ENCICLOPEDIE MEDICALA

Peritonita generalizata puerperala

 

Infectia secundara a peritoneului cu punct de plecare din organele genitale, dupa o nastere naturala sau operatie cezariana. Se mai numeste si septicemie peritoneala deoarece predomina semnele extraperitoneale, iar localizarea peritoneala este secundara. Evolueaza lent, ca o forma astenica, ceea ce intarzie diagnosticul. Dupa evolutie se descriu trei forme clinice: supraacuta, acuta, torpida.


Semne si simptome: In general debutul este tardiv, dupa 5-7 zile de la nastere, cu tablou clinic putin evident local si general. Simptomul dominant este durerea, difuza sau colicativa dar care nu reflecta gravitatea patologiei peritoneale. Perioada de stare se manifesta cu: febra, frisoane, astenie marcata, tahipnee, dispenee, tahicardie si hipotensine arteriala, varsaturile devin bilioase, brune, diureza scade.


Evolutia - depinde de precocitatea diagnosticului si tratamentul administrat.


Tratament

 

Tratamentul medical are ca obiective simultane si sustinute: tratamentul antiinfectios, tratamentul antisoc, reechilibrarea hidroelectrolitica. Acest tratament va fi administrat pana la disparitia semnelor clinice generale, a manifestarilor locale si normalizarea parametrilor biologici. Dupa recoltarea probelor biologice (lohicultura, urocultura, hemoleucograma, uree, creatinina, ionograma sanguina, probe hepatice) se incepe terapia medicamentoasa cu antibiotice in doze mari si cu spectru larg. Cel mai frecvent se asociazi cefalosporine din generatia a II sau a III-a cu aminoglicozide si metronidazol. Antibioterapia se continua in functie de evolutia clinica, paramterii biologici si antibiograma. Dupa reechilibrarea metabolica si hidroelectrolitica in functie de localizarea colectiei septice si de posibilitatea de prevenire si combatere a complicatiilor legate de actul chirurgical, se poate decide interventia chirurgicala. Tratamentul medicamentos va fi continuat intra- si postoperator.
 

 
 

Placenta praevia

 

Placenta este localizata in segmentul uterin inferior, anterior de prezenta fetala.

  • Previa totala: placenta acopera in totalitate orificiul cervical
  • Previa partiala: placenta acopera partial orificiul cervical
  • Previa marginala: marginea placentei este inserata in apropierea orificiului cervical
  • Placenta cu implantare joasa: marginea placentei se afla in segmentul uterin inferior, dar nu depaseste orificiul cervical

 

Semne si simptome:

 

  • Sangerare tipica nedureroasa, cu sange rosu proaspat, in trimestrul al II-lea sau al III-lea de sarcina
  • Prima sangerare survine intre saptamanile 27-32 de sarcina
  • Contractile sunt prezente in mod variabil
  • Prima sangerare este de obicei limitata
  • Status-ul hemodynamic matern este corespunzator pierderii de sange estimate clinic
  • Placenta previa completa determina hemoragii mai precoce si nu "migreaza"

 

Cauze: traumatism uterin anterior sau alti factori uterini

 

Factori de risc:

 

  • Placenta previa in antecedente (4-8%)
  • Prima sarcina consecutiva unei nasteri prin operatie cezariana
  • Multiparitate (5% la marile multipare)
  • Varsta materna avansata
  • Gestatii multiple
  • Fumatul
  • Consumul de cocaine
  • Fat de sex masculine
  • Probabilitatea riscului pentru operatia cezariana
  • Avorturi induse in antecedente

 

Prevenire/evitare:

 

  • Reducerea activitatii pentru evitarea reaparitiei sangerarii
  • Examenele vaginale, contactul sexual, dusul intravaginal, sau alte manipulari vaginale pot provoca reaparitia sangerarii.
 
 

Prolaps uterin

 

Prolapsul uterin apare atunci cand se pierde integritatea structurilor de sustinere a uterului. Aceasta permite ca uterul sa coboare in vagin. In cazurile avansate, se produce protruzia completa a uterului cu inversiunea vaginului. Inainte de menopauza, gradul si severitatea prolapsului este legata de numarul de copii nascuti si de dificultatea nasterilor. Dupa menopauza, atrofia si pierderea integritatii tisulare contribuie la aparitia prolapsului.

 

Semne si simptome:

 

  • Presiune pelviana si durere lombara inferioara
  • In formele avansate ale prolapsului, la nivelul orificiului vulvar se exteriorizeaza o formatiune ca rezultat al protruziei uterului
  • Dispareunie
  • Mictiune si defecatie dificila

 

Cauze:

 

  • Varsta avansata si nasterea pe cale vaginala sunt cei mai important factori
  • Incidenta prolapsului creste odata cu frecventa si dificultatea nasterilor pe cale vaginala. Mai putin de 2% din cazurile de prolaps apar la femeile nulipare
  • Alte cauze de prolaps includ anomalii ale tesutului conjunctiv cu tesut lax, precum sindromul Marfan, afectiuni neurogene, precum scleroza multipla, agenezia cloacala, constipatia cronica, tumorile pelviene sau ascita, tusea cronica din bolile pulmonare cornice
  • Femeile la care s-a practicat vulvectomie radicala cu pierderea structurilor de sustinere externe, au o incidenta mai mare a prolapsului.

 

Factori de risc:

 

  • Factorul obstetrical (nasterea), mai ales multiparitatea
  • Varsta avansata
  • Rasa caucaziana
  • Anomalii ale tesutului conjunctiv si afectiuni neurogene
  • Cresterea presiunii intra-abdominale – in obezitate, tumori abdominale sau pelvine, boala pulmonara cu tuse cronica, constipatie cronica
  • Ocupatii ce implica ridicarea de greutati

 

Prevenire/evitare:

 

  • Exercitiile Kegel cresc tonusul musculaturii diafragmei pelvine si contribuie la sustinerea pelvina
  • Reducerea greutatii la persoanele obeze si controlul afectiunilor care cresc presiunea intra-abdominala, ajuta la prevenirea producerii prolapsului.
 
 

Ruptura uterina

 

Ruptura uterina reprezinta o solutie de continuitate care afecteaza integritatea uterului gravid.
 

Ruptura uterina este o urgenta obstetricala de o gravitate deosebita, jumatate din cazurile de ruptura uterina punand in pericol viata mamei. Poate apare in cursul sarcinii sau in timpul travaliului. Incidenta rupturii uterine variaza destul de mult, fiind cuprinsa intre 1 caz la 1424 pana la 1 caz la 3000 de nasteri. S-a constatat o scadere a incidentei rupturilor interesand uterul indemn, cocncomitent cu o crestere a rupturilor pe uter cicatricial.
 

Cauze: 50-70% din cazurile de ruptura uterina sunt intalnite la uterul cicatricial (dupa operatia de cezariana).

  • In cazul uterului indemn, factorii care pot favoriza aparitia rupturii uterine sunt:
    • multiparitatea (cinci sau mai multi copii)
    • macrosomia fetala , hidrocefalia, gemelaritatea
    • anomalii uterine
    • anomalii ovulare (placenta accreta sau increta, hidramnios, boala trofoblastica gestationala)

Ruptura uterina pe uterul indemn poate aparea pe parcursul travaliului sau in timpul expulziei.
 

  • In timpul travaliului ruptura uterina apare:
    • secundar unor contractii intense, spontane
    • dupa stimularea excesiva a uterului cu oxitocina sau prostaglandine
    • dupa injectarea intraamniotica de prostaglandine sau solutii saline
    • dupa versiune interna
    • dupa traumatisme externe
  • In timpul expulziei ruptura uterina apare dupa:
    • versiunea interna
    • aplicatia de forceps
    • extractii pelvine
    • apasarea exagerata a fundului uterului
    • extractie manuala dificila a placentei

 

Ruptura uterina la uterul cicatricial apare in cursul travaliului, dar poate apare si in cursul sarcinii, deci in absenta travaliului.
 

Cauzele ei sunt:

  • cezariana segmentotransversala sau corporeala
  • miomectomia
  • rezectia de corn uterin
  • metroplastii uterine - perforatii uterine secundare manevrelor abortive sau traumatismelor externe

     

Semne si simptome:
Uterul indemn - sunt descrise 2 stadii: de preruptura si de ruptura uterina.

  • Stadiul de preruptura (iminenta de ruptura uterina) se caracterizeaza prin:
    • anxietatea si agitatia gravidei
    • dureri intense abdominale
    • contractiile se succed la intervale tot mai scurte de timp, sunt mai intense si mai lungi, tonusul uterin este crescut
    • tahicardie si tahipnee
  • Stadiul de ruptura:
    • aparitia unei dureri intense, sincopala, care ulterior are tendinta sa se estompeze. In conditiile in care gravida a primit in cursul travaliului medicatie analgezica, sau anestezie peridurala, durerea nu este atat de intensa
    • Dureri abdominale de intensitate moderata, stare generala nealterata, sau usor modificata fara a avea o legatura cu volumul sanguin vizibil.

 

Complicatii:

 

  • locale: hematom in ligamentul larg, hematom retroperitoneal, ruptura vezicii urinare
  • generale: socul hemoragic, septicemia, peritonita.

 

Diagnostic: Se pune pe baza examenului obiectiv (tactul vaginal) si ecografie.

 

Tratament

 

Profilaxia rupturii uterine este foarte importanta si consta in dispensarizarea sarcinilor cu risc de ruptura (marile multipare, malformatii uterine, etc.) si internarea lor inainte de termen
 

Operatia cezariana se va practica de urgenta in sindromul de iminenta de ruptura uterina si in conditiile prezentei semnelor de ruptura uterina pe uter cicatricial. In cazul rupturilor pe uter indemn poate fi necesara histerectomia. In cazul rupturilor pe uter cicatricial, sutura dupa extragerea fatului esete de multe ori suficienta.
 

Daca ruptura se intampla in timpul nasterii se efectueaza cezariana de urgenta, pentru a salva viata mamei si a bebelusului.
 

O ruptura mica insa este remediata prin operatie si nu necesita histerectomie. De obicei mama pierde mult sange si va necesita o transfuzie.
 

 
 

Salpingo - ovarita puerperala

 

Salpingo-ovarita puerperala, forma mai rar intalnita astazi, se datoreaza urmatoarelor cauze: propagarea dintr-o endometrita nediagnosticata la timp, provocata de germeni extrem de virulenti, ineficienta tratamentului administrat. Infectia se extinde pe cale limfatica sau venoasa, dar si din aproape in aproape pe cale mucosa.

 

Semne si simptome: frecvent debutul este la 10-15 zile post-partum, cu febra (39 grade - 40 grade C), frisoane, tahicardie, durere pelvina uni- sau bilaterala sub forma de colica paroxistica intermitenta.

 

Ca evolutie se poate transforma in piosalpnix, se poate croniciza sau generaliza (peritonita). Formele clinice usoare, cu mucoasa indemna se vindeca fara obstructie tubara.

 

Tratament: antibioterapie cu spectru larg si doze mari, salpingectomie cu drenaj, in piosalpinx.
 

 
 

Sangerarile vaginale anormale

 

Sangerarile vaginale anormale includ menstre prelungite (menoragie), excesive (menoragie sau hipermenoree), sau sunt prea frecvente (polimenoree), ori nu au nici o legatura cu ciclul menstrual, aparand frecvent si neregulat intre ciclurile menstruale (metroragie), sau apar in menopauza.



La femeile de peste 50 ani, sangerarile la mai mult de 6 luni de la ultima menstra normala ar trebui sa fie evaluate atent. Pierderea normala de sange in timpul menstruatiei este mai mica de 80 mL. Sangerarea prelungita sau excesiva, indiferent de cauza poate determina anemie si deficienta de fier.

 

Cauze


Majoriteatea sangerarilor vaginale anormale sunt rezultatul anomaliilor hormonale din axul hipotalamo-hipofizo-ovarian, dar pot fi deasemenea cauzate de anomalii structurale ginecologice. Rar cauzele sunt date de anomalii de coagulare. In cazul anomaliilor hormonale, ovulatia nu apare sau apare inconstant, iar ca rezultat are loc cresterea endometriala stimulata de estrogeniii in exces care nu mai este inhibat de progesteron, ducand la sangerearea acestuia excesiva si pentru un timp mai lung.

 

Cauze comune de sangerari anormale vaginale in functie de caracteristicile pacientei:

  • Copii:
    • Traume, corpi straini intravaginali cu vaginita, prolapsul meatului utretral, pubertatea precoce cu menstruatie prematura
  • Femei de varsta reproductiva cu sincopa sau soc hemoragic:
    • Ruptura sarcinii ectopice
  • Femei de varsta reproductiva cu test de sarcina pozitiv:
    • Avortul spontan complet sau incomplet, sarcina ectopica, boala trofoblastica gestationala, endometrita secundara retinerii produsului de conceptie
  • Femei de varsta reproductiva cu test de sarcina negativ:
    • Cauze hormonale: sangerari uterine disfunctionale (cel mai frecvent), leziuni cerebrale, medicamente (ex. contraceptive), hipotiroidism, tumori adrenale sau ovariene
    • Cauze structurale: anomalii vaginale (ex. cancer, traumatisme, granuloame secundare operatiilor anterioare), cervicale (cancer, polipi, conyloma acuminata), uterine (cancere, adenoame cum ar fi invazia benigna a miometrului de catre endometru, polipi endometriali), ovariene (tumori).
  • Femei in postmenopaza:
    • Anomalii structurale ale vaginului (ex. cancer, vaginita atrofica), cervixului (cancer, polipi), ale uterului (cancer endometrial, atrofie, hiparplazia endometrului mai mare de 5mm, polipi) sau ale ovarelor (tumori)

 

La femeile de varsta reproductiva, sangerarile pot fi rezultatul unor complicatii aparute in timpul unei sarcini nesuspectate. Retinerea produsului de conceptie dupa avortul spontan sau terapeutic pot provoca sangerari in cateva ore, sau ocazional dupa cateva saptamani.

 

Evaluare

Istoric: trebuie facuta o anamneza completa. Pentru toate grupele de varsta, istoricul trebuie sa contina durata sangerarii, relatia lor cu menstruatia si intrebari despre traumatisme. Simptomele tulburarilor de coagulare (vanatai, sangerari gingivale excesive la periaj, sangerari excesive din rani sau venopunctie) sugereaza anomaliile hemoragice.


Sangerarea leagata de sarcina trebuie suspectata la orice femeie de varsta reproductiva, in particular la cele cu dureri pelvine, menstre neregulate sau simptome de sarcina.
 

Ameteala usoara, sincopa sau alte semne de soc hemoragic fara semne de sangerare excesiva vaginala poate indica hemoragia interna abundenta datorita unei sarcini ectopice sau a unei rupturi de chist ovarian.
Sangerarea cu dureri pelvine, febra si scurgeri vaginale, in special la pacientele care au avut recent un avort spontan sau terapeutic, sugereaza retinerea produsului de conceptie, endometrita sau amandoua.

 

 

Hirsutismul, in particular asociat cu obezitatea sugereaza sindromul ovarelor polichistice, o cauza comuna de sangerari disfunctionale. Virilizarea, semne si simptome de hipotiroidism, sau galactoreea sugereaza alte anomalii hormonale.
 

La femeile in postmenopauza, sangerarile vaginale indica un cancer ginecologic.
 

Examenul obiectiv:

  • se face un examen clinic general, cautand in acelasi timp semnele si simptomele socului (tahicardie, tahipnee, umplere capilara intarziata, hipotensiune, confuzie)
  • pielea este deasemenea examinata cautand semne de anomalii de coagulare (purpura, petesii, echimoze)
  • examen ginecologic complet: daca sangerarea vaginala apare in trimestrul 3 de sarcina tactul vaginal este contraindicat pana se stabileste pozitia placentei.



Asemenea sangerari pot sugera placenta praevia; daca aceasta este prezenta examinarea poate determina hemoragie masiva. In alte cazuri examenul cu speculum ajuta la determinarea originii sangerarii: din vagin, cervix sau uter. Daca nu se observa sange, se efectueaza tuseul rectal, pentru a exclude o sangerare gastro-intestinala.

 

La femeile aflate la varsta reproductiva, socul hemoragic este sugerat de sangerarea externa masiva, evidenta clinic, sau o hemoragie ascunsa de obicei in legatura cu ruptura unei sarcini ectopice. Examinarea pelvica poate evidentia tumori, leziuni sau alte semne caracteristice de anomalii structurale ginecologice. O masa pelvica moale cu hemoragie sugereaza ruptura unei sarcini ectopice sau a unui chist ovarian.

 

La copii, dezvoltarea sanilor, a parului pubic si axilar sugereaza pubertatea precoce si mensterele premature.

 

Testari: toate femeile de varsta reproductiva sunt testate pentru sarcina. Sangerarile vaginale din timpul sarcinii determina o abordare specifica.

 

Suspiciunea de sarcina ectopica necesita explorarea ultrasonografica imediata si masurarea hemoglobinei, hematocritului si subunitatea beta a gonadotrofinei corionice umane, precum si grupa sanguina si Rh.

 

La femeile care nu sunt insarcinate, hemoglobina si hematocritul sunt masurate daca hemoragia este neobisnuit de puternica, a durat multe zile sau prezinta simptome de anemie si hipovolemie. Daca se identifica anemie si nu este consecinta deficitului de fier, se masoara rezervele de fier.

 

Ultrasonografia transabdominala, folosind solutie salina intrauterina, care contrasteaza cu tesutul uterin, poate ajuta la identificarea fibromului submucos sau pedunculat, polipilor endometriali sau a hiperplaziei endometriale.
 

Daca examinarea ultrasonografica nu detecteaza nici o anomalie la femeile peste 35 ani, se face biopsie din endometru prin aspirare. Daca sunt suspectate anomalii de coagulare se face numaratoarea trombocitelor, se masoara PTT si fctorul Willebrand.

 

Tratament

In cauzul instalarii socului, reprezinta urgenta majora si se face reechilibrarea volemica.
 

In anemia prin deficit de fier, se administreaza preparate cu fier.
 

Tratamentul definitiv este condus functie de cauza care a determinat hemoragia. Tratamentul hormonal, in special contraceptivele orale sunt foliste pentru a trata hemoragiile uterine disfunctionale.
 

 

 
 

Secretiile vaginale

 

Secretiile vaginale sunt un simptom comun de prezentare si pot fi fiziologice sau patologice. Desi majoritatea ssecretiilor nu sunt determinate de bolile cu transmitere sexuala (BTS) si nu necesita tratament, infectiile transmise pe cale sexuala pot avea acest simptom.
O secretie normala este alba sau clara, sunt scurgeri inofensive care variaza cu ciclul menstrual.

 

Cauzele :

  • .Neinfectioase
    • fizilogice
    • polipi cervicali si ectopia
    • corpi straini (ex. tampoane retinute)
    • dermatita vulvara
    • lichenul plan eroziv
    • tumori maligne genitale (ex. cancer de col, uter sau cancerul ovarian)
  • Boli infectioase non- BTS
    • vaginoza bacteriana: este o infectie care nu se transmite pe cale sexuala, fiind cea mai comuna cauza la femeile active sexual care au concomitent o boala cu transmitere sexuala
    • infectia candidozica: determinata de o suprapopulare cu Candida albicans
  • Boli infectioase cu transmitere sexuala
    • Chlamydia trachomatis
    • Neisseria gonorhroeae
    • Trichomonas vaginalis – in special la femeile tinere, gasita frecvent in asociere cu infectia cu N. Gonorrhoeae
  • Secretii fiziologice
    • nou-nascutii pot avea o secretie vaginala neinsemnata, uneori amestecata cu striuri de sange, din cauza concentratiei crescute de hormoni estorgenici materni; aceasta dispare pana la doua saptamani
    • in timpul perioadei reproductive, fluctuatiile nivelelor de estrogen si progesteron din timpul ciclului menstrual afecteaza calitatea si cantitatea mucsului cervical, care este observata de femeie ca o modificare a aspectului secretiilor. Initial, cand nivelul de estrogen este scazut, mucusul este gros si aderent. Cand nivelul estrogenul creste, mucusul devine progresiv mai clar, mai apos si mai putin aderent. Dupa ovulatie, aceste modificari ale mucusului devin si mai pregnante.
    • la menopauza cantitatea normala de ssecretie descreste odata cu nivelul estrogenilor.

 

Evaluare


Anemneza completa trebuie efectuata, istoricul sexual, precum si date despre natura secretiilor (daca sunt modificari, durata, culoare, miros, consistenta), precum si simptome asociate (mancarimi, dipareunie superficiala sau disurie, dureri abdominale, dispareunie profunda, sangerari anormale, febra).

 

Se ia in considerare medicatia concomitenta (antibiotice, corticosteroizi),  tratamente anterioare folosite precum si alte afectiuni (diabet, status imunocompromis).

 

Simptomele care sugereaza o secretie anormala sunt:

  • secretie in cantitate mai mare ca de obicei
  • secretie mai adrenta decat de obicei
  • secretie purulenta
  • secretie verzuie, galbuie sau cu striuri sanghinolente
  • secretie mirositoare
  • secretie acompaniata de sangerare, mancarimi, arsuri, roseata sau alterarea starii generale



Investigatii



Pacientele care prezinta simptome sugestive de vaginoza bacteriana sau candidoza vulvovaginala pot fi tratate fara testare.

 

In celelate cazuri tripla prelevare pe tampon trebuie efectuata:

  • un tampon vaginal inalt pentru a identifica vaginoza bacteriana, infectia cu Candida si T. Vaginalis
  • un tampon endocervical pentru a diagnostica gonorrhoea
  • un tampon endocervical pentru testul de amplificare a ADN-ului, pentru diagnosticul Chlamydiei trachomatis
  • testarea pH-ului vaginal este rapid si ieftin si poate diferentia vaginoza bacteriana (pH 4.5 sau mai mare) de candidoza vulvovaginala (pH mai mic de 4.5).



Complicatii


Infectia vaginala simpla, netratata poate duce la raspandirea ei in tractul reproductiv superior si poate determina o patologie mai serioasa, iar pe termen lung infertilitatea. Acelasi lucru se poate spune si despre retinerea de corpi straini care are potential de a dezvolta socul toxic.
 

Polipii cervicali sunt in general inofensivi dar pot determina infertilitate daca sunt voluminosi. In timpul sarcinii exista complicatii asociate cu aceasta mentionate mai sus.

 

Prognostic

 

Vaginoza bacteriana se vindeca in 70-80 din cazuri dupa un regim medicamentos, dar adesea este recurenta. Candidoza are o rata de vindecare de 80-95%. Trichomonas are o rata de vindecare de 95%.

 

Prevenire

  • igiena personala corecta (spalare fara utilizarea agentilor cosmetici intravaginali), evitarea lenjeriei sintetice
  • tratarea partenerilor sexuali


Indicatiile generale sunt aceleasi ca si in cazul infectiilor acute cu cateva aspecte particulare:

  • este necesara o evaluare mai amanuntita a simptomelor, semnelor si o examinare mai riguroasa pentru a ne asigura ca nu a fost omisa vreo patologie (EX. o BTS in cazul unei paciente tratate pentru vaginoza bacteriana)
  • obiceiurile de igiena personala pot contribui la intreruperea barieriei vaginale normale (ex. dusurile intravaginale)
  • daca pacienta are un dispozitiv intrauterin de contraceptie, trebuie luata in calcul o alta metoda contraceptiva
  • se iau in considerare si alti factori de risc: diabet, tratament imunosupresiv sau cu antibiotice
  • folosirea aditionala de produse pe baza de acid acetic poate fi folositoare sa se ia in considerare problemele psihologice si depresia care poate fi asociata cu episoadele recurente de scurgeri vaginale

 

Tratament

  • in unele cazuri, nici testarile repetate nu releva cauza secretiilor; in acest caz pot fi considerate fiziologice, sau trebuie identificate obiceiurile de igiena personala (evitarea dusurilor intravaginale, produse parfumate sau lenjeria sintetica)
  • modificarile atrofice postmenopauza pot predispune femeile la episoade repetate de vaginita care raspund bine la tratamentul hormonal cu creme
 
 

Septicemia puerperala

 

Septicemia puerperala , forma clinica intanita rar, se datoreaza difuzarii germenilor patogeni in sange (de la un focar septic uterin sau parauterin) si este favorizata de anergia lehuzei.

 

Cauze - cele mai grave forme sunt determinate de stafilococ (metastaze septice plurirezistente la antibiotice). Germenii gram negativi realizeaza stari hiperseptice, socuri endotoxinice.

 

Se descrie o forma primitiva si una secundara.

 

Forma primitiva - debuteaza la 12-36 ore de la nastere (de obicei la gravidele cu membrane rupte si corioamniotita), cu febra (39 grade - 40 grade C), frison, tahicardie, dispnee, stare toxica, dureri articulare. Frecvent se asociaza fenomene pulmonare, hepatice, meningeale si renale. Hemoculturile sunt pzitive. Evolutia este grava, frecvent cu deces.

 

Forma secundara - debuteaza in a 6-7-a zi de lehuzie, la o pacienta cu manevre intrauterine (decolare manuala a placentei, chiuretaj uterin) sau infectie uterina si periuterina prin febra (39grade -40 grade C), frisoane, tahicardie si hipotensiune arteriala. Se adauga simptomele si semnele clinice ale organelor afectate: ficat mare dureros, eruptie cutanata, splina marita de volum, dureroasa, agitatie, confuzie, somnolenta, coma.

 

Evolutia chiar sub tratament corect si intens este de durata si imprevizibila.

 

Tratamentul - se face in servicii de terapie intensiva din spitalele de boli infectioase.
 

 
 

Sindromul Gardner

 

Sindromul Gardner reprezinta o varianta a bolii numita polipoza adenomatoasa familiala (PAF). Polipoza adenomatoasa familiala este o afectiune ereditara ce se caracterizeaza prin aparitia a numerosi (sute-mii) polipi (mici excrescente cu caracter benign ce apar pe suprafata unei mucoase) pe suprafata interna a colonului si rectului.
 

Acesti polipi nu sunt prezenti de la nastere, ci apar in adolescenta si au un inalt risc de a deveni maligni (cancerosi). Practic toti pacientii cu polipoza adenomatoasa familiala vor dezvolta un cancer de colon (cei mai multi in jurul varstei de 35-40 de ani) daca nu se intervine chirurgical pentru scoaterea in totalitate a colonului (operatie numita colectomie totala). De asemenea mai apar astfel de polipi si la alte niveluri ale tubului digestiv : stomac, duoden, intestin subtire, dar acestia au un risc mult mai mic de a se maligniza.
 

Varianta bolii descrisa de geneticianul Eldron J.Gardner in 1951 prezinta o asociere intre acesti polipi gastro-intestinali si alte tumori benigne extracolonice: osteoame, chisturi epidermoide, fibroame, tumori desmoide, anomalii dentare, hiperplazia congenitala a epiteliului pigmentar retinian (ingosarea stratului intern al ochiului prezenta inca de la nastere). De asemenea s-a observat o frecventa mai ridicata si a unor tipuri de tumori maligne, cum ar fi carcinomul tiroidian la persoanele cu acest sindrom.
 

Cauze


Boala apare din cauza unei mutatii la nivelul unei gene numita APC (adenomatous poliposis coli) localizata pe cromozomul 5. Aceasta este o gena supresoare tumorala. Ea contine informatia genetica pentru sinteza unor molecule cu rolul de a opri multiplicarea exagerata a celulelor in organism. Atunci cand aceasta gena este defecta, celulele se inmultesc prea mult, astfel aparand polipii care in timp vor deveni cancerosi.
 

Sindromul Gardner este o afectiune cu transmitere ereditara autozomal dominanta. Fiecare gena este prezenta intr-o celula in doua exemplare : una provine de la mama si una de la tata. Este suficient ca doar una din aceste gene sa fie defecta pentru ca boala sa se manifeste (spre deosebire de o boala cu transmitere recesiva in care defectul trebuie sa fie prezent la ambele gene). Deci o persoana cu acest sindrom va avea un risc de 50% de a transmite boala mai departe urmasilor sai.
 

Mutatia genei poate fi mostenita de la parinti sau poate apare in cursul vietii individului sub actiunea unor factori mutageni. De aceea aproximativ 30% din persoanele diagnosticate nu au un parinte afectat.

 

Simptome

In mod frecvent boala este asimptomatica. Polipii pot genera aparitia unor sangerari, manifestate clinic prin aparitia fie a unor scaune cu sange fie a unora de culoare neagra ca pacura (numite si scaune melenice).
 

De asemenea pot apare dureri abdominale, diaree sau scaune cu mucus. Polipii mai pot cauza obstructii la nivel intestinal manifestate prin varsaturi, dureri abdominale si constipatie.
 

Anomaliile dentare si tumorile benigne osoase de la nivel mandibular pot da dureri in aceasta regiune. Aparitia unor tumori benigne la nivelul oaselor (mai ales craniu, mandibula, oase lungi), pielii (chisturi dermoide) sau in orice alta regiune a corpului (fibroame, lipoame, tumori desmoide) sunt caracteristice acestui sindrom. Hipertofia congenitala a tesutului pigmentar retinian poate fi detectata prin oftalmoscopie inca de la nastere si reprezinta un alt semn sugestiv pentru boala.

 

Diagnostic


De cele mai multe ori polipii sunt descoperiti intamplator cu ocazia unor endoscopii sau interventii chirurigicale realizate cu alte scopuri. Uneori polipii pot genera complicatii (sangerari, obstructii), situatii care necesita de multe ori o operatie. Intraoperator se observa prezenta multitudinii de polipi pe mucoasa gastrointestinala. Alte investigatii cuprind efectuarea de radiografii dentare, toracice sau craniene pentru depistarea anomaliilor dentare si a tumorilor osoase asociate(osteoame). La nivelul abdomenului si pelvisului sunt indicate obtinerea de imagini prin tomografie computerizata sau rezonanta magnetica pentru evidentierea tumorilor tesutului conjunctiv de la acest nivel (tumori desmoide, fibroame, lipoame). De asemenea se pot efectua teste genetice pentru demonstrarea defectului genetic.

 

Tratament


Deoarece malignizarea polipilor survine in proportie de 100% cam dupa 10-15 ani de la aparitia lor, este absolut necesara efectuarea operatiei de colectomie totala in scop profilactic. Desi este greu de accepat de catre unii pacienti, este singura metoda care previne aparitia cancerului.
 

De asemenea vor fi efectuate periodic endoscopii digestive superioare pentru detectarea la timp a unei eventuale malignizari a polipilor de la nivelul stomacului si duodenului. Un lucru deosebit de important este reprezentat de screeningul rudelor apropiate a pacientilor cu sindrom Gardner.
 

Prin endoscopie efectuata la intervale regulate de timp se pot depista polipii colorectali si in care acestia s-au dezvoltat deja se pot preleva biopsii. Copiii care prezinta risc de a dezvolta aceasta boala trebuie sa fie supusi efectuarii la fiecare1-2 ani a colonoscopiei incepand cu varsta de 10 ani. S-au dezvoltat si metode de screening prin teste genetice la persoanele tinere la care nu au aparut polipii.
 

 
 

Sindromul ovarului polichistic

 

Sindromul ovarului polichistic(SOP) se caracterizeaza printr-o crestere neobisnuita a hormonilor androgeni (hormoni masculini),ceea ce afecteaza maturarea ovulelor. In loc sa fie eliberate in timpul ovulatiei, ovulele se transforma in chisturi,saci mici umpluti cu lichid. Aceste chisturi se acumuleaza in ovare si duc la cresterea in volum a acestora.In caz de SOP, ovarele sunt marite si suprafata este acoperita cu numeroase chisturi, inofensivi in sine, dar care pot duce la amenoree(absenta menstruatiei) sau oligomenoree(diminuare a volumului si duratei fluxului menstrual) si, prin urmare, determina infertilitate.
 

Sindromul ovarului polichistic, cunoscut si sub numele de sindrom Stein-Leventhal, este o tulburare hormonala care afecteaza 6-10% dintre femei.Sindromul ovarului polichistic este considerat ca fiind cea mai frecventa boala responsabila de disfunctii ovariene la femeile fertile. Aceasta afectiune joaca un rol foarte important in aparitia infertilitatii. Sindromul ovarului polichistic poate afecta mai multe sisteme si poate determina consecintele pe termen lung asupra sanatatii.
 

Sindromul ovarului polichistic este o afectiune cronica,ce apare la femeile tinere, caracterizata printr-o combinatie de simptome: obezitate,hirsutism (pilozitate excesiva),infertilitate, tulburari ale ciclului menstrual si marirea de volum a ovarelor, care sunt sidefate, fibroase (dure,au pierdut elasticitatea), acoperite de chisturi.



Aceasta boala ginecologica si endocrina (influentata hormonal) se caracterizeaza prin aparitia de simptome datorita cresterii secretiei de hormoni androgeni (hiperandrogenie) de catre ovare.
 

Boala se asociaza cu o functionare defectuoasa a hipofizei(care este situata la baza creierului si care regleaza toate glandele din corp) si a hipotalamusului (care regleaza functia glandei hipofize). Deci este vorba de o perturbare a axului hipotalamo-hipofizar.

 

In cazul sindromului ovarului polichistic apar tulburari ale hormonilor LH (luteinizant) si FSH (foliculostimulant) ceea ce determina dezvoltarea anarhica(dezorganizata) a foliculilor ovarieni,insotita de lipsa eliberarii ovulului in timpul ovulatiei si formarea de chisturi. Foliculul ovarian este cavitate a ovarului in care se dezvolta un ovul.De la pubertate, la inceputul fiecarui ciclu menstrual al femeii un folicul creste, proemineaza la suprafata ovarului si se sparge pentru a elibera un ovul in 14-a zi: aceasta este ovulatia.
 


Pacientele cu sindromul ovarului polichistic(SOP) prezinta hiperinsulinism adica un exces de insulina. Hiperinsulinismul reflecta rezistenta la insulina, probabil legata de anomaliile genetice ale receptorilor de insulina. Aceasta duce la stimularea secretiei ovarelor si, prin urmare, la cresterea secretie de androgeni.

 

Cauze:


Nu se cunoaste cauza exacta a aparitiei sindromului ovarului polichistic(SOP). Cercetatorii cred ca rezistenta la insulina asociata cu dezechilibrul hormonilor FSH si LH (importanti pentru reglarea ciclului menstrual) contribuie la aparitia acestei boli.

 

Factorii de risc:
 

Principalul factor de risc pentru aparitia sindromului ovarului polichistic este ereditatea. Surorile si fiicele femeilor cu sindromul ovarului polichistic au un risc de 50% ca sa dezvolte boala.
 

Valproatul(madicament antiepileptic),utilizat pe termen lung,poate creste riscul de a dezvolta sindromul ovarului polichistic.

 

Semne si simptome:

  • Ciclu menstrual neregulat

Menstruatiile neregulate sunt simptomele cel mai frecvent asociate cu sindromul ovarului polichistic. Femeile pot observa o scadere a volumului si duratei fluxului menstrual(oligomenoree) sau lipsa menstruatiei timp de 6 luni sau mai mult (amenoree).50% din femeile cu sindromul ovarului polichistic acuza amenoree.

  • Infertilitate (sterilitate)

Cele mai multe femei nu stiu ca sufera de sindromul ovarului polichistic pana cand nu incearca sa ramana insarcinate. Infertilitatea este o problema intalnita la aproximativ 75% din femeile cu sindromul ovarului polichistic. Daca raman gravide ,aceste femei prezinta un risc mare de avort spontan.

  • Acnee

Se caracterizeaza prin puncte negre, puncte albe sau cosuri cara apar la suprafata pielii. Acneea este asociata cu excesul de androgeni care determina cresterea secretiei glandelor sebacee de la nivelul pielii.85% din femeile peste 20 de ani cu acnee sufera deasemenea de sindromul ovarului polichistic.

  • Obezitate

Aproximativ 50% dintre femeile cu sindromul ovarului polichistic sunt obeze,iar majoritatea prezinta o distributie predominanta a tesutului adipos la nivelul abdomenului(obezitate de tip android).

  • Boli cardiace,hipertensiune arteriala si cresterea colesterolului in sange (hipercolesterolemie)

Obezitatea abdominala creste riscul de aparitie a acestor afectiuni.

  • Diabetul zaharat de tip 2 ( nu necesita insulina pentru a fi echilibrat)

Aparitia diabetului este legata de rezistenta la insulina (anomalii genetice ale receptorilor insulinici). Obezitatea este un factor de risc in aparitia diabetului .

  • Acanthosis nigricans

Aceasta se caracterizeaza prin aparitia un placi la nivelul pielii de culoare inchisa(maro-gri),localizate la nivelul gatului si axilei(subsoara).Aproximativ jumatate din femeile cu sindromul ovarului polichistic sufera de acanthosis nigricans. Aparitia acestei afectiuni este datorata producerii unei cantitati mari de insulina.

  • Hirsutism (pilozitate excesiva)

Pilozitatea excesiva se datoreaza secretie crescute de hormoni androgeni de catre ovare.Se manifesta prin fire de par dese, lungi, groase si pigmentate, aparand in zone neobisnuite la o femeie: barba, obraji, mustata, areola sanilor, regiunea situata intre sani, linia mediana a abdomenului, sus pe coapse.

  • Caderea parului(alopecia) sau subtierea firului de par


Complicatii:
 

Cancerul endometrial poate fi o complicatie a sindromului ovarului polichistic. Ciclurile menstruale neregulate ,pe termen lung, pot duce la dezvoltarea cancerului celulelor din mucoasa uterina(endometru).
 

Femeile cu sindromul ovarului polichistic prezinta risc de infertilitate, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie(cresterea colesterolului in sange),diabet sau boli cardiace.
 

Daca femeile cu sindromul ovarului polichistic raman insarcinate au risc crescut de avort spontan,sarcina multipla si diabet gestational.

 

Diagnostic

  • Examenul ginecologic

Examenul ginecologic nu permite afirmarea diagnosticul de sindrom al ovarului polichistic,dar permite orientarea catre alte explorari ce pot pune acest diagnostic.Palparea abdomenului si a pelvisului arata prezenta unor ovare marite,de consistenta dura.

  • Analizele de laborator
    • Cel mai eficient test diagnostic este determinarea androgenilor (cantitatea de testosteron liber) din sange- in caz de sindrom al ovarului polichistic nivelul de testosteron crescut .
    • Determinarea cantitatii de androstendion(reprezinta un precursor al testosteronului sintetizat de catre gonade si corticosuprarenale)in sange-la femeile cu SOP cantitatea de androstendion este mare.
    • Testul de gonadoliberine (GN-RH sau LH-RH)-consta in injectarea de gonadoliberine si se determina cantitatea de LH (hormon luteinizant) inainte si dupa injectare;acest test arata ca hipofiza secreta hormoni in cantitate mare.
    • Determinarea nivelului de insulina arata hiperinsulinemie (cresterea secretiei de insulina) indicand o rezistenta la actiunea insulinei. Acest mecanism este profund legat de o afectare genetica a receptorilor de insulina.
    • Testul de toleranta la glucoza pentru a masura capacitatea organismului de a folosi glucoza.
    • Raportul estrona / estradiol este mai mare de 1 (estrona si estradiolul sunt hormonii estrogeni secretati de ovar).
    • Gonadotropina corionica umana(HCG) este utila pentru a confirma sau infirma o sarcina.
    • Dozarea prolactinei este utila pentru diagnosticul diferential;cresterea prolactinei poate duce la amenoree.
    • Dozarea lipidelor (colesterol si trigliceride) in sange
  • Explorari medicale
  • Ecografia pelvina

Acest examen permite medicului sa vada ovarele si sa confirme, daca este cazul, diagnosticul de sindrom al ovarului polichistic.In cazul SOP, ecografia evidentiaza prezenta de chisturi (8 - 10) pe fiecare ovar. Fiecare chist este mai mic de 10 mm. De cele mai multe ori chisturile se dispun liniar, se aseamana cu un sirag de perle.Cu toate acestea, prezenta chisturilor nu inseamna neaparat ca suferiti de sindromul ovarului polichistic. 20% din femei fara sindromul ovarului polichistic pot avea un aspect ecografic de ovare polichistice.

  • Laparoscopia

Laparoscopia este o procedura chirurgicala ce foloseste un tub subtire, luminat, numit laparoscop, ce este introdus in abdomen printr-o mica incizie la nivelul peretelui abdominal.
Laparoscopia permite o vizualizare mai buna a ovarelor.In caz de sindromul al ovarului polichistic,ovarele apar marite de volum si cu o corticala(invelisul extern) foarte groasa si de o culoare alb-aprins, lucru care a condus la numele de “sindromul ovarelor de portelan". La suprafata ovarelor se observa numeroase chisturi mici. Aceasta explorare permite efectuarea unei biopsii de ovar de a elimina o posibila etiologie maligna (cancer).

 

Tratament

  • Tratament medicamentos

Deoarece cauza aparitiei sindromului ovarului polichistic ramane necunoscuta,nu exista un tratament pentru aceasta afectiune. Tratamentul are doar rolul de ameliorare a simptomelor prezente si reducerea riscului de a dezvolta alte boli.

 

• Un regim alimentar echilibrat si exercitiu fizic regulat sunt factori importanti in tratamentul femeilor cu sindromul ovarului polichistic,cu sau fara obezitate. Femeilor obeze li se recomanda scaderea in greutate. Scaderea in greutate nu vindeca SOP,dar determina scaderea secretiei de estrogen si scaderea rezistentei la insulina,ceea ce va duce la ameliorarea simptomelor.

 

• Contraceptivele orale se pot utiliza pentru a ameliora simptomele asociate cu sindromul ovarului polichistic la femeile care nu doresc sa conceapa un copil in timpul tratamentului. Contraceptivele regleaza ciclul menstrual si poate reduce acneea. Sub tratament cu contraceptive orale uneori chisturile dispar.

 

• Pentru femeile care nu doresc sa conceapa un copil in momentul tratamentului exista si alte optiuni de tratament cum ar fi utilizarea de progesteron si antiandrogeni (medicamente ce inhiba secretia de hormoni androgeni).Tratamentul cu antiandrogeni ajuta la reglarea ciclului menstrual si reduce pilozitatea in cateva luni. Dintre medicamentele cu efecte antiandrogenice cele mai folosite sunt:spironolactona, finasterida si flutamida.

 

• Tratamentul cu progesteron administrat timp de 10-14 zile pe luna ajuta la restabilirea echilibrului hormonal dintre estrogen si progesteron.Acesta regleaza ciclul menstrual si protejeaza impotriva cancerului endometrial, dar nu reduce nivelul de hormoni androgeni. Progesteronul poate determina hemoragii vaginale anormale.

 

• Medicamentele antidiabetice orale ,care imbunatatesc capacitatea organismului de a utiliza insulina,ajuta la reglarea glicemiei(cantitatea de glucoza din sange). Metforminul este un antidiabetic oral si este un tratament eficient al infertilitatii pentru multe femei care sufera de SOP. Rosiglitazon sau pioglitazon sunt alte doua medicamente care regleaza nivelul de insulina si care pot fi folosite in cazul SOP.Beneficiile suplimentare ale tratamentului cu metformin includ scaderea in greutate, reducerea pilozitatii si ameliorarea acneei.

 

• Daca metforminul nu este capabil de a inlatura infertilitatea se pot utiliza inductorii de ovulatie. Inducerea ovulatiei se face la femeile care doresc sa ramana insarcinate. Rezultatele nu sunt foarte bune. Restabilirea ciclurilor ovulatorii se face cu Clomifen 50-200 mg pe zi, timp de 5 zile.

 

• In caz de hirsutism(pilozitatea excesiva) se prefera tratament cu medicamente antiandrogenice (ciproteron) si contraceptive orale.Rasul,epilarea cu ceara,aparat de epilat,laser pot fi necesare pentru a elimina parul in exces.Pentru a incetini cresterea parului facial la femei, medicul poate prescrie crema Vaniqa.Crema se aplica de doua ori pe zi si nu este recomandata in timpul sarcinii.

 

• Gonadotrofine (LH si FSH),administrate sub forma de injectii, sunt utilizate uneori pentru inducerea ovulatiei(cand metforminul si clomifenul nu sunt eficiente) sau pentru tratamentul hirsutismului.

 

• Pentru a atenua acanthosis nigricans sunt prescrise medicamente aplicate direct pe piele:uree 15% , acid alfa-hidroxi, acid salicilic. Acest simptom se poate reduce si cu metformin.

 

  • Tratamentul chirurgical
    • Rezectia (indepartarea chirurgicala) cuneiforma (partea superficiala) de ovar este prima terapie introdusa pentru tratamentul chirurgical.
    • Noua metoda laparoscopica, denumita "drilling", poate reduce utilizarea inductorilor de ovulatie.Aceasta este o procedura constand in perforarea corticalei ovariene pentru a facilita eliberarea foliculilor maturi in momentul ovulatiei.
    • Terapia cu laser poate imbunatati ovulatia la femeile cu sindromul ovarelor polichistice.Aceasta tehnica presupune introducerea prin intermediul unui ac lung inserat in ovar prin cale transvaginala a unei fibre optice pentru a transmite energia laserului cu scopul de a obtine o coagulare localizata. Aceasta interventie a fost repetata de 3-5 ori la nivelul fiecarui ovar.
    • Ooforectomia(indepartarea ovarelor total sau partial) ,salpingo-ooforectomia bilaterala(indepartarea chirurgicala a trompelor uterine si a ovarelor) si histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) sunt alte proceduri chirurgicale ce pot fi utilizate.
       
 
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 57 | Acum se afiseaza articolele 41 - 50
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.