ENCICLOPEDIE MEDICALA

Displazia cervicala

 

Displazia cervicala este o notiune utilizata pentru a descrie aparitia de celule anormale in structura colului, cea mai joasa parte a uterului. Modificarile aparute in tesutul colului se clasifica usoare, moderate si severe. In timp ce displazia in sine nu determina probleme de sanatate, este considerata o conditie precanceroasa. Netratata, uneori displazia progreseaza spre formele incipiente de cancer, cunoscut sub denumirea de carcinom cervical in situ, sau spre cancer invaziv.

 

Poate dura 10 ani sau mai mult pana cand displazia cervicala sa evolueze spre cancer. Displazia cervicala poate fi depistata printr-un frotiu Pap, singurul si cel mai important pas pe care femeile trebuie sa-l faca pentru a preveni aparitia cancerului de col uterin. Displazia usoara este forma cea mai comuna, iar in 70% din cazuri se vindeca fara interventie (ex. tesutul cervical redevine normal fara tratament). In cazul displaziei moderate si severe este putin probabil sa se vindece de la sine si au o rata mai mare de progresie spre cancer. Cu cat anomalia este mai mare, cu atat creste riscul de dezvoltare a cancerului de col uterin.

 

Displazia cervicala nu determina simptome; de aceea, screeningul regulat si diagnosticul precoce sunt importante. Detectarea precoce si tratamentul displaziei sunt esentiale pentru prevenirea cancerului. Din acest motiv, majoritatea medicilor prefera excizia leziunilor suspecte si efectueaza frecvent frotiul Pap, pentru monitorizarea recurentelor.

 

Desi displazia cervicala poate aparea la orice varsta, se inregistreaza un varf la femeile intre 25 si 35 ani. Majoritatea cazurilor de displazie pot fi vindecate cu un tratament adecvat si monitorizare. Fara tratament, 30-50% din cazuri pot progresa spre cancer invaziv.

 

Factori de risc

Factorii de risc cresc frecventa de aparitie. Mai multi factori de risc au fost pusi an legatura cu dispazia, incluzand partenerii sexuali multiplii, debutul precoce al vietii sexuale, fumatul, bolile cu transmitere sexuala, in special virusul papiloma uman (HPV), si infectia HIV.

  • Infectia cu HPV

80-90% din femeile cu displazie cervicala prezinta infectie cu HPV. Virusurile papiloma umane (HPV), reunesc un grup de mai mult de 80 de tulpini. Aproape o treime sunt transmise pe cale sexuala, iar o parte din tulpini determina negii genitali. Tulpinile descoperite cel mai frecvent in leziunile precanceroase si cancerul de col uterin sunt tipurile 16 si 18. Alte tulpini cu potential crescut de malignitate includ 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 si 68, impreuna determinand aproape 90% dintre leziunile canceroase si displazia determinata de HPV.

 

Majoritata infectiilor HPV se vindeca in 6 luni si femeile dezvolta imunitate. De obicei infectia cu HPV nu determina simptome, iar pacientele nici nu stiu ca sunt infectate. Infectia cu HPV netratata poate determina displazia cervicala recurenta si persistenta si cei mai multi experti considera ca virusul HPV este responsabil de modificarile celulelor in displazie.

 

  • Infectia HIV


Femeile infectate cu HIV su un risc si mai mare de a dezvolta displazie. Riscul numarul creste pe masura ce numarul celulelor CD4 (celule ce joaca rol in raspunsul imun) descreste. Deasemenea, femeile HIV pozitive au o rata mai mare de persistenta a infectiei cu HPV si pot fi infectate cu tulpini care determina displazie severa si cancer de col uterin. Femeile a caror sistem imun este supresat din alte cauze (ex. medicamente care impiedica rejectia de transplant) sunt deasemnea expuse unui risc mai mare. Aceasta sugereaza ca femeile cu un sistem imunitar slabit au sanse mai mari de a fi infectate cu HPV si sa aiba infectie recurenta care nu se vindeca de la sine.

 

  • Fumatul


Nicotina si cotinina, chimicale regasite in tigarete, au fost descoperite in tesutul cervical la femeile fumatoare. La barbatii fumatori, sperma contine deasemenea aceste substante, care vin in contact cu colul in timpul actului sexual. Substantele chimice din tigarete pot cauza alterari ale celulelor care conduc la displazie.


 

  • Comportamentul sexual


Partenerii sexuali multiplii, partener sexual care are mai multe partenere, debutul vietii sexuale inainte de 18 ani reprezinta factori importanti de risc pentru displazia cervicala. Femeile din aceasta categorie prezinta un risc mai mare de infectie cu HPV sau HIV, mai ales daca nu folosesc bariere contraceptive de genul prezervativului. Aceste infectii maresc considerbil riscul de dezvoltare a displaziei cervicale.

 

  • Expunerea la DES (dietilstilbestrol)
     

Intre 1938 si 1971, aproximativ 5 milioane de femei insarcinate au fost tratate cu DES, un estrogen sintetic care previne avortul spontan. Administrarea sa a fost intrerupta cand s-a descoperit ca era periculos. Fiicele femeilor caroroa li s-a administrat DES au un risc mai mare de a dezvolta o forma rara de cancer de col sau vagin, denumit adenocarcinomul cu celule clare, precum si anomalii ale colului, vaginului si uterului.

 

  • Dieta deficitara


Exista dovezi ca anumite vitamine, precum acidul folic au rol in mentinerea sanatatii colului. O dieta saraca determina desemenea slabirea sistemului imunitar , scazand capacitatea de a lupta impotriva HPV.

 

  • Contraceptivele orale


Unele studii arata ca femeile care folosesc contraceptive orale au un risc mai mare de a dezvolta displazie cervicala. Totusi nu se stie cu certitudine daca riscul este dat de contraceptivele in sine.

 

O cauza poate fi faptul ca aceste medicamente interfera cu metabolismul acidului folic din tesutul din jurul colului, iar acidul folic poate ajuta la prevenirea sau vindecarea displaziei.

 

O alta cauza poate fi faptul ca femeile care folosesc aceasta metoda contraceptiva pot avea o rata mai mare de expunere la bolile cu transmitere sexuala, spre deosebire de cele care folsesc prezervativul ca metoda contraceptiva.

 

Semne si simptome


Displazia cervicala nu determina simptome. Daca apar, ele sunt in relatie cu o infectie concomitenta.

 

Diagnostic

 

  • Frotiul Pap (examenul citologic cervico-vaginal Babes Papanicolau) – este metoda cea mai importanta de diagnostic a displaziei cervicale. Este simplu de efectuat, nedureros, poate cauza doar un disconfort minor. Scurgerile vaginale normale contin celule care provin din col si uter. Medicul ginecolog preleva cateva celule prin periaj sau razuirea colului cu un instrument mic conceput in acest scop. Celule sunt puse pe o lama si trimise la laborator, unde sunt examinate la microscop.


 

Frotiul Pap nu are o acuratete de 100%. Rezultate incorecte apar in 15-25% din cazuri. Cancerul de col uterin nu este diagnosticat in 5% din cazuri.
 

Cauzele acestor rezultate incorecte includ:

  • eroarea umana (testul trebuie efectuat de specialisti experimentati, la un laborator de referinta);
  • numar insuficient de celule in proba;
  • prezenta sangelul menstrual in proba;
  • modificari temporare ale tesutului prelevat datorita medicatiei, infectiilor, sarcinii.

 

Daca sunt descoperite celule atipice, medicul poate recomanda alte testari.

 

  • Testarea pentru HPV – datorita asocierii dintre virusul papiloma uman (HPV) si cancerul de col uterin acest test ajuta stabilirea conduitei pentru femeile cu celule atipice. Astfel se testeaza prezenta materialului genetic HPV sau a ADN-ului viral in celulele tesutului cervical. Daca testarea este pozitiva pentru o tulpina cu risc inalt, leziunile sunt cel mai probabil precanceroase. Daca testul este negativ, cel mai probabil leziunile sunt benigne.


 

  • Colposcopia – in functie de severitatea displaziei, rezultatul la testarea HPV si alti factori de risc, colposcopia reprezinta urmatorul pas in diagnosticare. In general coposcopia se practica daca tesutul cervical este vizibil afectat. Aceasta procedura relativ simpla dureaza 10-15 minute. O solutie de acid acetic diluat este aplicata pe col pentru a indeparta mucusul si pentru vizualizarea celulelor atipice. Utilizand o lumina intensa si un microscop special (denumit colposcop), medicul poate vedea arii mici din col si vagin. Acidul acetic si lentilele colposcopului fac ca celulele anormale sa apara colorate in alb, iar cele normale in roz. Daca se observa celule atipice se practica biopsia.


 

  • Biopsia – o biopsie cervicala se practica atunci cand la colposcopie se vizualizeaza tesut anormal. Folosind un forceps mic de biopsie, un fragment subtire de tesut anormal este prelevat din col si trimis la laborator pentru examinare. Pot fi prelevate una sau mai multe probe, functie de cantitatea de tesut anormal descoperita la colposcopie. Un alt tip de biopsie denumit conizatie (chiuretaj endocervical) poate deasemenea fi efectuat. Acesta se realizeaza atunci cand medicul nu a putut stabili daca celulele anormale se gasesc si dincolo de suprafata colului. Folosind o mini-chiureta (un instrument an forma de lingura mica, ascutita), celule din interiorul colului sunt prelevate. Procedura dureaza 10-15 secunde, dar poate declansa o mica durere sub forma de crampe.


 

O procedura denumita dilatatie si chiuretaj (D&C) poate fi efectuata daca medicul suspecteaza prezenta celulelor anormale peste limitele colului. Procedura necesita anestezie locala. Tratamentul se face pe baza rezultatelor biopsiei.

 

Tratament


Tratamentul displaziei cervicale depinde de severitate, de prezenta HPV, a factorilor de risc si de preferintele pacientei. Pentru stadiul ASCUS si displazia usoara, medicul poate efectua tiparea HPV. Daca virusul nu este prezent, sau tulpina este cu risc scazut, testul Pap se poate efectua la 4-6 luni interval deoarece aceste modificari pot regresa fara tratament. Daca este prezenta o tulpina de HPV cu risc crescut , sunt indicate colpscopia si biopsia, iar tratamentul depinde de rezultat. Leziunile de grad inalt necesita tratament. Se folosesc mai multe metode de indepartare a tesutului anormal, incluzand electrocauterizarea, criochirurgia, vaporizarea cu laser si chirurgia.

 

  • Electrocauterizarea


Tehnica LEEP (loop electrosurgical excision procedure) - foloseste un curent de inalta frecventa printr-o sarma in forma de bucla. Curentul electric indeparteaza sigur si rapid tesutul anormal. Procedura dureaza intre 10-30 de minute. Conizatia permite deasemenea prelevarea de tesut pentru examenul anatomo-patologic pentru a avea certitudinea ca tesutul anormal a fost complet indepartat.

 

  • Crioterapia si criocauterizarea


Acestea sunt proceduri relativ simple si sigure. Crioablatia foloseste dioxidul de carbon racit pentru a ingheta si distruge celulele anormale. tesutul este apoi indepartat. Poate fi efectuata la cabinet. In cazul criocauterizarii , o sonda electrica este folosita pentru a cauteriza celulele anormale. Aceste proceduri nu pot preleva tesut pentru examinarea patologica.

 

  • Vaporizarea laser sau ablatia


Acesta procedura se face in spital, sub anestezie locala. O unda laser este folosita pentru a distruge celulele anormale de suprafata. La fel ca si criocauterizarea, este imposibil de obtinut specimen pentru examenul anatomo-patologic. Aceasta metoda produce mai putine cicatrici pe col decat crioterapia. Cicatricile cervicale fac mai greu de vizualizat colul.

 

  • Conizatia


Aceasta metoda terapeutica este folosita pentru diagnostic si indepartarea tesutului anormal. Un specimen de tesut in forma de con este indepartat cu bisturiul sub anestezie generala sau spinala in sala de operatie. Proba este trimisa la anatomo-patolog pentru exminare microscopica detaliata . Daca se descopera displazie , procedura se opreste aici daca tot tesutul afectat a fost indepartat. Daca se descopera neoplazia, sunt indicate tratamente aditionale. Conizatia se realizeaza de obicei pentru grade inalte de displazie, pentru displazia recurenta sau in cazul suspiciunii de cancer.

 

  • Screening


Frotiul Pap este folosit pentru screeningul modificarilor colului. Desi acest test reduce efectiv incidenta cancerului de col uterin, exista o controversa cu privire la frecventa efectuarii sale. Ghidurile sunt variate i acest sens.
 

Un frotiu Pap este recomandat la toate femeile care au implinit 18 ani sau au devenit active sexual. Dupa acesta, o serie de factori dicteaza frecventa screeningului. Societatea Americana de Cancer recomanda ca femeile care au avut 3 teste negative in 3 ani consecutivi pot sa reduca testarile, functie de starea generala de sanatate si de activitatea sexuala.
 

Un istoric de displazie cervicala, negi genitali , infectie cu HIV necesita repetarea fotiului Pap la intervale mai mici. Femeile trebuie sa discute cu medicul specialist conduita de screening.

 

Prognostic


Prognosticul pentru displazia cervicala este excelent. Aproximativ 70% din cazurile de displazie usoara regreseaza de la sine si majoritatea modificarilor displazice ale colului sunt vindecabile cu tratament adecvat si monitorizare.

 

Preventie


Femeile pot minimaliza riscul aparitiei displaziei cervicale si pot reduce riscul de transformare a acesteia in cancer, urmand urmatoarele indicatii.

  • Frotiul Pap - efectuarea citologiei pentru a urmarii modificarile aparute in tesutul colului. Identificarea precoce a displaziei previne dezvoltarea acesteia in cancer.
  • Evitarea comportamentului sexual cu risc inalt - practicarea monogamiei sau reducerea numarului de parteneri sexuali, reduce expunerea la bolile cu transmitere sexuala, precum si folosirea barierelor mecanice de contraceptie de genul prezervativului. Contactul sexual poate transmite virusul HPV, iar prezervativul nu ofera protectie 100%. HPV poate detrmina negii genitali, care adesea raman asimptomaptici si nediagnosticati.
  • Evitarea fumatului
     
  • Dieta – sunt recomandate consumul de fructe si legume proaspete in fiecare zi. Acestea contin beta carotem acid folic, vitamina A si vitamina C care protejeaza impotriva displaziei cervicale. Unii experti recomanda suplimentele cu vitamine.

 

 
 

Displazia de col uterin

 

Modificarile neoplazice epiteliale preinvazive la nivelul zonei de transformare a colului uterin, frecvent asociate cu infectiile cu papilomavirus uman, poarta denumirea de displazie de col uterin.

 

Tipuri: displazie usoara; displazie moderata; displazie severa.

 

Semne si simptome:

  • Frecvent absente
  • Ocazional este prezenta asocierea cu condiloame acuminate localizate la nivelul vulvei, vaginului sau anusului
  • Uneori se evidentiaza prezenta concomitenta a unor boli cu transmitere sexuala localizate la nivelul tractului reproducator inferior, de ex. Chlamydia, gonoreea

 

Cauze: exista o legatura clara cu infectiile cauzate de papilomavirusul uman tipul 16, 18, 31, 33 si 35. Alte tipuri ale aceluiasi virus au fost de asemenea implicate.

 

Factori de risc:

  • Multiparitatea si sarcina inainte de varsta de 20 de ani
  • Parteneri sexuali multipli
  • Debutul precoce al activitatii sexuale
  •  Infectia cu condyloma acuminatum prezenta in alta regiune a corpului
  • Fumatul
  • Prostitutia
  • Statut socio-economic precar

 

Prevenire/Evitare:

  • Monogamia ambilor parteneri sexuali
  • Utilizarea prezervativului in cursul contactului sexual in cazul in care monogamia nu este posibila
  • Abstinenta de la fumat
  • Se va sublinia importanta efectuarii anuale a frotiului Papanicolau
  • Accesul la servicii medicale specializate care includ colposcopia
  • Educarea pacientei pentru a sublinia necesitatea efectuarii frotiului Papanicolau
  • Educarea furnizorilor de asistenta sanitara pentru a indruma pacienta catre serviciile de screening, in cazul in care acestea nu sunt asigurate de catre cadrul medical implicat direct

 

Complicatii posibile:

  • Anumite cazuri cu displazie severa vor progresa catre carcinoma invaziv al colului uterin
  • Posibile complicatii consecutive conizatiei bioptice:
    • Hemoragia
    • Infectia
    • Stenoza cervicala
    • Incompetenta colului uterin
    • Infertilitatea
    • Excizia incomplete a tesutului displazic
    • Recurenta
 
 

Durerea pelvina

 

Durerea pelvina poate avea originea in pelvis sau poate iradia din alta regiune a corpului. Originea pelvica a durerii este sugerata de dismenoree si dispareunie, dar trebuie avute in vedere afectiunile extrapelvice cu iradiere in pelvis, cum ar fi apendicita, colecistita, ocluzia intestinala si infectiile tractului urinar.

 

Durerea pelvina „fiziologica”

 

Durerea asociata cu ovulatia. Multe femei au avut disconfort abdominal inferior la ovulatie, in mod caracteristic o durere surda la mijlocul ciclului in unul din cadranele inferioare abdominale, durand de la minute la ore. Aceasta este rar severa sau invalidanta. Durerea poate proveni de la iritatia peritoneala data de lichidul folicular eliminat in cavitatea peritoneala la ovulatie. Debutul la mijlocul ciclului si durata scurta a durerii sunt adesea diagnostice.

 

Durerea premenstruala sau menstruala

 

La femeile cu ovulatie normala, simptomele somatice de-a lungul a catorva zile dinainte de menstruatie pot fi nesemnificative sau pot fi invalidante. Asemenea simptome includ edemele, balonarea sau disconfortul abdominal. Un simptom complex de iritabilitate, depresie sau letargie ciclica este cunoscut ca sindromul premenstrual (PMS).

 

Cauza PMS este necunoscuta si nu exista un consens in privinta terapiei. Crampele uterine severe sau invalidante din timpul menstrelor ovulatorii si in absenta bolilor pelvine sunt denumite dismenoree primara. Dismenoreea primara este cauzata de ischemia uterina indusa de prostaglandine si se trateaza cu contraceptive orale.

 

Durerea pelvina datorata cauzelor organice

 

  • Dismenoreea severa asociata cu afectiuni pelvine este denumita dismenoree secundara. Cauzele durerii pelvice pot fi clasificate in uterine, anexiale, vulvare sau vaginale si asociate sarcinii
     
  • Durerea uterina - durerea de cauza uterina este adesea cronica si continua si creste in intensitate la menstruatie si contact sexual. Cauzele includ leiomiomul uterin, adenomioza si stenoza cervicala. Infectia uterului asociata manevrelor intrauterine dupa dilatare si chiuretaj sau asociata dispoziivelor intrauterine poate deasemenea cauza dureri pelvine. Durerea pelvina datorata cancerului de endometru sau de col este, de obicei, o manifestare tarzie.
  • Durerea anexiala - cea mai obisnuita cauza de durere la nivelul anexelor (trompe si ovare) este infectia. Salpingo-ovarita acuta se manifesta cu dureri abdominale inferioare, febra si frisoane; incepe la cateva zile dupa perioada menstruala si este datorata, de obicei infectiei cu chlamidia sau gonococ. Boala inflamatorie pelvina cronica rezulta dintr-un singur sau mai multe episoade de infectie si se poate prezenta ca sterilitate asociata cu dureri cronice pelvine care cresc in intensitate la menstruatie si contact sexual. La examenul fizic, anexele sunt sensibile. Boala inflamatorie pelvina poate deveni o urgenta chirurgicaa, daca prin ruperea unui abces tubo-ovarian se produce peritonita. Chisturile ovariene sau neoplasmele pot determina dureri pelvine care devin mai severe la torsionarea sau ruperea formatiunii, iar sarcina ectopica trebuie luata in considerare. Endometioza care intereseaza trompele uterine, ovarele sau peritoneul poate determina durere abdominala joasa cronica si sterilitate.
  • Durerea in endometrioza creste tipic la menstuatie si, daca ligamentele posterioare ale uterului sunt implicate, la contactul sexual.
  • Durerea vulvara sau vaginala - durerea in aceasta regiune este de cele mai multe ori datorata vaginitelor infectioase si este asociata, in mod caracteristic, cu scurgeri vaginale si prurit. Vulvita herpetica, condiloma acuminatum si chisturile sau abcesele glandelor lui Bartholin pot cauza deasemenea durere vulvara.
  • Tulburari asociate sarcinii - sarcina trebuie luata in considerare in diagnosticul diferential al durerii pelvine in perioada reproductiva. Iminenta de avort incomplet se manifesta adesea cu crampe (contractii) uterine, sangerare cu cheaguri de sange, urmand unei perioade de amenoree. Sarcina ectopica se poate manifesta insiduos si are ca rezultat hemoragia intraperitoenala severa si moartea gravidei.


 

Evaluarea durerii pelvine

 

Evaluarea durerii pelvine necesita o anamneza atenta si examinarea pelvina. Acestea conduc deseori la un diagnostic corect si instituirea unui tratament adecvat. Daca durerea este severa si diagnosticul neclar trebuie urmarita schema pentru abdomenul acut.

 

Culdocenteza este indicata daca se suspecteaza o sarcina ectopica rupta. Daca exista nelamuriri asupra unei formatiuni tumorale anexiale sau obezitatea pacientei impiedica examinarea pelvina completa, echografia poate fi utila.

 

Determinarile in serie a gonadotrofinei corionice pot ajuta in stabilirea diagnosticului de sarcina tubara. In sfarsit, laparoscopia si laparotomia diagnostica se poate indica in durerile cu etiologie nedeterminata.

 

Tratamentul - se face functie de cauzele durerii pelvine, dupa o evaluare completa a acesteia.
 

 
 

Ectopia testiculara

 

Ectopia testiculara consta in situarea testicului intr-o pozitie deviata de traiectul normal de coborare. Acest fapt se datoreaza unei conexiuni anormale a extremitatii distale a gubernaculum testis. Pozitiile in care se poate situa testiculul sunt urmatoarele:

  • inghinala superficiala este cea mai frecventa
  • perineala anterior sau lateral fata de anus
  • crurala in trinunghiul lui Scarpa superficial de vasele femurale
  • paradoxala atunci cand ambele testicule coboara in acelasi canal inghinal
  • in cavitatea pelvina poate fi descoperit doar chirurgical
  • peniana subcutanat la radacina fetei dorsale.

 

Un caz particular in care se poate intalni fie ectopia testiculara fie criptorhidia il reprezinta sindromul Morris. Sindromul Morris sau sindromul de feminizare testiculara completa este o forma de pseudohermafroditism masculin cu o frecventa de 1/20000 de nou-nascuti si este cauzat de mutatii ale genei care codifica receptorul androgenic. Desi secretia de testosteron este normala, actiunile la nivel tisular ale acestuia lipsesc in totalitate. Aspectul fenotipic este asadar al „ femeii perfecte” sau femeii manechin cu caractere sexuale secundare feminine normale doar cu o usoara reducere a pilozitatii axilare si pubiene si un vagin rudimentar. Suspiciunea se pune la pubertate cand apare amenoreea. Testiculele sunt situate inghinal sau intraabdominal. Sexul genetic este masculin 46 XY.

 

 
 

Endometrioza

 

Endometrioza reprezinta insule heterotopice de mucoasa uterina (endometru) cu numeroase localizari:

  • Localizari pelviene - suprafetele peritoneale (vezica urinara, fundul de sac, peretii laterali ai pelvisului, ligamentele largi, ligamentele uterosacrale, trompele uterine si uterul), ganglioni limfatici, ovare, intestine
  • Localizari la distant - vagin, col uterin, perete abdominal, membru superior, membru inferior, pleura, plaman, diafragma, rinichi, splina, vezica biliara, mucoasa nazala, canal medular, stomac, glande mamare.

 

Semne si simptome:

  • Infertilitate (30-40% din pacientele cu endometrioza)
  • Dispareunie
  • Dismenoree
  • Dischezie (defecatie dificila)
  • Durere pelviana cronica
  • Pierderi mici de sange premenstruale
  • Avort spontan (teoretic)
  • Sindromul foliculului luteinizant nerupt

 

Cauze:

  • Menstruatie retrograde (teoria lui Sampson)
  • Metastaze limfatice/vasculare (teoria lui Halban)
  • Implantare directa
  • Metaplazie celomica (epiteliul celomic sufera un process de metaplazie, cu formarea de endometru functional)

 

Factori de risc:

  • Predispozitie ereditara/genetica
  • Maternitate intarziata
  • Sindromul foliculului luteinizant nerupt

 

Prevenirea bolii este dificila, dar afectiunea poate fi mentinuta intr-o stare latenta cu ajutorul contraceptivelor orale.

Se recomanda diagnosticarea si tratarea “precoce” pentru a preveni sechelele precum infertilitatea si durere pelviana.

Se pare ca sarcina are un efect benefic temporar asupra evolutiei bolii. Endometrioza este in general o boala recurenta, care poate persista pana in stadiile initiale ale menopauzei.

 

Complicatii posibile:

  • Infertilitate/ fertilitate redusa
  • Sterilitate
  • Durere pelviana cronica
  • Histerectomia abdominala totala si salpingo-ovarectomie bilateral
  • Invaginatia
 
 

Endometritele puerperale

 

Endometritele puerperale reprezinta forma cea mai frecventa si mai comuna a infectiilor puerperale ce survine dupa manevre obstetricale intrauterine, retentia de resturi placentare si membranare.

 

Semne si simptome: a treia sau a patra zi, dupa nastere lehuza prezinta febra (38,5 - 39 grade C), frisoane, cefalee, tahicardie.

 

La examenul genital, uterul este marit de volum, dureros; lohiile sunt abundente (sau in cantitate mica), fetide, purulente. Expresia clinica depinde de virulenta agentului patogen, rezistenta organismului, drenajul lohiilor.

Ca forma particulara este endometrita hemoragica indusa de infectia cu streptococ hemolitic; se mainfesta prin asocierea unui sindrom infectios local si general si hemoragie.

 

Evolutia: sub tratament corect administrat febra scade, lohiile isi modifica aspectul, uterul involueaza, simptomele retrocedeaza; fara tratament evolutia este nafavorabila cu diseminarea procesului infectios prin: continuitate (metrita, celulita pelvina), contiguitate (salpingita, peritonita), diseminare hematica (septicemie, tromboflebita) si diseminare limfatica (parametrita, peritonita).

 

Profilaxie: toate nasterile trebuie sa aiba loc in mediu spitalicesc; nasterea la domiciliu trebuie sa dispara; nasterile considerate cu potential toxic trebuie izolate si ingrijite separat; antibioterapia profilactica va fi administrata judicios: nasterea din placenta praevia hemoragica, travaliu prelungit cu membrane rupte si suspiciune de infectie amniotica, manevre endouterine.

 

Tratament: se vor prelava inaintea antibioterapiei: lohicultura, urocultura, leucograma. Se face apoi o perfuzie cu OXITOCIN sau ERGOMET intramuscular. Antibioterapia va fi cu spectru larg si doze mari pentru gram pozitivi si gram negativi si pentru anaerobi - cel putin trei zile dupa care in functie de evolutia lehuzei si antibiograma se va continua cu acelasi antibiotic sau se va schimba. In absenta hemoragiei, dupa trei-patru zile ecografia va preciza daca in cavitatea uterina sunt resturi placentare. Este contraindicat absolut chiuretajul cavitatii uterine in prezenta semnelor infectioase locale si/sau generale.
 

 
 

Fibromul uterin

 

Fibromul uterin denumeste tumori benigne, formate din tesut conjunctiv si muschi ai peretilor uterului. Numit si fibromiom, leiomiom sau miom uterin, acesta nu este asociat cu un risc crescut de cancer si nu evolueaza in mod obisnuit in cancer.


Trei femei din cinci sufera de fibrom uterin, dar majoritatea nu sunt constiente de acest lucru, deoarece nu prezinta simptome. Fibromul uterin este descoperit in mod accidental in timpul unui examen pelvic sau a unei ecografii de sarcina.
 

In general, fibromul uterin nu provoaca neplaceri si nu necesita tratament. In caz contrar, tratamentul medical si procedurile chirurgicale pot micsora sau indeparta fibromul. Rar, fibromul poate necesita tratament de urgenta atunci cand cauzeaza dureri pelvice bruste, violente.
 

Fibromul poate creste sub forma unui singur nodul, sau in ciorchini si poate avea dimensiuni de la 1 mm la peste 20 cm in diametru. Tumorile pot creste in grosimea peretilor uterului, pot aparea in relief in cavitatea uterina, sau pot fi situate imediat sub mucoasa uterina (stratul de celule care captuseste interiorul uterului). In cazuri rare, se intalneste fibromul submucos pediculat – localizat de asemenea sub mucoasa uterina, dar este suspendat de un pedicul – un suport alungit, de forma unui tub lung si fin.
 

Fibromul uterin este mai frecvent la femeile cu varste intre 40 si 50 ani si la femeile de culoare.
 

Cauze:

Cauza exacta a fibroamelor este necunoscuta. Ele apar cand celulele cresc peste masura in stratul muscular al uterului.
 

Odata ce fibromul se dezvolta, estrogenii si progesteronul par a influenta cresterea acestuia. La o femeie cantitatea cea mai mare din acesti hormoni se secreta in timpul sarcinii. Dupa menopauza, cand scade cantitatea de hormoni secretata, de obicei fibroamele se micsoreaza sau dispar.
 

Estrogenul joaca un rol major in dezvoltarea fibroamelor deoarece acestea:

  • tind sa creasca mai mult cand organismul feminin produce mai mult estrogen (in timpul sarcinii)
  • de obicei se micsoreaza cand este secretat mai putin estrogen (dupa menopauza).

 

Progesteronul pare sa stimuleze cresterea fibroamelor, chiar in absenta estrogenilor.
 

Simptome:

  • flux menstrual abundent
  • menstruatie prelungita
  • sangerari intre menstre
  • durere continua la nivel lombar sau senzatie de presiune in abdomenul inferior (presiune pelvina)
  • infectia sau colapsul tesutului fibromatos uterin.

 

Fibromul poate cauza aparitia unor probleme in timpul sarcinii, cum ar fi:

  • avort spontan
  • dureri in timpul trimestrului doi si trei
  • o pozitie fetala anormala, de exemplu prezentatia pelvina la nastere
  • travaliu prematur
  • necesitatea operatiei cezariene

     

Diagnostic:

  • Examenul fizic

Fibromul uterin este deseori descoperit in mod accidental in timpul unui examen pelvic efectuat din alte motive. Medicul poate depista anomalii in forma uterului, indicand prezenta fibroamelor.
Tuseul vaginal permite depistarea unei anomalii in pozitia uterului sau marirea volumului acestuia (prezenta unei mase ovariene va fi usor de detectat). El ajuta si la identificarea unui chist ovarian, a unei cresteri sau a unei anomalii in consistenta colului uterin, care este uneori modificat in caz de cancer.

  • Ecografia

Ecografia, o examinare ce utilizeaza ultrasunetele pentru a obtine imagini ale organelor interne, poate fi folosita pentru a confirma diagnosticul de fibrom uterin, pentru a determina localizarea si volumul sau.
Ecografia transabdominala (externa) permite vizualizarea unei zone anatomice mai mari. Uneori, fibromul este descoperit in timpul unei ecografii efectuate din alte motive, de exemplu a unei ecografii de sarcina. Ecografia transvaginala (care consta in introducerea unei sonde in vagin pentru vizualizarea organelor din cavitatea abdominala) ofera informatii mai detaliate, deoarece sonda este mai aproape de uter.

  • Histeroscopia

Histeroscopia consta in introducerea unui instrument (numit histeroscop) in uter prin colul uterin. Tubul elibereaza un gaz pentru a mari dimensiunile uterului, astfel incat sa poata fi examinati peretii uterului si deschiderea trompelor uterine. Metoda este utilizata pentru depistarea fibromului submucos.

  • Histerosalpingografia

Aceasta tehnica utilizeaza o substanta de contrast ce permite opacifierea cavitatii uterine si a trompelor uterine, pentru o mai buna vizualizare pe cliseele radiologice. Histerosalpingografia pune in evidenta fibroamele, dar permite si observarea trompelor uterine, necesara in cazurile de infertilitate.

  • Alte teste

In cazurile de sangerari vaginale anormale, medicul va cere si efectuarea altor teste pentru depistarea cauzelor potentiale: tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN).
O hemograma (stabilirea compozitiei sangelui) poate fi efectuata pentru a pune in evidenta o anemie feripriva, cauzata de pierderea cronica de sange. Alte teste de sange pot fi efectuate pentru a elimina suspiciunea de tulburari hemostatice si pentru a determina nivelurile de hormoni reproductivi secretati de ovare.

 

Tratament


Majoritatea fibroamelor sunt inofensive, nu cauzeaza simptomatologie si se micsoreaza dupa menopauza. Totusi, unele fibroame sunt dureroase, preseaza pe alte organe interne, sangereaza si cauzeaza anemie sau determina complicatii in sarcina. In cazul fibromului uterin exista cateva tipuri de tratament de luat in calcul. Fibromul poate fi extirpat chirurgical, intregul uter poate fi extirpat sau poate fi micsorat medicamentos. Alegerea tratamentului va fi facuta in functie de severitatea simptomelor si de importanta pastrarii fertilitatii.
 

Tratamentul fibroamelor cu simptomatologie minima sau in perioada menopauzei

In cazul fibroamelor fara sau cu putine simptome, tratamentul nu este necesar. Medicul specialist va recomanda expectativa vigilenta, cu examene ginecologice regulate, pentru a verifica marimea si simptomele date de fibrom.
 

Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei, o optiune va fi de expectativa in functie de severitatea simptomelor. Dupa menopauza, nivelurile de estrogeni si progesteron vor scadea, ceea ce va determina micsorarea majoritatii fibroamelor si scaderea simptomelor.
 

Menstruatii abundente si dureri

Durerea sau menstruatiile abundente pot proveni de la un fibrom uterin sangerand. Totusi, acestea pot fi legate de problemele unui simplu ciclu menstrual sau pot fi urmarea altor probleme. Cum singurul medicament dovedit cu efecte de micsorare a fibromului are efecte adverse serioase, pentru dureri menstruale sau sangerari menstruale abundente se vor administra unul sau ambele medicamente din urmatoarele, combinarea celor doua crescand eficacitatea lor:

  • antiinflamatoare nesteroidiene: reduc crampele menstruale si sangerarile menstruale la multe femei; totusi, nu exista o evidenta a reducerii durerii sau sangerarilor cauzate de fibroame
  • contraceptive orale: micsoreaza sangerarea menstruala si durerea, in timp ce previne si sarcina; oricum, ele nu micsoreaza marimea fibromului, dar nici nu o cresc.

 

Terapia suplimentara cu fier si o dieta bogata in fier, impiedica aparitia anemiei prin pierderea de sange.
 

Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene in timpul conceptiei sau in sarcina timpurie poate provoca avort spontan. Pacientele care doresc o sarcina trebuie sfatuite in privinta terapiei cu aceste medicamente.
 

Infertilitate si probleme aparute in timpul sarcinii

Expertii inca studiaza mecanismul prin care fibromul determina complicatii in timpul sarcinii. Se stie ca fibromul poate impiedica implantarea in uter a oului fertilizat, uneori cresc riscul de avort spontan si fac putin probabil succesul fertilizarii in vitro. In prezenta fibromului, nu se poate afla cu certitudine daca acesta afecteaza fertilitatea.
 

Extirparea chirugicala a fibromului, numita miomectomie, este singurul tratament dovedit a imbunatati sansa unei sarcini. Din cauza faptului ca fibromul poate recidiva sarcina este indicata cat mai curand posibil dupa miomectomie. 60% din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate (si nu au alte cauze de infertilitate) raman insarcinate. Expertii sustin ca miomectomia poate sa scada riscul de avort spontan la pacientele cu fibrom.
 

Tratament ambulator
 

Tratamentul ambulator poate usura durerea menstruala si anemia care poate fi legata de fibromul uterin.
 

Ameliorarea durerii menstruale
 

Ciclurile menstruale dureroase (dismenoree) sunt cele mai frecvente simptome ale fibromului uterin.
 

Cauza durerii provocate de fibrom nu este cunoscuta. Contractiile menstruale puternice pot fi o incercare de a expulza fibromul din uter. Pentru usurarea durerilor menstruale se pot incerca urmatoarele:

  • aplicarea de caldura pe abdomenul inferior folosind o perna electrica, o sticla cu apa calda sau o baie calda; caldura imbunatateste fluxul sangvin si poate ameliora durerea pelvina
  • pacienta intinsa in pat cu o perna asezata sub genunchi, aceasta pozitie ameliorand durerea
  • pacienta intinsa pe o parte cu genunchii la piept, usurand contrapresiunea
  • folosirea unor tampoane igienice in locul celor obisnuite
  • exercitii fizice, care vor imbunatati fluxul sangvin si vor scadea durerea.

 

Pentru ameliorarea durerii se pot administra unele medicamente:

  • antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul (Advil, Motrin) sau naproxenul (Aleve), reduc crampele menstruale si durerea prin scaderea nivelului de prostaglandine din uter; nivelurile crescute de prostaglandine au fost gasite in sangele menstrual la femei cu menstruatii dureroase
  • daca antiinflamatoarele nesteroidiene nu reduc durerea, se va incerca acetaminofen, de exemplu Tylenol sau Panadol
  • administrarea dozei recomandate de antialgic, cand apare disconfortul sau cu o zi inainte de inceperea ciclului
  • administrarea medicamentului pe perioada de timp cat ar dura simptomele daca medicamentul nu ar fi luat.

 

Exista unele precautii ce trebuie urmate:

  • citirea cu atentie si urmarea indicatiilor scrise pe cutia medicamentului
  • administrarea fara excese a dozei maxime recomandate
  • nu se vor lua medicamentele la care au existat reactii alergice
  • pacientele sfatuite sa evite anumite medicamente, trebuie sa consulte medicul
  • in prezenta unei posibile sarcini, trebuie consultat medicul inaintea administrarii oricarui medicament
  • nu se va administra aspirina celor mai tinere de 20 de ani, cu exceptia prescrierii de catre medic
  • evitarea alcoolului in cazul folosirii unei doze mari de acetaminofen.

 

Prevenirea anemiei

Anemia se produce atunci cand organismul nu poate produce sange la fel de repede pe cat este pierdut. In consecinta, vor fi mai putine hematii in sange. Un test numit numaratoare completa de celule sangvine poate determina prezenta anemiei.
 

Pentru prevenirea anemiei, se pot lua urmatorele masuri:

  • cresterea cantitatii de fier din dieta: organismul are nevoie de fier pentru productia de celule sangvine noi, iar dieta este cea mai buna sursa pentru acesta; dieta trebuie sa asigure 18 pana la 20 mg de fier pe zi, cele mai bune surse de fier fiind carnea rosie, fructele de mare, ouale, fasolea, vegetalele verzi si painea imbogatita cu fier
  • folosirea unor vase de fier pentru gatit pentru a adauga mici cantitati de fier in mancare
  • o dieta alimentara echilibrata: daca necesarul de fier nu este atins cu dieta, se va administra un supliment de fier (cum ar sulfatul feros) sau un complex de multivitamine; cand pacienta ia un supliment de fier, poate sa apara constipatia ca efect advers; pentru a evita constipatia se va suplimenta dieta cu fibre vegetale, fructe si legume si consumarea a 2 pana la 4 pahare de apa in plus pe zi
  • dieta trebuie sa contina 250 mg de vitamina C pe zi: vitamina C ajuta la absorbtia eficienta a fierului.

 

Tratament medicamentos
 

Medicatia poate fi folosita pentru a usura problemele fibromului uterin. Scopurile tratamentului medicamentos sunt:

  • ameliorarea durerii severe sau a altor simptome determinate de fibrom uterin
  • corectarea anemiei determinata de sangerari masive
  • micsorarea fibromului inainte de extirparea chirurgicala (miomectomie) sau extirparea chirurgicala a uterului (histerectomie)
  • evitarea histerectomiei.

 

Cand tratamentul este oprit, simptomele de obicei reapar.
 

Urmatoarele medicamente sunt folosite pentru Sangerare menstruala masiva, anemie sau dureri menstruale (ele nu micsoreaza in marime fibromul):

  • antiinflamatoarele nesteroidiene: reduc crampele menstruale si sangerarile menstruale la multe femei; totusi, nu exista o evidenta a reducerii durerii sau sangerarilor cauzate de fibroame
  • contraceptive orale: micsoreaza sangerarea menstruala si durerea in timp ce previne si sarcina (oricum, ele nu micsoreaza marimea fibromului, dar nici nu o cresc)
  • suplimentele de fier, disponibile fara reteta: sunt o parte importanta in corectarea anemiei cauzate de pierderea sangvina datorata fibromului.

 

Urmatoarele medicamente sunt folosite pentru a micsora fibroamele inainte de tratamentul chirurgical si de a ameliora temporar simptomele: analogi de hormoni eliberatori de gonadotropina (GnRH), aduc organismul intr-o stare asemanatoare menopauzei, care ajuta la micsorarea uterului si fibromului. Terapia poate fi folosita cateva luni deoarece slabeste rezistenta osului si poate cauza simptome neplacute care apar in timpul menopauzei. Dupa ce terapia a fost intrerupta, fibromul se dezvolta la loc.
 

Durerea sau menstruatiile abundente pot fi din cauza fibromului uterin. Oricum, acestea pot fi legate de o problema a ciclului menstrual care poate fi ameliorata de contraceptive orale sau de terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene. Folosirea celor doua tipuri de medicamente impreuna le creste eficacitatea la maxim.
 

Terapia cu GnRH este uneori indicata pentru a opri hemoragia si a ameliora anemia. Totusi, suplimentele de fier de asemenea pot ameliora hemoragia, acestea neavand efectele secundare si demineralizarea osoasa aparute in cadrul terapiei cu GnRH.
 

Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene in timpul conceptiei sau timpuriu in sarcina, poate sa creasca riscul avortului spontan. Cand pacienta isi doreste o sarcina trebuie sa consulte medicul specialist in legatura cu terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene.
 

Nu exista dovezi ca progesteronul e util in tratamentul fibromului. Unii experti sunt de parere ca aceasta terapie, folosita de obicei in sangerarile menstruale abundente, stimuleaza cresterea fibromului.
 

Danazolul, un medicament care creste nivelul de androgeni si opreste ciclul menstrual, nu este recomandat in tratamentul fibromului uterin.
 

Cercetarile pentru descoperirea unui medicament ideal pentru fibroamele uterine continua. Tratamentul antiprogesteronic cu medicamentul numit mifepristona amelioreaza evolutia fibromului, dar determina modificari precanceroase in uter (hiperplazie endometriala). Modulatorul receptorilor selectivi pentru estrogen numit raloxifen, care se foloseste in cancerul mamar, este in cercetari.
 

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical poate fi folosit in scopul extirparii fibromului (miomectomie) sau al intregului uter (histerectomie).
 

Tratamentul chirurgical este o optiune pentru:

  • sangerari uterine abundente si/sau anemie dupa luni de tratament cu anticonceptionale orale sau antiinflamatoare nesteroidiene
  • cand fibromul reapare dupa menopauza
  • uterul este deformat de fibroame si exista istoric de avorturi spontane repetate
  • durerea sau presiunea cauzata de fibrom afecteaza calitatea vietii
  • daca apar complicatii urinare sau intestinale (din cauza presiunii exercitate de fibrom pe vezica, ureter sau intestine)
  • cand exista posibilitatea prezentei unui cancer
  • cand fibromul este cauza probabila a dificultatii aparitiei unei sarcini.

 

Optiunile unui tratament chirurgical sunt:

  • miomectomia sau inlaturarea fibromului, acesta fiind singurul tratament care imbunatateste sansa de a ramane insarcinata
  • histerectomia sau inlaturarea uterului in intregime, fiind recomandata numai pacientelor care nu isi mai doresc copii. Histerectomia este singurul tratament care previne reaparitia fibromului. Imbunatateste calitatea vietii la multe femei, dar poate avea si efecte secundare de lunga durata, cum ar fi prolapsul organelor pelvine.

 

Miomectomia sau histerectomia pot fi realizate prin una sau mai multe incizii mici, folosind laparoscopia, prin vagin sau printr-o incizie mare abdominala. Metoda folosita depinde de caz, incluzand localizarea, marimea, tipul fibromului si optiunea pacientei de a ramane insarcinata sau nu.
 

Embolizarea fibromului uterin este o optiune nechirurgicala care micsoreaza sau distruge fibromul, intrerupandu-i aprovizionarea cu sange.
 

Pentru posibilitatea unei viitoare sarcini, miomectomia este optiunea de tratament chirurgical. O miomectomie cu abord abdominal poate fi mai sigura decat una laparoscopica – exista cercetari limitate in legatura cu siguranta sarcinii dupa o miomectomie laparoscopica.
 

Ciclurile menstruale abundente, prelungite, dureroase, cauzate de fibrom se vor opri in mod fiziologic dupa instalarea menopauzei. Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei si simptomele sunt tolerabile, trebuie considerat tratamentul ambulator pentru ameliorarea simptomelor pana la menopauza. Embolizarea fibromului uterin poate fi o optiune rezonabila, dar prezinta anumite riscuri.
 

Alte tratamente

Embolizarea fibromului uterin este o recenta descoperire in ceea ce priveste tratamentul fibromului. Este o alternativa nechirurgicala a miomectomiei sau histerectomiei. Embolizarea fibromului uterin nu a fost cercetata in mod extensiv si este considerata inca experimentala de unii medici specialisti. Amelioreaza simptomatologia multor paciente, dar in rare ocazii poate duce la infectii severe, menopauza instalata timpuriu si infertilitate.
 

Embolizarea fibromului uterin poate fi un tratament rezonabil atunci cand:

  • nu exista planuri pentru o sarcina (sarcina este posibila dar nu probabila dupa embolizare, iar riscurile sarcinii dupa acest tratament nu sunt cunoscute)
  • sunt prezente sangerari uterine abundente si/sau anemie, dupa luni de tratament cu anticonceptionale orale sau antiinflamatoare nesteroidiene
  • durerea sau presiunea cauzata de fibrom afecteaza calitatea vietii
  • apar complicatii urinare sau intestinale (din cauza presiunii exercitate de fibrom pe vezica, ureter sau intestine)
  • pacienta nu doreste histerectomie sau miomectomie
  • in prezenta unei afectiuni care face periculos tratamentul chirurgical cu anestezie generala.

 

Sarcina este posibila dupa embolizarea fibromului uterin. Cand este necesara prevenirea sarcinii dupa embolizare trebuie folosita o metoda contraceptiva demna de incredere.
 

Ciclurile menstruale abundente, prelungite, dureroase, cauzate de fibrom se vor opri in mod fiziologic dupa instalarea menopauzei. Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei si simptomele sunt tolerabile cu tratament ambulator, atunci riscurile embolizarii pot sa nu depaseasca beneficiile. Exista cateva moduri noi de a inlatura fibromul sau de a distruge tesutul fibromului, folosind temperaturi reci extreme (criomioliza), laser (mioliza) sau ultrasunete focalizate de frecventa inalta. Totusi, sunt suficient de nou aparute ca riscurile si beneficiile pe termen lung sa nu fie cunoscute in intregime. Daca medicul recomanda o astfel de procedura, pacienta trebuie informata asupra numarului de astfel de tratamente realizate de medicul respectiv, rata succesului tratamentului si complicatiile aparute. Aceste terapii nu sunt recomandate pacientelor care isi doresc o sarcina.
 

 
 

Galactoreea

 

Galactoreea reprezinta prezenta secretiei lactate la nivelul mamelonului, neasociata cu sarcina. Practic, galactoreea nu include secretia mamelonara seroasa, purulenta sau hemoragica. Tulburarile de lactatie sunt associate cu hiperprolactinemie, care este consecinta productiei in exces de prolactina sau a alterarii mecanismelor inhibitorii ale dopaminei.

 

Semne si simptome: secretie lactata la nivelul mamelonului, bilateral; celelalte semne depind de cauza:

  • Hipogonadism cauzat de hiperprolactinemie
    • Oligomenoree, amenoree
    • Defect de faza luteala, anovulatie, infertilitate
    • Diminuarea libidoului (mai ales la barbati)
  • Cresterea in volum a glandei pituitare (efect de masa)
    • Cefalee, neuropatii craniene
    • Hemianopsie bitemporala, amauroza, scotoame
  • Semne/simptome provocate de afectiunile asociate
    • Insuficienta suprarenala, acromegalie, hipotiroidism, afectiuni ale peretelui thoracic

 

Cauze:

  • Hipersecretie pituitara
    • Prolactinom, acromegalie, sindromul de "sa turceasca goala", hipofizita limfocitara
  • Disfunctie hipotalamica
    • Craniofaringiom, meningiom, disgerminom, tumori, sarcoidoza, radioterapie, leziuni vasculare, leziuni/disectia tijei pituitare
  • Medicamente care suprima secretia de dopamina
    • Fenotiazine, ISRS, antidepresive triciclice, butirofenone, cimetidina, ranitidina, rezerpina, alfa metal dopa, verapamil, estrogeni, isoniazida, opioide, stimulante, neuroleptice, metoclopramid
  • Afectiuni ale peretelui toracic
    • Herpes zoster, boala mamara fibrochistica, traumatisme, interventii chirurgicale
  • Afectiuni post-chirurgicale, in special ovarectomie
  • Alte cauze:
    • Hipotiroidism primar, ciroza, boala Cushing, secretie ectopica de prolactina, insuficienta renala, sarcoidoza, lupus, scleroza multipla, sindromul ovarului polichistic
  • Galactoree fiziologica in sarcina sau timp de 6 luni dupa intreruperea lactatiei
    • Sindromul Chiari-Frommell - galactoree idiopatica ce dureaza mai mult de 6 luni dupa nastere
  • Galactoree idiopatica - niveluri normale de prolactina

 

Tratament - masuri generale:

  • Tratarea cauzelor primare, daca este posibil
  • Alte scopuri ale tratamentului include tratarea simptomelor, scaderea nivelului de anxietate a pacientului, restabilirea fertilitatii
  • Reducerea volumului tumoral sau prevenirea progresiei pentru a impiedica instalarea sechelelor neurologice
  • In cazul microadenoamelor, pacientul poate fi tinut sub observatie, deoarece 95% dintre acestea nu cresc in volum
  • Tratarea tumorilor asimptomatice daca acestea au dimensiuni > 10 cm
  • Intreruperea administrarii medicamentelor incriminate

 

Complicatii posibile:

  • Depind de cauzele primare
  • Cresterea in volum a adenomului pituitar se asociaza cu riscul pierderii definitive a vederii
  • Radioterapia sau tratamentul chirurgical pot produce panhipopituitarism
  • Daca amenoreea persista, in absenta terapiei de substitutie estrogenica poate aparea osteoporoza
 
 

Hemoragii uterine

 

Hemoragiile uterine disfunctionale sunt hemoragiile uterine anormale, in absenta anomaliilor structurale, inflamatiei sau sau sarcinii, depistate clinic sau ecografic. Uzual, tratamentul se face cu contraceptive orale.

 

Hemoragiile uterine disfunctionale, cauza cea mai frecventa a sangerarilor uterine anormale, se produc cel mai frecvent la femeile peste 45 ani (50% din cazuri) si la adolescente (20% din cazuri).

 

Cauza cea mai frecventa este productia de estrogen, neinhibata de progesteron, care poate duce la hiperplazia endometriala. Endometrul formeaza cruste si sangereaza incomplet, neregulat, iar uneori abundent sau mai mult timp. Hiperplazia endometiala, in special hiperplazia adenomatoasa atipica predispune la cancerul endometrial.

 

Majoritatea femeilor cu hemoragii uterine disfunctionale sunt anovulatorii. Anovulatia este de obicei secundara sindromului ovarelor polichistice sau idiopatica; uneori, cauza o reprezinta hipotiroidismul. Unele femei nu ovuleaza, in ciuda nivelelor normale de gonadotropine; cauza este idiopatica. 20% din femeile cu endometrioza (vezi endometrioza) prezinta sangerari functionale uterine prin mecanism necunoscut.

 

Semne, simptome


Sangerarile pot aparea mai frecvent decat ciclul menstrual (la mai putin de 21 de zile - polimenoree), sa dureze mai mult sau sa fie mai abundente decat in ciclul menstrual (mai mult de 7 zile sau mai mult de 80 mL - menoragia sau hipermenoreea), sau apar frecvent si neregulat intre menstre (metroragia).

 

Diagnostic


Diagnosticul este suspectat cand apar sangerari vaginale inexplicabile. Trebuie diferentiate de alte afectiuni care cauzeaza sangerari similare: sarcina si afectiunile asociate sarcinii (ex. Sarcina ectopica, avortul spontan), leziuni ginecologiece structurale (ex. fibrom, cancer, polipi), corpi straini intravaginali, inflamatii ginecologice (ex. cervicita) sau anomalii de coagulare. Daca sangerarea se suprapune ovulatiei, anomaliile structurale trebuie excluse.

 

Istoricul pacientei si examenul fizic se concentreaza pe depistarea unei inflamatii sau a unei tumori. Pentru femeile aflate la varsta reproductiva se efectueaza un test de sarcina. Daca volumul sangerarii este important se masoara hemoglobina si hematocritul. Deasemena TSH-ul este masurat.

 

Ecografia transvaginala se practica pentru depistarea anomaliilor structurale. Indiferent daca sangerarea se prezinta cu ovulatie sa anovluatie se poate determina nivelul progesteronului in ser; un nivel mai mare sau egal de 3 ng/mL (9.75 nmol/L) in timpul fazei luteale sugereaza ca ovulatia a avut loc.

 

Biopsia este necesara pentru a diferentia hiperplazia de cancer la femeile din urmatoarele categorii:

  • varsta mai mare de 35 ani
  • sindromul ovarelor polichistice
  • sangerare ovulatorie
  • cicluri neregulate care sugereaza sangerare cronica anovulatorie
  • grosimea endometrului mai mare de 4 mm.

 

La femeile fara aceste caracteristici care au grosimea endometrului mai mica de 4 mm, inclusiv cele cu cicluri neregluate sugereaza doar scurte perioade de anovulatie care nu necesita alte testari. Femeile cu hiperplazie adenomatoasa atipica necesita histeroscopie cu biopsie.

 

Tratament


Abordarea terapeutica a hemoragiilor este complexa si poate implica tratament hormonal, medicamentos sau chirurgical.
 

Adolescentele cu astfel de sangerari nu sunt tratate daca sunt insa la inceputul pubertatii decat daca sangerarea are consecinte sistemice importante cum ar fi anemia. In acest caz hemoragiile se numesc menometroragii pubertare.

 

Adolescentele beneficiaza in principal de tratament antianemic si transfuzie sangvina, vasoconstrictoare si agenti fibrinolitici.

 

Specialistii recomanda multa atentie in abordarea terapeutica a acestor paciente si prefera sa evite realizarea chirurgicala a hemostazei prin chiuretaj uterin sau electrocauterizare.

 

Tratamentul hormonal poate fi incercat cu anticonceptionale orale in doze mult scazute. S-a observat ca pacientele sunt foarte compliante la acesta tratament, ceea ce usureaza mult si munca medicului, dar are si o serie de avantaje asupra organismului lor tanar.

 

Tratament hormonal

 

Scopul tratamentului este controlul ciclurilor menstruale si regularizarea lor. Pentru aceasta se administreaza anticonceptionale orale si progesteron.

 

In cele mai multe cazuri hemoragiile raspund bine la tratamentul hormonal cu estrogen, progestin sau combinatia celor 2. Tratamentul se alege in functie de durata hemoragiei, varsta pacientei si preferinta personala a acesteia.

 

Tratamentul cu progestin este considerat a fi de prima alegere deoarece majoritatea femeilor cu hemoragii uterine disfunctioanale au si cicluri anovulatorii. In lipsa progesteronului apare o proliferare anormala a endoteliului sub stimulii estrogenici. De aceea, prin administrarea unor astfel de tratamente se intentioneaza refacerea echilibrului hormonal dintre estrogeni si progesteron si tinerea sub control a proliferarii. O alta metoda hormonala este reprezentata de introducerea steriletului impregnat cu progesteron (acesta reduce sangerarea cu pana la 95%).
 

Tratamentul cu anticonceptionale orale este utilizat in special in cazul pacientelor tinere cu episoade acute. Hemoragia se opreste in 24 de ore de la initierea terapiei.

 

Administrarea de doze crescute de estrogeni - opreste hemoragia in 12-24 de ore prin initierea trombozarii vaselor sangerande. Dupa oprirea procesului acut se recomanda administrarea de contraceptive orale inca 3 luni.

 

Tratament medicamentos

 

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de desmopresina (in cazul pacientilor cu tulburari de coagulare), de agonisti de GnRH (induc aparitia hipoestrogenismului) sau de antiinflamatoare nesteroidiene (acestea inhiba sinteza de prostaglandine - in hemoragia uterina disfunctionala acestea sunt produse in exces de endometru si au actiune vasodilatatoare). AINS pot reduce fluxul menstrual cu aproximativ 30-50%.

 

In cazul pacientelor instabile hemodinamic, in stare de soc hipovolemic din cauza pierderilor de sange se poate practica (se impune chiar) tratamentul de sustinere cu plasma, crioprecipitat, factori ai coagularii si transfuzii sangvine.

 

Tratament chirurgical

 

Tratamentul chirurgical consta in dilatare si chiuretaj cu sau fara histeroscopie. Nu este totusi un tratament de prima alegere in hemoragiile uterine disfunctionale; se aplica pacientelor cu sangerari refractare la tratament sau in cazul celor care nu tolereaza terapia hormonala.

 

Histerectomia este indicata doar in cateva situatii, cum ar fi:

  • femei care au deja copii si care nu isi mai doresc, iar sangerarile sunt importante cantitativ si ridica probleme clinice;
  • femei care nu pot tolera din diverse motive tratamentul medicamentos sau hormonal;
  • femei care au fost diagnosticate cu hiperplazie atipica de endometru (si care au risc crescut de a dezvolta cancer).


 

Ablatia de endometru - este o optiune chirurgicala in cazul pacientelor care nu sunt candidate pentru histerectomie din cauza unor probleme medicale asociate, care doresc sa evite histerectomia sau nu vor tratament hormonal. Ablatia se realizeaza utilizand laserul, electrocauterul sau tehnica de distructie termica a tesutului.

 

La peste 50% din paciente apare amenoreea dupa aceasta interventie, iar la peste 90% se amelioreaza hemoragia. Ablatia este o metoda introdusa de curand in practica medicala (de aproximativ 15 ani). Asociaza insa un risc mai mare de incidente, cum ar fi perforatii uterine (la aproximativ 1,5% din paciente) deoarece este o tehnica efectuata in orb. De aceea se recomanda verificarea histeroscopica anterioara si ulterioara efectuarii interventiei.
 

 
 

Infectia vaginala cu Trichomas Vaginallis( Vaginita Tricomonazica, Tricomonaza)

 

Trichomonas este un parazit protozoar localizat la nivelul tractului urogenital.

 

Semne si simptome:

  • 40% din femei pot fi asimptomatice in momentul diagnosticului
  • In mod tipic, simptomele apar sau se agraveaza in timpul perioadei menstruale
  • Secretie vaginala patologica (75%, abundenta, spumoasa)
  • Iritatie vulvovaginala (50%)
  • Disurie (50%)
  • Miros vaginal neplacut (10%)
  • Cervix cu aspect de "fraga" datorita hemoragiilor punctiforme (5% din cazuri)
  • Hiperemie vaginala
  • Dispareunie
  • Disconfort suprapubian
  • Eroziuni cervical

Cauze: Trichomonas vaginalis este un parazit protozoar in forma de para, facultativ anaerob. In general, transmiterea se face pe cale sexuala, desi este posibila si o cale non-venerica de transmitere, avand in vedere ca microorganismul poate supravietui timp de cateva ore intr-un mediu umed. Transmiterea este rara la copiii de sex feminin al femeilor infectate. Perioada de incubatie este de 3-28 zile.

 

Factori de risc: parteneri sexuali multipli.

 

Prevenire/Evitare: contact sexual protejat prin utilizarea de prezervative. Trichomonas poate fi identificat la 30-40% dintre partenerii sexuali masculine ai femeilor infectate.

 
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 21 - 30
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.