cand pacienta a gasit metoda corecta de a contracta muschii pelvini, trebuie sa-i contracte 3 secunde si sa-i relaxeze 3 secunde
  • se repeta exercitiul de 10, 15 ori pe sedinta. Se incearca acest exercitiu cel putin de 3 ori pe zi. Cat mai multe exercitii ajuta.
  • femeile pot face aceste exercitii in timp ce calatoresc, la munca sau in diferite circumstante de-a lungul zilei.

 

  • Prevenirea sau corectarea constipatiei. Tensiunea data de Constipatie creste presiunea din intestin pe peretele vaginal si slabeste si lezeaza tesuturile de legatura si muschii din pelvisului:
    • exercitiile usoare, plimbarile scurte zilnice si prelungirea lor pana ating cel putin 20 de minute zilnic
    • se recomanda consumul de fluide in cantitati optime, zilnic. Majoritatea adultilor ar trebui sa consume intre 8 si 10 pahare de apa, lichide fara cofeina sau suc de fructe in fiecare zi. Se evita bauturile alcoolice si cofeina ce pot accentua deshidratarea. Daca pacientul are insuficienta cardiaca sau insuficienta renala trebuie sa consulte medicul in privinta cantitatii de fluide pe care trebuie sa o consume
    • alimentatia bogata in fibre ca cerealele, fructele si legumele trebuie consumata zilnic. O chifla de tarate sau cereale la micul dejun si un fruct la pranz
    • se recomanda emisia de Gaze zilnic, dupa micul dejun de exemplu. Un program fizic zilnic ajuta la emisia de gaze
    • in cazul in care constipatia persista se recomanda fibrele sintetice (ca Citrucel,Metamucil, Perdiem) zilnic
    • un laxativ, de exemplu Colace pentru prevenirea cresterii tensiunii in intestin daca scaunul este dur

 

 

 
 

Criptorhidismul

 

Absenta testiculelor la nivelul scrotului datorita coborarii incomplete sau inadecvate a unuia sau a ambelor testicule (cu retentie in cavitatea abdominala) poarta numele de Criptorhidism. In mod normal, coborarea testiculelor are loc in lunile 7-8 ale vietii intrauterine. Testiculul anormal situat poate fi palpabil sau nepalpabil.

1.      Abdominal - testiculul este localizat la nivelul inelului intern

2.      Canalicular - testiculul este localizat intre inelul intern si inelul extern

3.      Ectopic - testiculul este localizat in afara traiectului normal de coborare din cavitatea abdominala in scrot - poate fi situat in perineu, in canalul femural, in canalul inghinal superficial (cel mai frecvent), in aria suprapubiana, sau in hemiscrotul opus

4.      Retractil - coborare completa a testiculului in scrot, dar care migreaza (este mobil) la palpare intre scrot si regiunea inghinala

5.      Iatrogen - testiculul care anterior a fost situat in scrot, dar dupa o interventie chirurgicala pentru corectarea unei hernii sau a unui hidrocel, s-a incarcerat in cicatrice.

 

Semne si simptome: Unul sau ambele testicule situate in alt loc decat in scrot. Poate fi un defect izolat sau asociat cu alte anomalii congenitale.  

 

Cauze:
  • Incomplet cunoscute
  • Pot fi implicate anomalii ale factorilor mecanici (gubernaculum, lungimea canalelor deferente si a vaselor testiculare, anatomia regiunii inghinale, epididim, muschiul cremaster si presiunea abdominala), ale factorilor hormonali (gonadotropina, testosteron, dihidrotestosteron si substanta inhibitoare mülleriana) si ale factorilor nervosa (nervul ilioinghinal si nervul genitofemural).

 

Factori de risc: Istoric familial de criptorhidism. S-a constatat asocierea urmatorilor factori cu riscul de criptorhidrism: primul nascut, nasterea prin operatie cezariana, toxemia de sarcina, hipospadias, subluxatie congenitala de sold, greutate scazuta la nastere, prematuritate.

 

Tratament - masuri generale:

  • Trebuie exclusa posibilitatea unui testicul retractil
  • Administrarea de gonadotropina corionica - in anumite cazuri poate finaliza coborarea testiculelor. Datele asupra eficientei acestei metode sunt incerte.

 

Tratament - masuri chirurgicale:

  • Corectarea chirurgicala a defectului se realizeaza din urmatoarele motive: evitarea torsiunii, a traumatismelor, scaderea (dar nu eliminarea) riscului de malignizare si prevenirea anomaliilor ulterioare ale spermatogenezei
  • Orhiopexia trebuie efectuata pana la varsta de un an. Alterarea numarului de cellule germinale la nivelul testiculului cu criptorhidism sunt detectabile la varsta de 2 ani.

 

De obicei, defectul se corecteaza prin tratament medical sau chirurgical; totusi, sunt posibile consecinte pe termen lung.
Daca testiculul este absent, sau este necesara orhiectomia, se poate apela la proteze testiculare.

 
 

Dismenoreea

 

Durerea pelviana ce apare in timpul menstrelor sau precede aparitia acestora, poarta numele de dismenoree. Aceasta reprezinta principala cauza a absenteismului la femeile sub 30 ani.

 

Tipuri:

  • Dismenoree primara - fara modificari patologice la examenul fizic
  • Dismenoree secundara - deseori mai severa decat cea primara, avand o cauza patologica secundara (structurala)

 

Semne si simptome:

  • Usoara - disconfort pelvian sau crampe sau tensiune pelviana in prima zi a menstruatiei, fara alte simptome asociate
  • Moderata - disconfort ce apare in primele 2-3 zile ale menstrei si se asociaza cu o stare generala usor alterata, diaree si cefalee
  • Severa - dureri intense, cu caracter de crampe, ce dureaza 2-7 zile; deseori asociate cu stare de greata, diaree, dureri lombare, dureri la nivelul coapselor si cefalee

 

Cauze:

  • Dismenoreea primara:
    • Productie crescuta (de 2-7 ori peste valoarea normala) de prostaglandine si alti mediatori la nivelul uterului, ceea ce determina ischemie uterina prin: agrerare plachetara, vasoconstrictie, contractii disritmice insotite de valori presionale mai mari decat tensiunea arterial sistemica.
  • Dismenoreea secundara:
    • Malformatii congenitale ale uterului sau ale vaginului
    • Stenoza cervicala
    • Infectie pelviana
    • Adenomioza
    • Endometrioza
    • Tumori pelviene - in special leiomioame
    • Polipi uterini
    • Dispozitive intrauterine

 

Factori de risc:

  • Dismenoreea primara:
    • Nuliparitate
    • Obezitate
    • Fumatul
    • Istoric familial pozitiv
  • Dismenoreea secundara:
    • Infectii pelviene
    • Boli cu transmitere sexuala
    • Endometrioza

 

Tratament - masuri generale:

  • Activitate fizica regulata, exercitii fizice pentru a creste descarcarea de endorfine
  • Stimularea electrica nervoasa transcutanata (SENT)
  • Dismenoreea secundara - tratamentul infectiilor. Terapie de supresie a endometrului in cazul suspiciunii de endometrioza.
  • Acupunctura poate fi eficienta

 

Tratament - dieta:

  • S-a demonstrat ca suplimentarea dietei cu vitamina B1 zilnic este eficienta, cu conditia ca administrarea sa se faca pe o perioada de minim 90 zile.
  • Suplimentarea zilnica a dietei cu capsule de ulei de peste, timp de 2 luni, s-a dovedit eficienta.
  • Dieta vegetariana cu continut scazut in lipide reduce semnificativ intensitatea durerilor.

 

Prevenire/Evitare:

  • Dismenoreea primara - alegerea unei diete cu continut scazut de grasimi animale, produse lactate si oua. Cresterea continutului de legume, seminte nepreluate si nuci in scopul cresterii productiei de prostaglandine benefice.
  • Dismenoreea secundara - reducerea riscului de boli cu transmitere sexuala.
 
 

Dispareunia

 

Dispareunia poate fi definite ca durere genitala recurenta si persistent asociata cu contactul sexual, atat la barbat cat si la femeie. Dispareunia se poate datora unor cause organice, emotionale sau psihogene.

 

Tipuri:

  • Primara - prezenta pe parcursul intregii vieti sexual a unei persoane
  • Secundara - aparuta in urma unui anumit eveniment sau situatii specifice, de ex. menopauza, medicamente
  • Superficiala - dificultati sau durere la nivelul introitusului sau vaginului asociata cu penetrarea
  • Profunda - durere dupa penetrare localizata la nivelul cervixului sau regiunii abdominale inferioare
  • Completa - prezenta in toate situatiile
  • Circumstantiala - apare selectiv in situatii specifice

 

Semne si simptome: grade diferite de presiune pelvina/genitala, durere, senzatia de sfasiere si/sau arsura.

 

Cauze:

  • Afectiuni ale orificiului vaginal
    • Anomalii ale inelului himenal
    • Atrofie postmenopauza
    • Scaderea lubrifierii
    • Cicatrici de epiziotomie
    • Vestibulita vulvara/vulvodinie
    • Infectii
    • Traumatisme
    • Aderente
    • Iritatia clitorisului
    • Papilomatoza vulvara
  • Afectiuni ale vaginului
    • Infectii
    • Formatiuni sau tumori
    • Scaderea lubrifierii
    • Ralaxarea musculaturii pelvine ce are drept rezultat rectocelul, prolapsul uterin sau cistocelul
    • Raspuns inflamator sau alergic la substante straine
    • Anomalii ale domului vaginal datorate chirurgiei sau iradierii
    • Malformatii congenital
  • Afectiuni ale structurilor pelviene
    • Boala inflamatorie pelviana
    • Endometrioza
    • Tumori uterine maligne sau benign
    • Patologie ovariana
    • Aderente pelviene
    • Fractura de sold in antecedente
    • Mialgii ale muschiului ridicator anal
    • Congestia venelor pelviene
  • Afectiuni ale tractului gastrointestinal
    • Boala inflamatorie intestinala
    • Boala Crohn
    • Diverticulita
    • Constipatie
    • Hemoroizi
    • Fistule
  • Afectiuni ale tractului urinar
    • Cistita interstitiala
    • Leziuni ureterale sau vezicale
  • La barbat
    • Spasmul musculaturii genital
    • Infectia sau iritatia tegumentului penian
    • Cancerul penian
    • Fimoza
    • Modificari anatomice ale penisului
    • Infectii ale prostate si hipertrofia acesteia
    • Infectia veziculelor seminale
    • Afectiuni testiculare
    • Torsiunea cordonului spermatic
    • Afectiuni musculoscheletice ale pelvisului si regiunii lombare inferioare
    • Uretrita
  • Afectiuni psihologice
    • Teama
    • Depresie
    • Anxietate
    • Reactii fobice
    • Reactii de conversie
    • Ostilitate impotriva partenerului
    • Traume psihologice

 

Factori de risc:

  • Diabet zaharat
  • Deficit de estrogeni
  • Consum de alcool/marijuana
  • Menopauza
  • Utilizarea medroxiprogesteronului
  • Stres
  • Oboseala sau suprasolicitare
  • Alaptare
  • Interventii chirurgicale pe cale vaginala
  • Efecte adverse medicamentoase (antihistaminice, tamoxifen, bromocriptina, contraceptive orale cu doze mici de estrogeni, depomedroxiprogesteron, desipramina)

 

Tratament - masuri generale:

  • Primul pas al tratamentului consta in educarea pacientului si a partenerului asupra originii problemei si in sublinierea faptului ca situatia se paote rezolva
  • In general, cauzele organice pot fi identificate in cursul evaluarii initiale si poate fi initiat tratamentul specific
  • Dupa excluderea cauzelor organice, este necesara initierea terapiei comportamentale individuale si/sau in cuplu
  • Terapie comportamentala:
    • Are drept scop desensibilizarea sistematizata a contactului sexual prin intermediul unor serii de interventii cu o durata de cateva saptamani
    • Interventiile variaza de la relaxarea muscular si masajul corporal reciproc pana la fantezii sexuale si masaj erotic, avand drept scop final contactul sexual si obtinerea raspunsului sexual
  • Terapia individuala:
    • Indicata pentru a ajuta pacientul sa isi inteleaga problemele de natura psihologica si pentru a evalua rolul partenerului
  • Terapia in cuplu:
    • Indicata in rezolvarea problemelor interpersonale
    • Poate implica interventia structurata pe termen scurt sau consiliere sexuala
    • Poate fi necesara indrumarea catre un specialist in vederea unei terapii pe termen lung

 

 
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 11 - 20
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.