ENCICLOPEDIE MEDICALA

Infectiile puerperale ale sanului

 

Infectiile puerperale sunt infectiile care se instaleaza in timpul nasterii si lehuziei, cu poarta de intrare genitala, localizate sau diseminate extragenital (inclusiv glanda mamara). Din punct de vedere clinic sunt stari patologice caracterizate prin temperatura peste 38 grade C, masurata la 6 ore, cel putin 2 zile, in prima saptamana a lehuziei (excluzand primele 24 ore).

 

Infectiile puerperale ale sanului reprezinta infectia cu germeni piogeni propagata de la o fisura sau ragada mamelonara in timpul alaptarii, cu afectarea tesutului celular perimamar si/sau glandei mamare.

 

Cauze - agentii etiologici implicati sunt stafilococul alb si auriu, mai rar streptococul , Escherichia coli. Sursa de infectie este pielea sanului, regiunile invecinate, mainile lehuzei si uneori cavitatea bucala a nou-nascutului. Factorii favorizanti sunt fisurile si ragadele mamelonare, angorjarea mamara, igiena defictara, conformatia anatomica a mameloanelor.
 

Infectiile precoce ale sanului apar in primele 10 zile de la nastere fiind determinate de flora patogena din spital. Infectiile tardive sunt cele care apar dupa 3-4 saptamani de la nastere.

 

  • Limfangita acuta - debut brutal cu febra 39 grade C, frison, tahicardie, durere si senzatie de tensiune la nivelul sanului survenite la 5-6 zile de la nastere. La examenul stnului se constata un placard limfangitic, mai mult sau mai putin intens, cu sediu variat, rosu, cald, dureros, de forma unui triunghi cu varful spre axila. Aceste semne sunt numai cutanate, fara infiltrare profunda. Frecvent apare adenopatia axilara, mare, dureroasa.


Evolutia este rapida si benigna, temperatura scazand dupa 48 ore si uneori semnele locale dispar la fel de repede.
 

Tratamentul: intreruperea alaptatului la sanul respectiv, antiinflamatorii, comprese sau punga cu gheata local, antibioterapie numai in variantele clinice unde se suspicioneaza posibilitatea evolutiei spre mastita.
 

  • Abcesul premamar - lehuza prezinta febra, frisoane, durere la nivelul unu san. Examenul local constata prezenta semnelor locale de colectie subcutanata; tegumentele sunt rosii, deformate de o formatiune cu dimensiuni variate, durerosa.
     
  • Abcesul retromamar - starea generala a lehuzei este modificata cu febra si frisoane. Sanul este marit de volum in totalitate, indepartat de torace iar la palpare se constata senzatie de renitenta profunda.


Tratamentul in ambele tipuri de abcese: antibioterapie, antiinflamatorii si antipiretice, drenaj artificial al sanului, incizie si drenaj - unde este cazul.
 

  • Mastita acuta - de la leziunile erozive mamelonare, infectia se propaga pe cale caniculara. Semnele de debut apar intre a 10-a si a 15- a zi de la nastere, uneori mai tarziu.
     
  • Galactoforita - semnele functionale sunt discrete: senzatia de tensiune dureroasa a sanului, exagerata de alaptare sau de miscarile bratului.


Semnele generale sunt fruste - ascensiune termica (38 grade - 39 grade C) fara modificarea starii generale. La examenul sanului, in afara leziunilor mamelonare (ragade, fisuri), sanul pare marit de volum, fara modificari ale tegumentelor. La palpare este mai ferm decat sanul sanatos, uneori dureros. La exprimarea mamelonului se constata secretie lactata amestecata cu puroi. Evolueaza spre vindecare sau spre faza de atingere lobulara.
 

  • Mastita simpla evolueaza in doua stadii : presupurativ si supurativ.


Stadiul presupurativ - se manifesta prin accentuarea semnelor functionale indeosebi durerea care este vie, exacerbata de orice miscare a bratului, sau simpla atingere a sanului. Febra creste progresiv (39 grade- 40 grade C), cefaleea este intensa, apare tahicardia si modificarea starii generale. La palparea sanului se constata o formatiune de marime variabila, contur neregulat, dura si dureroasa. Nu exista adenopatie axilara.


Stadiul supurativ - diagnosticul precoce al supuratiei este dificil. Durerea este vie, pulsatila, febra mare (40 grade C). Antibioterapia administrata inca din faza presupurativa poate estompa semnele generale, dar nu intotdeauna impiedica evolutia spre supuratie.


Tratamentul consta in incizia si drenajul colectiei purulente. Drenajul trebuie facut larg deoarece frecvent sunt focare multiple cu devitalizari.
 

 

 
 

Infectiile puerperale genitale

 

Infectiile puerperale sunt infectiile care se instaleaza in timpul nasterii si lehuziei, cu poarta de intrare genitala, localizate sau diseminate extragenital (inclusiv glanda mamara). Din punct de vedere clinic sunt stari patologice caracterizate prin temperatura peste 38 grade C, masurata la 6 ore, cel putin 2 zile, in prima saptamana a lehuziei (excluzand primele 24 ore).

 

Cauze


Flora patogena este reprezentata de streptococ, stafilococ, escherichia coli, pseudomonas, bacteroides, proteus, gonococ, mycoplasme, chlamydii, virusuri, candida, Trichomonas vaginalis. Factorii favorizanti sunt: ruptura prematura a membranelor, hemoragiile din timpul sarcinii, nasterii, lehuziei, travaliu prelungit, examenul vaginal digital repetat, resturi placentare, manevre obstetricale. La acestea se adauga starea de anergie indusa de sarcina, anemia, malnutritia, bolile infectioase, diabetul, cardiopatiile, profilaxia antibiotica nejustificata.


Patogenie


Poarta de intrare a germenilor este reprezentata indeosebi de aria de insertie placentara („plaga placentara”) si solutiile de continuitate de la nivelul regiunii vulvare, vaginului, perineului si colului uterin. Caile de propagare sunt: calea mucoasa, din aproape in aproape (indeosebi pentru gonococ si escherichia coli) si calea venoasa si limfatica.

 

Forme anatomo-clinice


Infectia puerperala cuprinde mai multe forme anatomoclinice, diferite prin localizare, simprome si gravitate: forme limitate sau localizate, forme propagate si forme generalizate.

  •  Forme limitate sau localizate:
    • Infectiile puerperale genitale joase
    • Lohiometria
    • Endometritele puerperale
       
  • Forme propagate ale infectiei puerperale:
    • Salpingo-ovarita puerperala
    • Celulita pelvina
       
  • Forme generalizate:
    •  Peritonita generalizata puerperala
    • Septicemia puerperala

 

 
 

Infectiile puerperale genitale joase

 

Infectiile puerperale genitale joase sunt inflamatiile de la nivelul perineului, vulvei, vaginului si colului uterin. Acestea survin in urma fisurilor ramase nesuturate, la nivelul epizitomiilor si rupturilor perineale si la nivelul plagilor suturate incorect. Infectia este favorizata de scurgerea de lohii si urina.
 

Semne si simptome:

  • durere, arsura, tensiune locala, febra.
  • la inspectie se constata congestie, false membrane, secretie purulenta, tesuturi sfacelate, necrozate.

 

Tratament


Examenul direct, lohicultura si cultura din secretiile locale, toaleta riguroasa cu solutii antiseptice, debridare cu drenaj (la nivelul plagii perineale), urmata de sutura secundara la un interval de cel putin trei luni.
 

 
 

Insuficienta ovariana prematura

 

Insuficienta ovariana prematura reprezinta pierderea functiei ovarelor inaintea varstei de 40 ani. Astfel, ovarele nu mai produc hormoni (estrogen) in cantitati normale, ceea ce poate duce la infertilitate si la alte complicatii.
 

Insuficienta ovariana prematura este numita si menopauza prematura, desi cele doua afectiuni nu sunt identice. Astfel, in cazul menopauzei premature dispar in totalitate menstrele, in timp ce femeile care sufera de insuficienta ovariana prematura pot avea menstre sporadice si pot chiar ramane insarcinate.
 

Restabilirea nivelului normal de estrogen la femeile cu insuficienta ovariana prematura poate contribui la prevenirea unor complicatii (osteoporoza, de exemplu). In schimb, infertilitatea este dificil de tratat.
 

Insuficienta ovariana prematura afecteaza 1 din 1000 femei cu varste intre 15 si 29 ani.
 

Cauze:


Ovarele stocheaza mii de foliculi imaturi, care contin ovule. La inceputul fiecarui ciclu menstrual, glanda hipofiza secreta un hormon care stimuleaza foliculii (FSH). Sub influenta acestui hormon, un numar mic de foliculi ce contin ovule incep sa se maturizeze, desi de obicei doar un singur folicul ajunge cu adevarat la maturitate. Foliculii care se maturizeaza produc estrogen. Nivelul crescut de estrogen "anunta" hipofiza ca eliberarea de hormon foliculostimulant (FSH) nu mai este necesara.
 

Daca foliculii nu se maturizeaza si nu elibereaza estrogen in cantitate normala, nivelul de hormon foliculostimulant continua sa creasca. Astfel se explica faptul ca femeile cu insuficienta ovariana prematura au un nivel crescut de FSH in sange.
 

In mod normal, hipofiza elibereaza un alt hormon, numit hormon luteinizant (LH). Acesta determina eliberarea ovulului din folicul (ovulatie). Ovulul este captat de trompele uterine unde poate fi fertilizat de un spermatozoid. In lipsa cresterii nivelului de estrogen, ca urmare a maturizarii foliculilor si urmata de cresterea insemnata a nivelului de hormon luteinizant, ovulatia nu se produce.
 

Insuficienta ovariana prematura apare atunci cand ovarele nu mai contin foliculi, sau atunci cand acestia nu mai raspund in mod corespunzator la stimularea hormonala si poate avea drept cauze:

  • Anomalii cromozomiale – unele boli genetice sunt asociate cu insuficienta ovariana prematura, printre care sindromul Turner (lipsa unui cromozom X) si sindromul cromozomului X fragil.
  • Toxinele – chimioterapia si radioterapia sunt cele mai frecvente cauze ale insuficientei ovariene premature provocate de toxine. Aceste terapii pot afecta materialul genetic al celulelor. Alte toxine precum fumul de tigara, pesticidele si alte substante chimice si unii virusi pot fi responsabile de aparitia insuficientei ovariene.
  • Bolile autoimume – rar, organismul poate produce anticorpi impotriva tesutului ovarian, afectand foliculii ce contin ovule. Nu se cunosc cauzele acestor boli, dar procesul poate fi initiat de expunerea la un virus.

 

Deseori, este dificil de precizat cauza insuficientei ovariene premature. In majoritatea cazurilor, cauza nu este identificata.
 

Factorii de risc
 

  • Varsta – riscul de insuficienta ovariana creste odata cu inaintarea in varsta. Incidenta bolii este de 1/ 250 la femeile de 35 ani si de 1/100 la 40 ani.
  • Antecedentele familiale – istoricul familial pozitiv pentru insuficienta ovariana prematura creste riscul de aparitie a acestei boli. Aproximativ 10% din cazuri sunt ereditare.

 

Semne si simptome:


Simptomele insuficientei ovariene premature sunt asemanatoare celor din menopauza. Ciclul menstrual poate deveni neregulat (intr-o luna da si luna urmatoare sa lipseasca) sau se poate opri definitiv, bufeuri, transpiratii nocturne, iritabilitate, uscaciune vaginala, scaderea libidoului, insomnii. Cel mai frecvent semn al insuficientei ovariene premature consta in intreruperea menstruatiei (amenoree) sau in menstruatii neregulate. Unele paciente cu insuficienta ovariana prematura prezinta cicluri menstruale neregulate timp de cativa ani, in timp ce altele observa absenta menstruatiei dupa o sarcina sau dupa intreruperea tratamentului contraceptiv.
 

Complicatii

  • Infertilitate

Un numar foarte mic de femei cu insuficienta ovariana prematura pot ramane insarcinate si naste copii sanatosi, astfel incat conceptia naturala ramane o posibilitate redusa.

  • Osteoporoza

Hormonul estrogen contribuie la mentinerea unor oase puternice. Femeile cu un nivel redus de estrogen prezinta un risc crescut de a avea oase fragile si usor de fracturat (osteoporoza).

  • Boala Addison

Aceasta afectiune apare atunci cand glandele suprarenale nu produc anumiti hormoni in cantitate suficienta pentru a regla functiile corpului. Boala Addison poate fi fatala in lipsa unui tratament adecvat. Unele tipuri de insuficienta ovariana prematura pot fi asociate cu un risc crescut de aparitie a bolii Addison.

  • Depresie sau anxietate la unele femei.

 

Diagnostic


Pentru a diagnostica insuficienta ovariana prematura, medicul va pune intrebari legate de semnele si simptomele prezente, de ciclul menstrual, precum si de terapiilor urmate (chimioterapie sau radioterapie). Majoritatea pacientelor prezinta putine semne ale insuficientei ovariene premature, dar medicul va efectua un examen fizic, inclusiv o examinare pelvica.
 

Unele teste joaca un rol important in stabilirea unui diagnostic:

  • Testul de sarcina – este deseori efectuat la femeile de varsta reproductiva pentru a exclude posibilitatea unei sarcini neprevazute.
  • Testul cu FSH (hormonul foliculostimulant). FSH este un hormon eliberat de glanda hipofiza cu rolul de a stimula cresterea foliculilor ovarieni. Femeile cu insuficienta ovariana prematura prezinta un nivel ridicat de FSH in sange.
  • Testul cu LH (hormon luteinizant). LH determina eliberarea unui ovul dintr-un folicul ovarian maturizat. La femeile cu insuficienta ovariana prematura, nivelul de LH este mai scazut decat cel de FSH.
  • Testul cu estradiol. Nivelul seric de estradiol (un tip de estrogen) este de obicei scazut la femeile cu insuficienta ovariana prematura.
  • Cariotipul – test care examineaza toti cei 46 cromozomi. Unele femei cu insuficienta ovariana prematura pot avea un singur cromozom X si nu doi, cum este normal, sau pot avea alte anomalii cromozomiale.

 

Tratament


Tratamentul insuficientei ovariene premature este cel al complicatiilor asociate cu deficienta de estrogen.
 

  • Terapia cu estrogeni


Inlocuirea estrogenului produs in mod normal de ovarele functionale este importanta pentru prevenirea osteoporozei si pentru reducerea simptomelor asociate cu deficienta de estrogen (de exemplu, uscaciunea vaginala sau bufeurile de caldura). Prescrierea de estrogeni poate fi asociata cu cea a unui alt hormon, progesteron, pentru a atinge echilibrul hormonal ce exista in mod normal in organism. Terapia de substitutie hormonala este urmata pana la 50 ani – varsta medie a menopauzei naturale.
 

Desi terapia de substitutie hormonala a fost asociata cu aparitia unor boli cardiovasculare si cu o incidenta crescuta a cancerului mamar la femeile in varsta; la pacientele tinere cu insuficienta ovariana prematura, beneficiile acestei terapii sunt mai importante decat potentialele riscuri.
 

  • Suplimentele de calciu si vitamina D


Luate impreuna, suplimentele de calciu si vitamina D sunt importante pentru mentinerea unor oase puternice si contribuie la prevenirea aparitiei osteoporozei.
 

  • Tratamentul infertilitatii


Infertilitatea este o complicatie frecventa a insuficientei ovariene premature.
 

Nu exista un tratament care sa redea fertilitatea femeilor care sufera de aceasta afectiune. Totusi, unele paciente apeleaza la fertilizarea in vitro, o procedura prin care ovulele femeii sunt extrase, fertilizate in laborator si reintroduse apoi in uter. Daca ovulele pacientei nu mai sunt viabile, fertilizarea in vitro prin utilizarea ovulelor unei donatoare reprezinta cea mai buna posibilitate de a obtine o sarcina.
 

  • Profilaxie


In acest moment nu se cunoaste nici o metoda de prevenire a acestei afectiuni. Totusi se pot lua unele masuri pentru protejarea starii generale de sanatate. Femeile ce sufera de aceasta afectiune au un risc crescut de a face osteoporoza (scaderea densitatii osoase), diabet si boli cardio-vasculare. O dieta echilibrata si scazuta in grasimi, exercitiile regulate, administrarea de calciu si vitamina D, renuntarea la fumat, pot ajuta la protejarea oaselor si a inimii. Alte masuri de prevenire pot fi discutate cu un medic specialist.
 

 
 

Lohiometria

 

Lohiometria este intalnita dupa nasterea prin operatie cezariana pe col nedilatat. Lohiile retentionate isi modifica aspectul, devin fetide cu striuri purulente. Starea generala este buna, uneori febrila. Uterul este marit de volum, moale si dureros.

Administrarea de OCITOCIN sau PROSTAGLANDINE induc drenajul lohiilor si involutia uterului.
 

 
 

Mastita

 

Sanul sau mamela, organ pereche existent la ambele sexe, dar la cel masculin doar in forma rudimentara, este situat in regiunea mamara a peretelui anterior toracic si este format din glanda mamara propriu-zisa impreuna cu stroma conjunctiv-adipoasa si pielea de invelis. Este o glanda exocrina, un tip modificat de glanda sudoripara ai carei acini sunt organizati in 15-20 de lobi cu canale excretorii proprii, ductele lactifere care se deschid prin intermediul sinusurilor lactifere la nivelul mamelonului.
 

Mastita este o infectie a tesutului mamar care se manifesta prin durere, umflarea si inrosirea sanului. Mastita apare indeosebi la femeile care alapteaza, desi, foarte rar, survine si inafara lactatiei.
 

Deseori, mastita apare in primele sase saptamani dupa nastere (post-partum). Afectiunea determina stari de oboseala si epuizare fizica. Totusi, in unele cazuri, mastita survine mai tarziu in timpul alaptarii.
 

Forme:

1.Mastita acuta (cel mai adesea, fara complicatii) se observa in general in timpul alaptarii si mai ales la inceputul lactatiei.
2.Mastita cronica este cauzata de infectii bacteriene recurente sau de o dereglare hormonala.
3.Mastita carcinomatoasa este o forma de cancer de san a carui evolutie este uneori grava.
4.Mastita granulomatoasa este o forma rara, dar benigna de inflamatie a sanului. Evolutia sa este buna - mastita granulomatoasa regreseaza in mod spontan.
 

Cauze:


Mastita survine indeosebi in timpul alaptarii la san si se datoreaza unei infectii bacteriene, in conditiile in care sanul sau mamelonul este iritat sau crapat. Astfel, bacteriile patrund printr-o crapatura a pielii sau a mamelonului sau prin deschiderea unui canal galactofor. Cea mai comuna bacterie este Staphylococcus aureus, dar alte bacterii ca de exemplu Staphylococcus epidermis si Streptococi sunt uneori responsabile de infectie.
 

Aceste bacterii se gasesc in mod obisnuit pe suprafata pielii, dar pot cauza infectii doar in conditiile in care patrund in organism. Ele pot proveni din pielea mamei sau a sugarului, in special daca acesta are o infectie cutanata. O buna igiena, care consta in spalarea regulata a sanilor, va preveni multiplicarea bacteriilor in piele si va reduce riscurile de infectie.
 

In timpul alaptarii, mastita poate surveni si atunci cand sanii nu se golesc complet la fiecare supt. Acest lucru se poate intampla daca sugarul nu prinde in mod corect sfarcul. Astfel, sanii devin umflati si durerosi, dar simptomele nu sunt la fel de severe ca in cazul unei infectii. Daca un canal galactofor (canal care transporta laptele) este blocat sau infectat, aceleasi simptome pot sa apara.
 

Mastita care nu este asociata cu alaptarea poate avea numeroase cauze:

  • o infectie in alta regiune a corpului, cu bacterii sau virusuri (de exemplu, virusul care provoaca oreionul) se poate extinde la san
  • boli grave precum tuberculoza, sifilisul sau actinomicoza pot provoca mastita cronica, atunci cand germenii ajung la san
  • fumatul creste in mod dramatic riscurile unei forme de mastita, care provoaca Durere sau senzatie de arsura in mod constant sau in timpul alaptarii

 

Aceste semne si simptome dispar in cateva zile sau in cateva saptamani.

  • Mastita cronica
    • senzatie de greutate a sanului
    • prezenta unor tumori multiple
    • scurgere prin mamelon

Aceste simptome sunt mai evidente in a doua parte a ciclui menstrual.

Complicatii:


Mastita poate avea urmatoarele complicatii:

  • Recurenta – dupa un episod de mastita, exista posibilitatea ca aceasta inflamatie a sanului sa apara din nou, in timpul alaptarii aceluiasi copil sau la copilul urmator. Recurenta mastitei poate fi pusa pe seama adoptarii cu intarziere a unui tratament sau a unui tratament insuficient.
  • Abcesul mamar – este o colectie de puroi dezvoltat la nivelul sanului. Abcesul necesita in general drenarea colectiei purulente. Aceasta complicatie a mastitei poate fi evitata prin adoptarea prompta a unui tratament.

 

Mastita este responsabila pentru durerea in timpul alaptarii, iar sugarul poate refuza laptele din sanul afectat, din cauza gustului sau diferit. Totusi, continuarea alaptarii (sau cel putin pomparea laptelui) este cel mai bun tratament pentru mastita. Nici infectia si nici tratamentul cu antibiotice nu vor afecta copilul.



Diagnostic


De obicei, diagnosticul mastitei se poate stabili pe baza simptomelor si a examinarii sanului afectat.
 

Daca infectia nu se amelioreaza in urma tratamentului, se poate recolta o cultura din laptele mamei. Pentru a obtine proba, se preleveaza pe un tampon steril, o mica cantitate de lapte de la nivelul sanului afectat.

 

Rezultatele culturii vor confirma prezenta mastitei bacteriene.

 

Ocazional, este necesar mai mult de o cura de antibiotice pentru a trata o infectie mamara. Daca nu exista raspuns la tratamentul antibiotic, rezultatele culturii pot determina antibioticul cel mai eficient.

 

Tratament

  • Mastita acuta

In cazul unei mastite acute, medicul prescrie un tratament de 10 -14 zile cu antibiotice. Chiar daca semnele si simptomele se reduc sau dispar complet, este foarte important ca intregul tratament sa fie urmat.
 

Masurile de autoingrijire, precum aplicarea unor comprese reci, continuarea alaptarii sau consumul abundent de lichide poate contribui la combaterea infectiei.
 

Totusi, in cazul unei scurgeri de puroi prin mamelon, alaptarea trebuie intrerupta pe perioada in care tratamentul antibiotic duce la regresia infectiei locale. Uneori, mastita poate necesita o interventie chirurgicala.

Reluarea alaptarii se poate face la 3 -4 saptamani dupa tratamentul chirurgical, cand sanul este complet cicatrizat.
 

Prezenta unei mastite nu este o contraindicatie definitiva pentru alaptare.

 

  • Mastita cronica

Tratamentul mastitei cronice poate apela, daca este necesar, la utilizarea de progesteron, danazol si bromocriptina.

 

  • Mastita granulomatoasa
     

Uneori, este necesara administrarea unui tratament ce contine corticoizi (cortizon). Trebuie semnalata totusi posibilitatea unei necroze (distrugere locala a tesutului) si aparitia unui lichid asemanator cu puroiul, ca in abcesul mamar.


 

Profilaxie
 

Riscul aparitiei mastitei in timpul alaptarii poate fi redus daca:

  • se evita umplerea sanilor pana devin durerosi (angorjati)
  • se asigura ca sanii sunt goliti complet la fiecare supt, prin pomparea laptelui, daca este necesar
     

Inainte de a pune sugarul la celalalt san, femeile trebuie sa se asigure ca primul san este golit complet. Daca la al doilea san suptul dureaza mai putin, acesta trebuie oferit prima data la urmatorul supt.

  • se alterneaza sanul cu care se incepe la fiecare alaptare
  • sugarul este pus la san in mod corespunzator -trebuie sa cuprinda intreaga areola a sanului si nu doar sfarcul
  • pozitia de alaptare este schimbata de la un supt la altul
  • sugarul nu este lasat sa raneasca mameloanele in timpul suptului
  • se adopta unele masuri de igiena: spalarea regulata, evitand frecarea sau utilizarea de sapunuri parfumate ce pot irita mameloanele dureroase, si uscarea completa a sanilor.

 

Spalarea frecventa si uscarea cu atentie a sanilor contribuie si la prevenirea mastitei care nu este asociata cu alaptarea. Femeile care practica sporturi intense trebuie sa poarte un sutien special, care sa le protejeze sanii de contactul agresiv cu hainele. Piercingurile trebuie mentinute curate si sterilizate, in special atunci cand sunt noi iar pielea nu este inca vindecata.
 

 
 

Mastodinia

 

Mastodinia este tensiunea mamara dureroasa (durerea de sani) ce apare la femei premenstrual, in urma unei receptivitati mamare crescute, fata de hormonii ovarieni, in speta fata de estrogeni.
 

Durerea de sani (mastodinie) este frecventa, afectand 70% din femei intr-un moment al vietii. Mastodinia afecteaza cel mai adesea femeile aflate in premenopauza, desi poate sa apara si in postmenopauza.
 

Una din zece femei sufera de Durere intensă continuă. Durerea poate fi declanşată uneori doar de contactul cu lenjeria. Este adesea bilaterală, simetrică, putând iradia de-a lungul marginilor externe ale muşchilor pectorali înspre umeri şi braţe. Alteori durerea este asimetrică, mai intensă la unul dintre sâni sau este unilaterală.Unele femei au dureri severe pe toată perioada ciclului menstrual care le afectează relaţia cu familia sau activitatea sexuală.
 

Practic, evolutia mastoidiniei este benigna si de durata.

 

Diagnostic


Medicul va face o anamneza (discutia cu pacientul) amanuntita pentru a depista cauzele si pentru a stabili tratamentul necesar. De asemenea, medicul va face un examen al sanilor, pentru a verifica prezenta sau absenta nodulilor la acest nivel.
 

In cazul femeilor mai tinere de 35 de ani fara noduli la nivelul sanilor, medicul nu are nici o indoiala aupra diagnosticului si nu necesita alte examinari.
 

In cazul femeilor peste 35 de ani cu noduli la nivelul sanilor, medicul recomanda efectuarea unei mamografii. Mamografia este un tip special de radiografie la nivelul sanilor.
 

In cazul prezentei unuia sau mai multor noduli la nivelul sanilor, se recomanda unul sau mai multe dintre urmatoarele teste:

  • mamografia
  • sonograma sanilor (este un test nedureros, care foloseste unde sonore pentru a reda o imagine a nodulului/nodulilor)
  • biopsia de san (se recolteaza o mica cantitate de tesut mamar care este examinata microscopic)

 

Tratament

 

Exista mai multe tipuri de tratament pentru durerile de san, depinzand de cauza acestora. Medicul trebuie sa discute aceste posibilitati cu pacienta si sa aleaga un tratament eficient.
 

Tratamentele posibile pentru durerile de san includ:

  • purtarea unui sutien special
  • administrarea de Danazol, in cazul durerilor severe
  • administrarea de medicamente care se elibereaza si fara prescriptie medicala(analgezice ,antiinflamatoare nesteroidiene)
     

Alte tratamente alternative sunt uneori folosite. Cu toate acestea, nu exista nici o dovada ca acestea sunt eficiente. Printre acestea se numara:

  • evitarea alimentelor sau bauturilor care contin cafeina
  • administrarea de vitamina E sau B6
  • administrarea de diuretice (medicamente care elimina apa)
     

In cele mai multe cazuri, durerile de san dispar de la sine dupa cateva luni.
 

 
 

Mastoza fibrochistica

 

Mastoza fibrochistica este caracterizata prin aparitia unor umflaturi dureroase (noduli) la nivelul unuia sau ambilor sani, evidentiabili in special in perioada premenstruala. Datorita acestui fapt, afectiunea mai poarta numele de modificare mamara ciclica, dat fiind faptul ca simptomele difera in intensitate in functie de variatiile hormonale fiziologice a ciclul menstrual (de cele mai multe ori simptomele apar inaintea menstruatiei si dispar dupa aceasta).
 

Cauze:


Mastoza fibrochistica este o afectiune strans legata de modificarile hormonale caracteristice ciclului menstrual. Nodulii mamari apar de obicei in perioada ovulatiei (ziua 14 a ciclului menstrual). Aceaste modificari aparute la nivelul sanilor sunt considerate fiziologice (normale) si sunt foarte frecvente in special in randul femeilor tinere.


Factorii de risc:

  • excesul de hormoni estrogeni (in detrimentul hormonilor de tip progesteron);
  • fumatul si consumul de cafea ori produse care contin cofeina (ceai verde, ceai negru), bauturi tip Cola, ciocolata;
  • dietele foarte bogate in calorii, in care se folosesc multe grasimi animale (lapte si produse lactate, carne, oua);
  • radiatiile ionizante;
  • stresul si anxietatea;
  • traumatismele repetate la nivelul sanilor;
  • administrarea de anticonceptionale fara verificarea profilului hormonal al femeii la momentul inceperii tratamentului.

 

Semne si simptome:


Nodulii apar la unul sau la ambii sani in special in perioada ovulatiei (a 14-a zi de la menstruatie). Simptomele se intensifica inaintea menstruatiei si depind de fiecare femeie in parte, deosebindu-se de la un ciclu la altul.
Simptomele principale sunt:

  • marirea in volum a sanilor (inflamatie);
  • sanii devin sensibili si durerosi la palpare. Pacientele descriu o greutate/ apasare la nivelul sanilor;
  • tot la palpare se pot decela noduli (unul sau mai multi, de diferite dimensiuni) care sunt in stransa corelatie cu modificarile hormonale ale ciclului menstrual (hiperfoliculinemie). Acesti nodului nu prezinta aderente cu tesutul mamar din jur, sunt mobili fata de piele si de restul glandei, bine delimitati, putandu-si modifica dimensiunile pe parcursul ciclului menstrual.
  • pacientele nu prezinta adenopatie axilara ( aparitia unor noduli mici la subbrat prin invazia ganglionilor limfatici locali).
     

Tipuri:

 

  • preponderent chistica (predomina formarea de lichid in interiorul nodulilor);
  • preponderent fibroasa (predomina formarea de tesut fibros, deci nodulii vor fi mai fermi la palpare)
  • cu proliferare epiteliala marcata (celulele de la interiorul capsulei chistice se inmultesc in mod exagerat).
     

 

Frecventa cancerului este de 3-4 ori mai mare pe leziuni preexistente de mastopatie fibrochistica. Transformarea canceroasa se produce prin depasirea capsulei de catre celulele care se inmultesc si invazia tesutului glandular mamar din jur.

 

Diagnostic

 

Majoritatea femeilor cu mastodinii (dureri la nivelul sanilor) si noduli mamari care apar si dispar apoi pe parcursul ciclului menstrual, sunt diagnosticate de medic ca avand mastoza fibrochistica. Aceasta afectiune este frecventa in randul femeilor tinere si nu are nici o legatura cu neoplasmul (cancerul) mamar. In unele cazuri, femeia nu poate sa faca o legatura intre ciclul menstrual si aceste manifestari aparute la nivelul sanilor, nefiind garantata astfel benignitatea afectiunii, astfel ca este recomandat un consult medical de specialitate cu efectuarea unui examen mamar complet.
 

Mastoza fibrochistica, o boala benigna, nu necesita pentru diagnostic examinari complexe, anamneza si examenul clinic fiind suficiente in acest scop. In cazul in care medicul suspecteaza o alta patologie asociata sau pentru o siguranta mai mare a pacientei, medicul poate recomanda efectuarea unei ecografii mamare sau a unei mamografii.
 

In unele cazuri medicul mai poate recomanda:

  • efectuarea unui test de sarcina (analiza urinii), pentru ca simptomele caracteristice puseelor din mastoza fibrochistica se pot regasi si in sarcina (de obicei sunt asociate si cu lipsa menstruatiei)
  • biopsia mamara, procedura care consta in extragerea unei portiuni mici de tesut cu ajutorul unui ac lung, subtire, pentru a putea apoi sa fie analizat la microscop
  • rezonanta magnetica nucleara (RMN), o investigatie care foloseste un camp electromagnetic si unde radio, pentru a obtine imagini computerizate a sanilor. RMN-ul poate evidentia traumatisme, infectii, inflamatii sau diferite tumori cu localizare mamara.

 

Tratament

 

Majoritatea femeilor diagnosticate cu mastoza fibrochistica nu necesita tratament medical de specialitate, afectiunea fiind considerata o modificare fiziologica a perioadei premenstruale si care nu conduce la aparitia cancerului mamar. Masurile ambulatorii (masurile terapeutice sau profilactice efectuate la domiciliu), conservatoare sunt suficiente pentru ameliorarea simptomelor mastozei fibrochistice, exceptie facand cazurile cu mastodinii intense, recurente (dureri puternice la nivelul sanilor, care nu diminueaza dupa menstruatie sau care apar la fiecare ciclu menstrual).
 

Anticonceptionalele orale, pot reduce simptomatologia mastozei fibrochistice, in special mastodiniile si nodulii mamari. Anticonceptionalele orale pot de asemenea ameliora simptomele generale asociate mastozei fibrochistice (prin restabilirea echilibrului hormonal) si protejeaza de asemenea si impotriva unei sarcini nedorite.
 

Anticonceptionalele orale au relativ putine efecte secundare si pot fii luate de majoritatea femeilor nefumatoare, cu varste mai mici de 40 ani. In unele cazuri, se relateaza inrautatirea simptomelor odata cu administrarea anticonceptionalelor (in special persistenta nodulilor durerosi), acestea fiind si unul din reactiile adverse ale acestora.
 

In cazurile de mastoza fibrochistica care este insotita de mastodinii intense, medicul poate recomanda tratamentul simptomatic antialgic. Datorita efectelor adverse care pot aparea la administrarea cronica a antialgicelor, acestea sunt rezervate cazurilor cu dureri intense si recurente a sanilor.
 

Danazolul este un produs hormonal sintetic (hormon produs in laborator) care contine testosteron (hormon masculin, care se gaseste in mod normal in cantitati mici si la femei). Testosteronul administrat la femei poate stopa menstruatiile prin instituirea unei false menopauze.
 

Bromocriptina, un medicament care actioneza la nivelul hipofizei (glanda endocrina situata in partea anterioara a encefalului si care functioneaza ca un centru de comanda si reglare a echilibrului hormonal).

Bromocriptina scade concentratia prolactinei, un hormon secretat la acest nivel si care are un rol important in dezvoltarea normala a sanului.
 

Tamoxifenul, blocheaza efectele hormonilor estrogeni in organism si este de asemenea folosit in tratamentul cancerului mamar.
 

Tratamentul ambulator (la domiciliu)
 

In cazul mastodiniilor care apar si dispar in functie de perioadele ciclului menstrual sau chiar si in cazul mastozei fibrochistice necomplicate, sunt suficiente unele masuri simple suportive pentru a ameliorarea simptomelor precum disconfortul si durerea mamara. In cazul in care simptomele asociaza si amenoree (lipsa menstruatiei), se recomanda efectuarea unui test de sarcina inaintea inceperii tratamentului ambulator. Urmatoarele masuri suportive pot fi utile in ameliorarea simptomelor din mastoza fibrochistica:

  • folosirea unui sutien comod care mentine sanul intr-o pozitie fixa, reducand astfel mastodiniile accentuate de miscare
  • reducerea consumului alimentar de lipide, astfel ca totalul lipidelor din ratia alimentara sa fie de aproximativ 15%. Unele studii medicale arata ca o dieta indelungata hipolipidica, poate reduce semnificativ mastodinia (durerea mamara). Cu toate acestea, dieta hipolipidica este greu de mentinut in cazul multor femei, iar orice modificare drastica in dieta zilnica, trebuie privita cu mare atentie
  • tratamentul antialgic, poate fi folosit in cazurile cu mastodinii intense si recurente. Cel mai des sunt folosite acetaminofenul sau ibuprofenul.
     

 

Metodele de terapie alternativa si suplimentele alimentare pot ameliora de asemenea simptomele mastozei fibrochistice, insa chiar si administrarea acestora necesita o atentie speciala, mai ales in cazurile in care nu se cunoaste exact etiologia simptomelor si este posibil un alt diagnostic (sarcina, infectii sau inflamatii ale sanului).
 

Vitaminele si alte suplimente alimentare se pot procura din farmaciile specializate in comercializarea produselor homeopate, fara a necesita o reteta medicala. Totusi este recomandat un consult medical inaintea administrarii unui astfel de tratament, in special daca este asociat cu alte tratamente medicamentoase.
 

Magneziul, suplimentele cu magneziu luate in doze de 400mg pe zi, incepand din a doua parte a ciclului menstrual (ziua 14, perioada ovulatorie), pot atenua simptomele neplacute care insotesc mastoza fibrochistica.

Unele femei cu sindrom premenstrual (dureri abdominale, balonari, greata, cefalee, iritabilitate, etc) au un nivel scazut de magneziu seric, datorita corelatiei acestuia cu nivelul prostaglandinelor (substanta chimica produsa in organism, care este un mediator chimic al durerii). Nivelul prostaglandinelor este modificat in diferite boli care asociaza inflamatie si durere, precum si in mastoza fibrochistica. Preparatele cu magneziu pot de asemenea ameliora si simptomele de ordin psihic aparute in perioada premenstruala (iritabilitatea, depresie). Administrarea unor doze zilnice care depasesc 400mg pot provoca diaree, (reactie adversa aparuta la administrarea cronica de magneziu).
 

Uleiul din ciubotica cucului (Oenothera biennis), este o sursa bogata de acid gamma-linoleic, un acid gras esential (care nu poate fi sintetizat in organism), care poate sa atenueze mastodinia asociata mastozei fibrochistice. Unele studii medicale sustin beneficiile utilizarii uleiului din ciubotica cucului, pe cand altele nu au dovedit nici un beneficiu.
 

Vitex (Vitex agnus-castus) este un produs naturist al carui mecanism de actiune nu este pe deplin inteles, dar se pare ca influenteaza nivelurile de hormoni care controleaza ovulatia si productia de estrogen. Studiile medicale au aratat ca o administrare de cateva luni a acestui produs, poate diminua mastodiniile, iritabilitatea, balonarile, crampele si cefaleea asociate tulburarilor hormonale intermenstruale. Vitex poate sa aiba si efecte adverse, precum Greata si fatigabilitatea.
 

Dintre metodele folosite in ameliorarea simptomelor asociate mastozei fibrochistice, ale caror beneficiu nu este dovedit medical, amintim:

  • evitarea cofeinei, unele femei sustin ca diminuarea consumului de cafeina aduce unele beneficii in simptomatologia mastozei fibrochistice. Chiar daca acest lucru nu este dovedit stiintific, eliminarea cafeinei din dieta are si alte beneficii medicale
  • administrarea vitaminei E poate diminua mastodinia asociata mastozei fibrochistice
  • administrarea diureticelor (medicamente care ajuta la eliminarea excesului din organism)
     
 
 

Menoragia ( hipermenoree)

 

Menoragia reprezinta cantitatea excesiva sau de durata prelungita a fluxului menstrual, la interval mai mult sau mai putin regulate. Se poate suprapune cu: Metroragia (flux neregulat sau frecvent, non-ciclic), Menometroragia (flux frecvent, excesiv, neregulat), Polimenoree (flux frecvent, ciclu cu durata de 21 zile sau mai mica), Hemoragie intermenstruala (sangerare care survine intre menstr regulate), Hemoragie uterine disfunctionala (sangerare endometriala anormala de cauza hormonala, legata de anovulatie).

 

Semne si simptome:

 

  • Definirea fluxului menstrual "excesiv" este subiectiva, acesta variind larg de la o femeie la alta (fluxul menstrual normal mediu este de aproximativ 30-40 ml per ciclu)
  • Pentru a fi sugestiv, istoricul trebuie sa include urmatoarele:
    • Hemoragie mult mai abundenta decat fluxul normal al pacientei
    • Hemoragie cu durata mai mare de 7 zile
    • Flux asociat cu eliminarea de cheaguri cu dimensiuni mari
    • Anemie
  • Urmatoarele simptome sugereaza faptul ca ciclurile sunt ovulatorii:
    • Interval intermenstrual regulat
    • Durere la mijlocul ciclului
    • Dismenoree
    • Simptome premenstruale – tensiune la nivelul sanilor, modificari ale starii de dispozitie, etc.
  • Durerea sau crampele abdominale ce apar in alte momente ale ciclului pot fi asociate cu cauze structurale:
    • Mioame
    • Polipi
    • Tumori ovariene
    • Hirsutism sau acnee
    • Pot acompania sindromul ovarului polichistic

 

Cauze:

 

  • Hipotiroidism
  • Proliferare/exces/hiperplazie endometriala:
    • Anovulatie, oligo-ovulatie
    • Boala ovarului polichistic
    • Tumora ovariana
    • Obezitate
    • Terapie hormonala (estrogeni)
  • Atrofie endometriala:
    • Postmenopauza
    • Administrare prelungita de progesterone sau contraceptive orale
  • Factori locali:
    • Polipi endometriali
    • Neoplazie endometriala
    • Adenomioza/endometrioza
    • Miom uterin
    • Dispositive intrauterine
    • Sarcom uterin
  • Tulburari de coagulare
    • Trombocitopenie, anomalii plachetare
    • Boala von Willebrand
    • Leucemie
    • Ingestia de aspirina sau anticoagulante
    • Insuficienta renala/dializa

 

Factori de risc:

 

  • Obezitatea
  • Anovulatia
  • Administrarea de estrogeni (fara progesteron)
  • Tratamentul anterior cu agenti progesteronici sau contraceptive orale creste riscul atrofiei endometriale, dar scade riscul hiperplazieisau neoplaziei endometriale.

 

Hemoragia genitala inainte de pubertate poate fi urmarea unui traumatism, corp strain, infectie vaginala sau administrarea de hormone exogeni. In cazul geriatricilor atrofia genitala poate predispune la hemoragie dupa un traumatism minim. Trebuie exclus neoplasmul ovarian sau endometrial.


In adolescenta, este frecventa hemoragia neregulata datorita anovulatiei si imaturitatii axului hipotalamo-hipofizo-ovarian. Dupa varsta de 35-40 ani, displazitia si carcinomul endometrial sunt cauze frecvente de hemoragie. Trebuie efectuata bipsia endometriala inainte de aplicarea tratamentului hormonal. Hemoragia in timpul sarcinii nu reprezinta menoragie. In aceste cazuri, trebuie considerate complicatiile sarcinii sau leziunile colului uterin/vaginale.

 
 

Metroragia

 

Sangerarea puternica denumita si metroragie, apare la 9-14% dintre femei si cauzele ei pot fi diversele probleme. Perioadele lungi (cam 7 zile) si schimbarea frecventa a tampoanelor interne sau externe nu sunt intotdeauna semn al metroragiei. Doar 2/3 dintre femeile care se plang de sangerari puternice au cu adevarat motive de ingrijorare. Femeile ar trebui sa consulte medicul daca isi schimba tampoanele la mai putin de o ora. Formarea cheagurilor de sange este obisnuita in timpul sangerarilor puternice si nu e un motiv de ingrijorare. Oricum, sangerarea intre menstruatii precum si in timpul sarcinii impune vizita la doctor. Spoturile (micile sangerari intre menstruatii) sunt obisnuite la fetele care de-abia au inceput menstruatia si uneori in timpul ovulatiei la femeile adulte tinere.

 

Cauze:

  • La femeile de varsta reproductiva, metroragia poate avea numeroase cauze:
    • un chist folicular ce are drept rezultat sangerari menstruale fara ovulatie. Chisturile foliculare sunt colectii de lichid formate la nivelul foliculilor (cavitati ce contin ovulele pana la maturizarea lor, permitand o ovulatie normala).
    • sindromul ovarului polichistic – afectiune a femeii tinere ce se caracterizeaza prin asocierea unei obezitati, hirsutism (pilozitate excesiva), infertilitate, tulburari menstruale (amenoree, intre altele), marirea in volum a ovarelor, care devin fibroase (isi pierd elasticitatea) si prezinta numeroase chisturi.
    • hiperplazie endometriala – dezvoltare excesiva a stratului de celule din cavitatea uterina (endometru)
    • utilizarea unui sterilet
    • endometrioza – afectiune caracterizata prin prezenta de tesut endometrial (din cavitatea uterina) inafara localizarii sale normale
    • fibrom – o tumora benigna formata din tesut fibros
    • polipi – tumora benigna a endometrului
    • salpingita – inflamatie secundara unei infectii acute sau cronice la nivelul unei sau ambelor trompe uterine
    • cancer genital
  • La femeile insarcinate, metroragia se poate datora:
    • unei sarcini extrauterine
    • o mola hidatiforma (tumora benigna a placentei)
    • un hematom retroplacentar (efuzie de sange intre placenta si peretele uterin)
    • un avort spontan
    • o insertie anormala a placentei (placenta previa)
  • Inainte de pubertate, metroragia poat avea drept cauza:
    • pubertate precoce
    • un corp strain in interiorul vaginului
    • o tumora maligna a vaginului
    • un traumatism local
    • o tumora a ovarului
  • La femeile dupa menopauza, metroragia se poate datora:
    • unui cancer uterin
    • fibrom uterin
    • polipi uterini
    • telangiectazie a colului uterin

 


Cand trebuie sa va ingrijorati?
Depinde de varsta si de circumstante:

  • Daca apar in perioada premenstruala ca si sangerari usoare (formeaza mici pete) pentru cateva zile inaintea menstruatiei sunt comune si nu trebuie sa produca ingrijorare. Daca se incepe tratamentul cu anticonceptionale, s-ar putea ca aceste mici sangerari sa apara in primele luni.
  • Daca femeia este la menopauza sau in perioada postmenopauza si sub tratament cu estrogen (in regim ciclic) si progesteron 10-12 zile pe luna, poate prezenta sangerari asemanatoare menstruatiei, cateva zile pe luna. Acestea sunt cunoscute ca si sangerari de sevraj. Femeile care prezinta alt tip de Sangerare care apare dupa aceste zile trebuie supusa atentiei medicului.

 

Diagnostic

 

Pentru tratamentul tulburarilor menstruale, indiferent ca este vorba despre tulburari prin exces sau deficit al menstruatiei, ca e vorba despre sindroame asociate menstruatiei sau despre metroragii, este necesara stabilirea cauzelor ce au determinat aceste tulburari.
 

In acest scop, se incepe prin stabilirea unui diagnostic clinic prin:

  • anamneza atenta, care trebuie sa releve circumstantele aparitiei sangerarii, caracterele sangerarii (durata, culoare, abundenta), sarcini, nasteri, avorturi anterioare, afectiuni ginecologice in trecut, interventii obstetricale in antecedente sau alte afectiuni generale
  • examen clinic general: care poate releva si alte semne clinice determinate de o perturbare a secretiei hormonale sau semne ale altor afectiuni care pot influenta si functiile organelor sexuale (hipotiroidism, hipertiroidism)
  • examen clinic al aparatului genital: cuprinde inspectia organelor genitale externe, tuseul vaginal si/sau rectal cat si examenul cu valve.
     


In functie de datele obtinute astfel, medicul poate selecta care sunt investigatiile paraclinice necesare in continuare:

  • examen cito-bacteriologic al secretiei vaginale
  • test Babes-Papanicolau
  • ecografie endovaginala
  • colposcopia, histeroscopia, histerosalpingografia
  • biopsia
  • testari hormonale
  • examenul urinei
  • examene hematologice in vederea diagnosticului unei boli generale.

 

Tratament

 

Daca aveti sangerari vaginale anormale, mergeti la un consult de specialitate. In prealabil, incercati sa va notati in ce perioada a lunii survin sangerarile si sa stabiliti daca acestea sunt vaginale sau anale. Nu va ingrijorati, majoritatea cazurilor de Sangerare vaginala au o cauza benigna. Daca aveti sangerari abundente, solicitati ingrijiri medicale de urgenta.
 

Daca luati anticonceptionale sau daca utilizati o terapie hormonala, consultati medicul de specialitate si urmati instructiunile acestuia. Solutia poate consta in administrarea unor medicamente suplimentare, sau in inlocuirea medicamentelor.
 

In cazul in care sangerarea vaginala survine in timpul sarcinii, contactati imediat medicul.
 

Tratament naturist
 

Plantele ce ajută în acest caz sunt: urzicile, traista-ciobanului, coada-calului, vâscul, troscotul ş.a. Aceste plante pot fi folosite fie simple, fie în combinaţie cu altele.
 

Traista-ciobanului: infuzie preparată din două, trei linguri cu plantă opărită în 200 ml de apă. Se iau cinci linguri pe zi;
 

Răchitan: opăriţi o linguriţă cu plantă la o cană cu apă. Se beau două căni pe zi;
 

Troscot: infuzie dintr-o lingură cu plantă la o cană cu apă. Persoana suferindă de metroragie trebuie să bea două, trei căni pe zi;
 

Urzica: beţi două sau trei căni pe zi dintr-o infuzie de frunze de urzică. Aceas¬ta trebuie preparată înainte de fiecare administrare dintr-o lingură cu frunze la 250 ml de apă.
 

Un preparat dintr-o combinaţie de plante, ce face foarte bine în cazurile de metroragie este următorul: 20 g de flori de coada-şoricelului, zece grame de traista-ciobanului, zece grame de coada-calului, 20 g de troscot, zece grame de coajă de stejar, zece grame de conuri de hamei.
 

Din două linguri din acest amestec se realizează un decoct prin fierbere timp de zece minute. Se beau două căni pe zi, cu înghiţituri mici; - Un alt amestec cu rezultate bune este cel preparat din 30 g de traista-ciobanului, 25 g de coada-calului, 30 g de troscot, 15 g de levănţică. O lingură din acest amestec se opăreşte în 250 ml de apă. Este important să se bea una sau două căni pe zi.
 

 
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 31 - 40
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.