ENCICLOPEDIE MEDICALA

Abces dentar

 

Abcesul dentar reprezinta formarea unei pungi de puroi in interiorul dintelui sau a gingiei, cauzata de o infectie bacteriana. Bacteriile dintr-o carie se pot raspandi la gingii, obraji, gat si limba, formand un abces. Pe masura ce puroiul se acumuleaza, apare durerea, iar abcesul erupe si se dreneaza singur sau este drenat printr-o interventie chirurgicala. In conditiile unei bune igiene orale, aparitia unui abces este putin probabila.

 

Abcesul poate fi periapical - localizat in pulpa dentara, prezent mai ales la copii, sau periodontal - initiat in structura osoasa de sprijin a dintelui, intalnit mai ales la adulti. In functie de viteza cu care se dezvolta, un abces poate fi acut, cu durere, umflare si febra, sau cronic, fara durere si fara ca pacientul sa-si dea seama de prezenta acestuia.

 

Cauze

 

Cauza abcesului este infectia bacteriana, dar intrebarea este cum s-a produs infectia. De obicei de vina este o carie netratata, care s-a raspandit la pulpa dentara, apoi in tesutul moale si osul maxilarului. Cariile se formeaza datorita neglijarii igienei orale. Infectia mai poate patrunde in dinte prin fisuri cauzate de varsta si uzarea dintelui, abcesul formandu-se pe fondul unui sistem imunitar slabit.

 

Esecul tratamentului endodontic are deseori ca efect descompunerea osului din jurul radacinii si producerea abcesului sau a unei cavitati pline de puroi.

 

Este posibil ca infectia sa fi fost prezenta in momentul efectuarii unei lucrari dentare sau protetice. In cazul unei obturatii, bacteriile nu au fost complet inlaturate inaintea obturarii.

 

Simptome

  • durere, umflare si roseata a gurii si fetei;
  • diaree, frisoane, febra, stari de greata si voma;
  • inflamatia gingiei;
  • durere la atingere;
  • drenarea puroiului;
  • dificultati la deschiderea gurii sau la inghitit;
  • prezenta cariilor;
  • dinte ridicat;
  • sensibilitate dentara la alimente si lichide fierbinti;

 

Durerea este pulsanta si continua, iar dintele afectat este dureros la atingere. Daca tratamentul este intarziat, infectia se poate raspandi in tesutul adiacent, producand inflamatie, edem si febra. Infectia se poate raspandi si in os. Drenarea abcesului in gura are gust amar.

 

In general, daca dintele reactioneaza la alimentele si lichidele reci, este un semn bun - inseamna ca nu necesita obturatia canalului radicular. Insa daca dintele reactioneaza doar la fierbinte, nervul nu mai poate fi salvat.

 

Abcesul la un dinte fara nerv urmeaza mai multe stadii, in functie de nivelul de extindere. La inceput senzatia este de miscare a dintelui, chiar daca acesta nu se clatina. Simptomul poate dura cateva zile, apoi este urmat de senzatia ca dintele este mai ridicat decat ceilalti dinti. Durerea poate fi prezenta sau absenta.

 

In stadiile ulterioare simptomele sunt o combinatie de durere, discomfort si senzatia ca dintele va exploda. Daca abcesul nu este tratat, se va extinde la os, producand caderea dintelui. In cazurile extreme, infectia se poate raspandi in organism, producand decesul.

 

Complicatii

 

Lasat netratat, abcesul poate evolua in doua directii - fie erupe prin piele, drenand puroiul in gura, fie erupe in zona osoasa, circuland pe calea cea mai facila, infectand tesutul si alti nervi. In momentul in care erupe, durerea se poate ameliora datorita eliberarii presiunii, insa pe masura ce infectia se raspandeste, durerea se acutizeaza.

 

Afectarea tesutului osos produce desfigurarea faciala si caderea dintilor. Alte complicatii ale abceselor dentare sunt sinuzita si raspandirea infectiei in sange.

 

Diagnostic

 

Abcesul este suspectat atunci cand durerea se agraveaza la mestecat si la presiune. Pentru detectarea abceselor mici aflate in partea profunda a dintelui se folosesc radiografiile dentare. In urma consultului fizic, medicul stabileste daca abcesul poate fi drenat. Daca sunt prezente frisoanele, diareea, febra, greata si voma, inseamna ca abcesul s-a extins si poate infecta intregul organism.

 

Intrebati medicul daca s-au produs leziuni permanente in os, daca au fost afectati nervii si care sunt efectele secundare.

 

Tratament

 

In cazul in care dintele afectat are canalul radicular obturat, tratamentul cu antibiotice prescris de medic poate ucide bacteriile si duce la vindecare. Daca dintele are nerv, este nevoie de extragerea nervului, drenarea abcesului, curatarea infectiei si obturarea canalului radicular. In cel mai rau caz, se extrage dintele, se curata zona si se lasa sa se vindece.

 

Persoanele diabetice sunt mai predispuse raspandirii infectiilor, acestea fiind nevoite sa se prezinte rapid la medic, pentru tratament.

 

Preventie

  • Mentineti o igiena orala corecta - periaj dentar de minim doua ori pe zi, utilizarea atei dentare cel putin o data pe zi si controalele periodice la stomatolog.
  • Scadeti consumul de alimente cu continut mare de zahar.
  • Cariile tratate din timp previn formarea abcesului.
  • Evitati consumul de alcool si tutun.
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Bruxism

 

Bruxismul reprezinta actul voluntar sau involuntar de inclestare a dintilor, in timpul zilei sau in timpul noptii. Scrasnirea dintilor este privita atat ca o problema medicala generala, cat si ca una stomatologica, deoarece afecteaza dintii si structura care ii inconjoara, inclusiv capul. Bruxismul se poate manifesta in doua feluri - inclestarea repetata a dintilor, sau scrasnitul asemanator cu mestecarea in gol.

 

Bruxismul apare si la copii, avand drept cauza aliniamentul incorect al dintilor, sau procesul de crestere al acestora. Insa in vreme ce la copii aceasta afectiune se amelioreaza odata cu cresterea, la adulti boala continua, fiind agravata de stres. Cazurile severe necesita atentie speciala, pentru a preveni complicatiile.

 

Cauze:

 

In privinta cauzelor, parerile sunt impartite - in vreme ce unii specialisti spun ca stresul este principala cauza si ca bruxismul poate afecta dantura, altii sunt de parere ca aceasta afectiune se transmite genetic si ca nu are efecte concludente asupra danturii.

  • Stresul - Este cea mai intalnita cauza a bruxismului. Stresul poate perturba somnul, producand episoade de scrasnire involuntara a danturii.
  • Agresivitatea - Bruxismul poate fi semnul fie a frustrarii si furiei reprimate, fie a unei personalitati agresive, in al doilea caz agresivitatea fiind exprimata.
  • Alinierea anormala a dintilor - Malocluzia este una dintre cauzele fizice ale bruxismului. Expertii sunt de parere ca alinierea incorecta are duce la frecarea involuntara a dintilor, in momentul in care acestia se suprapun. Aceasta cauza nu a fost confirmata inca de studiile clinice.
  • Dezvoltarea dintilor si a maxilarului - Aceasta este o cauza obisnuita la copiii pana la varsta de 7 ani, deoarece cresterea dintilor poate produce mancarimi la nivelul gingiilor. Scrasnitul este un raspuns al corpului la acest proces. De obicei, pe masura ce trece timpul, aceasta afectiune se amelioreaza.
  • Complicatia altei boli - Studiile au aratat ca bruxismul poate fi o complicatie a unor boli precum Parkinson sau Huntington. Prima este o boala degenerativa ce afecteaza abilitatile motorii, iar cea de-a doua este neurologica si afecteaza coordonarea miscarilor.

 

Simptome

 

Deoarece bruxismul se manifesta cu precadere in timpul noptii, persoana care doarme langa pacient este cea mai in masura sa observe principalul simptom: scrasnitul intens si zgomotos al dintilor.

  • Dureri la nivelul maxilarului - Urmarile bruxismului sunt durerile prezente mai ales la nivelul gurii, maxilar si muschii acestuia.
  • Dificultati in deschiderea si inchiderea gurii.
  • Dinti sensibili - Mai mult de jumatate din cei afectati de bruxism au dintii sensibili. La alimentele foarte reci sau fierbinti apare o durere extinsa si la gingii.
  • Dureri de urechi sau la nivelul articulatiei temporomandibulare - Durerile de urechi sunt cauzate de contractia musculaturii maxilarului.
  • Dureri de cap - Durerile de cap sunt de asemenea cauzatede contractia musculaturii, acestea fiind de obicei usoare si disparand de la sine sau cu ajutorul unui analgezic.
  • Dureri faciale - Desi zona cea mai afectata este cea a gurii, contractiile maxilarului pot afecta si musculatura adiacenta. Durerile la nivelul muschilor fetei sunt foarte comune.
  • Lezarea tesutului din interiorul obrajilor - Este foarte probabil ca, in timpul scrasnitului, intre dinti sa patrunda tesutul din interiorul obrajilor, mai ales daca pacientul este pozitionat pe o parte.
  • Erodarea smaltului - Persoanele ce sufera de bruxism au de obicei dintii cu dentina expusa, sau sunt tociti, fisurati, ciobiti.

 

Complicatii

  • Tocirea si ciobirea dintilor - Izbirea dintre dinti traumatizeaza fizic suprafata danturii. Efectele obisnuite sunt tocirea anormala, fracturarea coroanei, clatinarea saucaderea dintilor.
  • Clatinarea dintilor.
  • Vatamarea osului alveolar.
  • Afectiuni ale articulatiei temporomandibulare - Articulatia temporomandibulara este cea care uneste maxilarul de craniu si se misca in timpul vorbirii. Prin urmare, este suprasolicitata in timpul scrasnirii dintilor, cand se misca in lateral.
  • Dureri de cap cronice - Durerile de cap sunt asociate cu stresul, iar stresul este principala cauza a bruxismului. Insa mai mult decat tensiunea si anxietatea, miscarile si contractiile involuntare a maxilarului pot produce migrene severe. Complicatiile asociate sunt insomnia, anxietatea si depresia.
  • Modificarea muscaturii - Dupa operioada de timp dintii se tocesc si aluneca, fortand schimbarea muscaturii pentru a putea consuma alimente mai tari.

 

Tratament

 

De multe ori bruxismul este o afectiune usoara, care nu duce la complicatii si drept urmare nu necesita tratament specializat. Dar atunci cand efectele sunt vizibile, exista si remedii, in functie de cauza afectiunii.

  • Tehnici de reducere a stresului - De obicei putem reduce stresul prin relaxare corporala totala, cu ajutorul meditatiei si a exercitiilor fizice. Pentru cazuri mai grave se recomanda terapie psihologica.
  • Dispozitive dentare - Cea mai simpla metoda de evitare a vatamarii dintilor este purtarea unei gutiere pe timpul noptii.
  • Terapie comportamentala - Atunci cand bruxismul este considerat a fi un obicei comportamental, tratamentul consta in terapie specializata.
  • Medicamente - Unii medici pot prescrie relaxante musculare, insa efectul variaza de la o persoana la alta. Automedicatia nu este recomandata.
  • Remedii "babesti" - Inainte de culcare puteti rontai un morcov, pentru a "obosi" maxilarul. Daca ati avut o zi stresanta incercati un masaj de relaxare, sau un pahar de lapte ori ceai cald inainte de culcare. Incercati sa relaxati muschii maxilarului, aplicand o compresa calda.
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Cariile dentare

 

Smaltul dentar este invelisul protector al dintelui si cea mai dura componenta a sa. Smaltul nu are nervi sau vase de sange, nefiind sensibil la durere. Dedesubt se afla dentina, cea mai mare parte a dintelui si care este sensibila la durere. Dentina acopera pulpa dintelui, un tesut moale ce contine vase de sange si nervi, fiind situata in mijlocul dintelui. Placa bacteriana este o pelicula subtire si lipicioasa ce se formeaza pe smalt si care este formata din diverse tipuri de bacterii si resturi alimentare.

 

Dupa ce consumam alimente cu o concentratie mare de zahar, bacteriile descompun zaharul in acizi ce ataca smaltul. Caria dentara apara in momentul in care smaltul si dentina se inmoaie sub actiunea atacului acid si se produce o cavitate. Odata ce a trecut de smalt, caria inainteaza mai rapid prin dentina si ajunge la pulpa, producand inflamatia si infectia.

 

Cariile reprezinta una dintre cele mai raspandite probleme dentare, afectand aproximativ jumatate din adulti. Partile cele mai predispuse la carii sunt suprafetele dintilor ce constituie muscatura si zonele dintre dinti, locul in care deseori raman resturi alimentare.

 

Simptome

 

In primele stadii cariile nu prezinta simptome, insa medicul isi poate da seama daca exista vreo carie, examinand radiografiile dentare. Acesta este unul dintre motivele pentru care vizitele regulate la stomatolog sunt atat de importante.

 

Odata ce caria ajunge la dentina, apare sensibilitatea dentara, in special la alimentele si bauturile dulci, acidulate sau fierbinti. Pe masura ce caria ajunge la pulpa, apare si durerea. Daca durerea apare la alimente dulci sau fierbinti, aceasta dureaza doar cateva minute sau secunde. Cu cat ajunge mai mult in interiorul dintelui, caria produce dureri persistente, care cedeaza doar cu ajutorul medicamentelor. In acest moment, vizita la medic este esentiala, doarece se poate dezvolta un abces dentar.

 

Durerea este un simptom ce poate indica afectarea mai multor dinti, iar neglijarea sa duce la complicatii cum ar fi pierderea dintelui.

 

Cauze

 

Cariile dentare sunt cauzate de placa bacteriana ce descompune zaharurile in acizi, atacand dintele. Odata ce alimentele dulci au patruns in cavitatea bucala, sarurile din saliva incep actiunea de reparare a smaltului. Acest proces dureaza in jur de 40 de minute. Cariile apar datorita atacurilor acide repetate, cand saliva nu reuseste sa restabileasca echilibrul.

 

Nu doar zaharurile sunt un dusman al sanatatii orale, ci si mancarurile cu carbohidrati si bauturile acidulate produc placa bacteriana. Gustarile repetate prezinta un risc crescut, deoarece dintii se afla sub atac constant si nu au timp sa se refaca.

 

Exista un foarte mic procent de persoane care par a fi imune la carii, insa cei mai multi dintre cei care nu respecta igiena orala vor avea unul sau mai multi dinti cariati.

 

Tratament

 

In primele stadii ale cariei, dentistul aplica fluor pe zona afectata, ceea ce ajuta la stoparea cariei si la remineralizarea dintelui. Insa pentru ca problema sa nu evolueze este necesara mentinerea unei igiene stricte, folosind o pasta de dinti cu fluor.

 

Obturatiile reprezinta cel mai comun tratament al cariei. Medicul va elimina toata zona afectata si va umple cavitatea cu amalgam sau, daca zona afectata este vizibila, va folosi un material de culoarea dintelui. O alta posibilitate este netezirea marginiloir cavitatii cu acid slab si acoperirea sa cu un material de culoarea dintelui.

 

Daca s-a ajuns in stadiul de infectie si abces dentar, atunci se efectueaza obturatia de canal, in cazurile cele mai grave fiind necesara extractia.

 

Complicatii

 

O carie dentara neglijata duce la formarea abcesului. Odata ce pulpa dintelui este infectata, aceasta moare, iar bacteriile se inmultesc in radacina dintelui, formand un abces dureros. Gingia se poate inflama sau poate fi dureroasa si umflata. Cateodata abcesul se sparge, rezultand intr-o secretie purulenta; astfel, durerea poate inceta, insa este foarte important ca dintele sa fie tratat.

 

Cazurile extreme implica febra si umflarea fetei, moment incare se prescriu antibiotice pentru controlarea infectiei. Tratarea infectiei poate duce la inlaturarea dintelui, pentru a se obtine drenarea abcesului.

 

Preventie

 

Cariile pot fi prevenite respectand cu strictete igiena orala: periajul dintilor cel putin de doua ori pe zi cu opasta cufluor, folosirea atei dentare sau a periilor interdentale cel putin o data pe zi. Astfel inlaturam placa bacteriana si reducem riscul unui atac acid.

 

Vizitati medicul stomatolog cel putin de doua ori pe an si ori de cate ori observati o problema. Evitati mancarurile foarte dulci si bauturile acidulate, precum si gustarile dintre mese. Mestecati guma fara zahar (10 minute dupa masa), pentru a stimula productia de saliva ce neutralizeaza acizii formati.

 

O alta masura de preventie este "sigilarea" tuturor fisurilor dentare, pe masura ce apar molarii. Se aplica un invelis plastic ce acopera toate micile fisuri din suprafata dintelui. Conditia este ca dintele sa fie sanatos si fara carii.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Discromiile dentare

 

Discromiile dentare sau colorarea dintilor este o problema dentara foarte comuna si cauzeaza disconfort multor persoane atunci cand vorbesc sau zambesc. Colorarea dintilor poate fi uniforma sau poate aparea ca niste pete sau linii pe smalt. Zonele colorate pot avea o densitate sau o porozitate diferita decat cea a unui smalt normal. Acest fenomen se datoreaza infiltrarii anumitor substante in pelicula de sub smalt a dintilor determinand pierderea culorii lor albe, naturale. Coloratiile pot varia de la galben, galben-maroniu, maroniu, gri, gri-negru sau pete albe, in functie de cauza producerii lor.

 

Ingalbenirea dintilor este una dintre cele mai frecvente manifestari ale discromiilor dentare. Culoarea naturala a dintilor umani variaza in culoare. Nu toti oamenii sunt nororcosi sa aiba un alb stralucitor drept culoare naturala a dintilor. O nuanta usor galbuie este intalnita extrem de frecvent. Smaltul dentar este mai mult sau mai putin translucid, ceea ce inseamna ca stratul inferior de dentina este cel care care determina culoarea dintilor. Diferite variatii in structura dentinei poate afecta culoarea luminii reflectate, rezultand o nuanta diferita atribuita dintilor. In general aceasta problema releva practicarea unei igiene orale necorespunzatoare. Tartrul dentar este cauzat in principal de formarea unei pelicule galbui la suprafata dintilor, care nefiind curatata corespunzator poate conduce la alte afectiuni dentare cum ar fi carii sau inflamarea gingiilor.
 

Tendinta generala, atunci cand o persoana are dintii ingalbeniti este de a aplica o procedura de albire a dintilor, insa inainte de aceasta trebuie sa se determine cauza care a determinat aceasta problema pentru a putea fi inlaturata.

 

Cauze

 

Discromia dentara poate fi clasificata in 3 mari categorii, fiecare avand propriile cauze determinante:
 

  • Discromie cauzata de factori extrinseci (cauze exogene) - bacteriile croatofage din cavitatea bucala, consumul de cafea, ceai, tigari, vin. Aceasta se produce atunci cand substantele cromogene (elibereaza produsi de reactie colorati) din alimente pateaza stratul de smalt a dintilor. Produsele de curatare si albire, precum si o curatare dentara profesionista pot inlatura aspectul neplacut.
     
  • Discromie cauzata de factori intrinseci (cauze endogene, ce apar in timpul formarii smaltului dentar) -administrarea tetraciclinei la o varsta frageda sau in timpul sarcinei; ingerarea unei cantitati mari de flour in timpul copilariei; avitaminoza A si B; cauza genetica (amelogeneza imperfecta, osteogeneza imperfecta, porfiria congenitala) . In acest caz, stratul de dentina este cel afectat de coloratii anormale. Aceste coloratii pot fi indepartate prin utilizarea unor produse de albire care sa schimbe culoarea dintelui.  In cazul in care petele au fost netratate un timp prea indelungat, permitandu-le astfel sa penetreze si catre structurile interioare ale dintelui, atunci se pot recomanda tratamente speciale de albire sau chiar fatetarea dintilor.
     
  • Discromie datorata inaintarii in varsta (o combinatie de cauze endogene si exogene) -odata cu inaintarea in varsta dentina se ingalbeneste., iar smaltul se subtiaza, permitand dentinei sa se arate. Aceasta combinata cu factorii exogeni contribuie la ingalbenirea accentuata a dintilor odata cu trecerea timpului.

 

Cauze:

  • Naturale- genetice:

Exista oameni care nu au culoarea naturala a dintilor alba. Iata care este si explicatia: stratul de dentina (tesut osos care formeaza pulpa dintelui) aflat sub smalt are o culoare naturala galbena. In anumite conditii, stratul de la exteriorul dintelui nu este foarte bine mineralizat, ceea ce determina ca acesta sa devina translucid. Acest lucru permite culoarea dentinei (galbena) sa fie mult mai vizibila, dand astfel impresia de ingalbenire a dintilor.


Aceasta problema poate fi tratata doar cu metode avansate de albire.
 

In cazuri extrem de rare, copii cu dentinogeneza imperfecta se nasc cu discromii : galbene, maronii, gri sau purpurii.
 

  • Imbatranirea


Pe masura ce organismul imbatraneste, acest lucru se reflecta si in aspectul sau exterior, si deci si in cel al dintilor, ingalbenirea acestora devenind un proces natural, firesc. Oricat de corecta ar fi igiena orala a persoanei respective, dupa o anumita perioada de timp datorita modificarii structurii minerale a dintilor (devenind mai porosi), agentii de colorare se strecoara printre straturile de smalt si dentina, schimbandu-le nuanta. Dintii pot fi puternici si sanatosi, si cu toate acestea ingalbeniti.
 

In plus, smaltul se uzeaza, astfel incat devine mai vizibila dentina (galbena), mai mult decat atat organismul nu poate lupta la fel de bine impotriva agentilor bacterieni si a cariilor. Pe masura ce oamenii imbatranesc si igiena orala devine mai precara si toti acesti factorii combinati fac ca nuanta dintilor sa se inchida iar petele devin foarte greu de indepartat.
 

  • Igiena orala


Igiena orala precara reprezinta cauza majora ce conduce la ingalbenirea dintilor. In plus aceasta favorizeaza si acumularea placii bacteriene si depunerea de tartru, ce de asemenea ingalbenesc dintii.
 

  • Consumul alimentar


Substantele cromogene din alimentele consumate sunt responsabile in mare masura de discromiile dentare. Ceaiul, cafeaua, bauturile carbogazoase, fructele de padure au proprietatea de a impartasi culoarea si de a produce pete.
 

Desi consumul acestora este pricipalul inculpat in acest caz, de fapt consumul oricaror alimente sau bauturi fara o igiena orala corecta poate provoca patarea si ingalbenirea dintilor.

  • alternari neregulate si repetate intre cald si rece, ce permite porilor sa se extinda si sa se contracte, contribuind la patrunderea agentilor de colorare in straturile structurale ale dintelui;
  • alimentele ce contin acizi;
  • clorofila (determina o usoara inverzire a dintilor) favorizeaza discromiile.
  • tulburarile sistemice ale organismului.
  • hipoplazia smaltului cauzeaza discromii si fisuri ale smaltului.

     
  • Unele medicamentatii sau tratamente


Tetraciclina este un antibiotic care administrat femeilor in timpul sarcinii sau copiilor pana in 7 ani, afecteaza coloritia danturii. Apa potabila, tratata fiind cu fluor, ajuta la prevenirea cariilor insa, o cantitate pre mare de fluor conduce la ingalbenirea dintilor.

  • unele materiale de restaurare a dintilor, precum sunt cele utilizate pentru plombare, pot provoca discloratii ale dintilor.
  • apa de gura antispetica prescrisa de medicii dentisti (cu clorhexidina) a fost asociata in urma unor studii cu provocarea ingalbenirii dintilor.
  • folosirea repetata a fluorurii de staniu (utilizata si in fabricarea unor paste de dinti) .
  • medicamentatiile ce contin in compozitie iod.
  • discloratiile in nuante metalice pot fi produse de saruri metalice, cum ar fi, suplimenti de fier.
  • in urma unui tratament aplicat canalului radicular, dintele poate sa se ingalbaneasca sau inchide la culoare, daca nu a fost curatata corespunzator camera pulpara de tesutul infectat.

     
  • Fumat


Fumatul ingalbaneste sever dintii, si in special pe cei din fata, datorita depozitarii nicotinei pe suprafata dentara.
 

  • Accidente- traume


In urma lovirii unui dinte, acesta poate fi accidentat, traumatizat, ceea ce determina o nuanta mai inchisa a acestuia. Daca se remarca un singur dinte care prezinta o culoare anormala in urma unei accidentari sau chiar inflamarea canalului radicular, probabil ca nervul este serios afectat si necesita asistenta specializata. Si traume ale pulpei dentare pot provoca ingalbenirea dintilor sau discloratii.



Preventie

  • O igiena orala corespunzatoare (periere corecta de 2-3 ori/zi, utilizarea atei dentare in mod regulat, apa de gura, produse de albire) . Daca nu aveti posibilitatea de a va curata dintii dupa masa, clatiti gura cu multa apa.
  • Evitarea antibioticelor care pot provoca discromii ale dintilor.
  • Renuntarea la fumat.
  • Evitarea consumului de alimente ce pot pata dintii (ce contin substante cromogene) .
  • Insa daca consumati acest tip de alimente si bauturi, clatiti gura cu mult apa dupa.
  • Evitarea consumului de dulciuri (in special cele dure) .

 

Ingalbenirea dintilor si producerea cariilor sunt produse de dulciuri, in special cele de tipul bomboanelor. Insa nu cantitatea de dulciuri consumata este cea care conduce la carierea dintilor, ci modul in care sunt acestea consumate si cand. Atunci cand consumati bauturi carbogazoase sau alimente bogate in zahar in timpul zilei, smaltul dintilor este expus unor acizi nocivi. Dropsurile pentru tuse sau dropsurile mentolate pentru respiratie proaspata pot parea inofensive, insa si acestea contribuie la aparitia sau agravarea cariilor.
 

Medicii dentisti recomanda o pauza de cel putin 3 ore intre consumul de alimente si bauturi bogate in zahar. De asememenea se recomanda consumul lor dupa masa, pentru ca productia marita de saliva din timpul ingerarii sa curete acizii, bacteriile si zaharul de pe suprafata dentara. Se interzice categoric consumul de dulciuri inainte de a dormi, deoarece in timpul somnului cantitatea de saliva produsa este mult diminuata.
 

Periajul dintilor se face cu cel mult o ora dupa ce ati mancat, pentru a evita ingalbenirea dintilor. Iar in cazul bauturilor carbogazoase, incercati sa le consumati cu paiul dupa care sa clatiti gura cu apa.
 

Pentru a mentine un zambet frumos, trebuie sa va spalati dintii dupa fiecare masa si sa utilizati ata dentara, sa mestecati guma fara zahar, iar in locul dulciurilor incercati sa consumati popcorn, branza, iaurturi. Clatiti dintii cu apa multa si apa de gura si includeti in consumul dumneavoastra zilnic carbohidrati. Incercati sa va terminati masa cu un mar. Acesta are un efect similar cu curatarea dintilor cu o periuta de dinti. Fructele si legumele previn si inflamarea gingiilor.
 

  • Consumul unei cantitati de apa mai mare dupa fiecare masa.


Apa curata micile descompuneri si fragmente din alimente ce favorizeaza fomarea bacteriilor.


Produsele comerciale de curatare si albire sunt de fapt niste solutii diluate a ceea ce gasiti in cabinetul medicului dentist. Acestea sunt diluate pentru a preveni producerea de pagube la nivelul cavitatii bucale si a buzelor, insa si eficienta si performanta acestora scade. In general benzile de albire a dintilor pot doar deschide un pic nuanta dintilor, fara a produce efecte miraculoase. Astfel de tratamente realizate acasa dureaza de regula cateva saptamani si sunt aplicate pe timpul noptii.
 

Mestecatul unei gume cu efecte de albire ramanane doar o masura preventiva folosita dupa consumul de cafea sau tutun. Pasta de dinti cu efect de albire este cea care da cele mai bune rezultate pe termen lung dintre optiunile disponibile din punct de vedere comercial. Exista insa si produse cu efecte secundare sau care pot afecta gingiile si tesuturile moi ale cavitatii bucale, de aceea este necesara consultarea unui specialist prealabil.
 

Tratamentele de albire executate in mod profesionist, de catre medic, intr-un cabient dentar sunt cele mai eficiente, insa pot distruge smaltul dintilor daca se abuzeaza. Aceste tratamente pot creste sensibilitatea acestora, dar pentru a preveni acest lucru puteti clati gura cu apa de gura cu solutii fluoride neutre (substanta alcalina ce neutralizeaza acizii intalniti) de cateva ori pe zi. Aceasta acopera suprafata dintilor cu o bariera protectiva care reduce sensibilitatea dentara fara a afecta eficienta gelurilor de albire.
 

Pastele de dinti usor abrazive (pentru a nu agresa smaltul dintilor) indeparteaza multe dintre petele de pe dinti, iar in combinatie cu gelurile de albire pot produce efecte vizibile de ameliorare.

 

Tratament


In cazurile nu foarte grave, dintii ingalbeniti pot fi tratatati acasa (in special cei ce au drept cauze consumul de alimente cromogene, cafea, ceai, tutun, o igiena orala precara) . Chiar si medicul dentist va poate fabrica anumite substante pentru a le folosi intr-un tratament la domiciliu.
 

Iar tratamentul aplicat in cadrul unui cabinet dentar depinde si de cauza care a determinat ingalbenirea dintilor. Acestea ajuta si la pastrarea unei danturi sanatoase si durabile.
 

  • Metode simple de tratament (nespecializat) :
    • perierea corecta de 3 ori pe zi si utilizarea atei dentare de cel putin 2 ori pe zi, folosirea apei de gura ce contine solutii fluoride neutre;
    • periere dupa consumul de alimente si bauturi ce contin substante cromogene;
    • folosirea unei paste de dinti pentru albire si a gumei de mestecat fara zahar cu particule pentru albire;
    • folosirea unor benzi de albire a dintilor.
       
  • Metode avansate de tratament (specializat) :
    • aplicarea de fatete dentare;
    • folosirea unor metode avansate de albire a dintilor in cadrul unui cabinet dentar (interventii chirurgicale cu peroxid sau tratament cu laser) .
       
  • Apa de gura pentru albirea dintilor.
    • este cea mai simpla dintre metode: trebuie sa clatiti gura timp de un minut. Este eficienta doar pentru pete foarte putin vizibile, deoarece agentii de albire se afla pe suprafata dentara doar o perioada foarte scurta de timp.

Atentie: este recomandata apa de gura cu solutii fluoride neutre.
Unele ape de gura contin pe langa alcool si unele chimicale care pot ingalbeni dintii si pot fi usor absorbite prin tesuturile moi ale cavitatii bucale si transmise in organism.
 

  • Pasta de dinti cu efect de albire:
    • este folosita cu precadere pentru preventie, decat pentru indepartarea petelor de pe dinti.
    • se recomanda ca pasta de dinti sa fie usor abraziva pentru a actiona asupra petelelor, insa fara a distruge smaltul dintilor.
       
  • Benzile de albire a dintilor:
    • aceste benzi contin pe ele un agent de albire ce actioneaza asupra petelor de pe dinti. Se aplica pe dinti o data sau de doua ori pe zi, unele sunt recomandate a fi aplicate pe timpul noptii.
    • nu se pot aplica foarte des, deoarece poate conferi o nuanta albastruie dintilor, datorita substantelor continute de benzi.
    • nu pot fi aplicate daca dintii nu sunt sanatosi din punct de vedere structural, au fisuri sau fracturi, deoarece ar putea produce o schimbarea a nuantei neuniforma.
    • pot afecta gingiile, daca subsantele sunt prea puternice;
       
  • Mulaje speciale pentru dinti, cu efect de albire:
    • acestea sunt fabricate de catre dentist si sunt facute perfect pentru a se potrivi cavitatii dumneavostra bucale, creand posibilitatea ca agentul de albire sa actioneze mai eficient, acoperind fiecare dinte; contin agenti de albire intr-o concentratie mai mare decat produsele de albire comerciale.
    • pot aparea efecte secundare si necesita o noua vizita la medicul dentist pentru ameliorare.
       
  • Laser si agent de albire cu apa oxigenata:
    • procedura dureaza aproape o ora insa foarte multi considera ca are efecte secundare nocive;
    • culoarea obtinuta insa dureaza mai multi ani;
       
  • Fatetare dentara
    • sunt confectionate fie din ceramica fie din rasini de compozite si reprezinta o pelicula fina precum o cochilie ce acopera partea frontala a dintelui.
    • pot fi aplicate doar daca dintii sunt sanatosi din punct de vedere al structurii.
       
  • Remedii naturiste si pentru tratarea dintilor ingalbeniti:
    • lamaile, care mai ajuta si la gingii;
    • praful de albit pe baza de scortisoara;
    • salvia data prin rasnita de cafea;
    • partea alba a cojii de portocala;
    • bicarbonat de sodiu;
    • pulpa de capsuna;
    • sarea (atentie! Foarte abraziva si poate dauna smaltului, sau poate crea disconfort la nivelul gingiilor).

 

Inainte de a incerca aceste remedii este bine sa va consultati medicul stomatolog pentru a va recomanda solutiile optime pentru cazul dumneavoastra, in functie de cauzele producerii ingalbenirii si sanatatea dintilor si gingiilor dumneavoastra. Stratul de smalt este destul de subtire pentru a suporta diverse metode agresive de albire a dintilor, iar combinarea necontrolata a diverselor metode poate crea si mai multe probleme la nivelul dintilor si a cavitatii bucale. Dintii ingalbeniti sunt totusi doar o problema de estetica si nu trebuie sa cauzati daune permanente dintilor din dorinta de a avea dinti mai stralucitori si un zambet frumos.
 

Aceste remedii nu vor avea efecte impresioanante dar va vor ajuta la curatarea dintilor si la imbunatatirea aspectului lor.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Eroziunea dintilor

 

Eroziunea dintilor reprezinta pierderea ireversibila a smaltului dentar, cauzata de atacuri acide, nebacteriene. Smaltul reprezinta invelisul exterior de protectie al dintelui, iar in momentul in care acesta dispare, dentina este expusa, fapt ce duce la aparitia durerii si a sensibilitatii dentare. Un dinte erodat prezinta de obicei goluri pe suprafata si o margine zimtata, iar dentina, ce are o culoare mai inchisa si mai galbuie, este expusa.

 

Dizolvarea structurii dentare mineralizate apare in urma contactului cu substante acide intrinseci (reflux reflux gastro-esofagian, voma) sau extrinseci (bauturi acide, citrice). De fiecare data cand dintele intra in contact cu mancarea sau cu o substanta acida, smaltul se inmoaie pentru o perioada scurta de timp, pierzand din continutul de minerale. Saliva neutralizeaza insa acest atac acid, refacand echilibrul natural. Daca aceste atacuri acide sunt repetate, saliva nu reuseste sa faca fata si mici particule de smalt pot fi pierdute prin periaj. Astfel, de-a lungul timpului, suprafata dintelui incepe sa se erodeze.

 

Cauze

 

Cauza din interiorul corpului ce duce la eroziune dentara este acidul gastric din stomac, ce patrunde prin esofag in cavitate abucala. Acest lucru se intampla in afectiuni precum reflux gastro-esofagian si tulburari de alimentatie ce implica provocarea vomei. Eroziunea dentara se intalneste si la alcoolicii care vomita des.

 

Capacitatea salivei de a neutraliza aciditatea din gura este data de continutul de bicarbonat. Astfel, la persoanele afectate de eroziune, s-a constatat o capacitate redusa a salivei de neutralizare a acizilor.

 

Un rol foarte important in producerea eroziunii dentare il are consumul de bauturi acidulate, sucuri din fructe, citrice si anumite alimente (bauturile acidulate contin acid fosforic, fructele contin acid citric si acid malic, produsele fermentate contin acid lactic, strugurii si vinul contin acid tartaric). Este important sa consumati aceste alimente cu moderatie si doar in timpul meselor. Daunatoare pentru dinti poate fi si mestecarea tabletelor de vitamina C.

 

Tratament

 

Eroziunea dintilor este ireversibila, insa se poate preveni agravarea prin controale regulate la medicul stomatolog. Se mai poate acoperi dentina din zona erodata cu o plomba, pentru a preveni sensibilitatea si cariile. Daca dintele este afectat in foarte mare masura, cea mai buna solutie este fatetarea ceramica.

 

Preventie

  • Cea mai evidenta masura de preventie este evitarea consumului de alimente daunatoare dintilor.
  • Cand consumati bauturi acidulate sau sucuri din fructe, nu "plimbati" lichidul prin gura, ci inghititi imediat. Folositi un pai pentru a evita contactul cu dintii.
  • Incheiati masa consumand lapte sau branza, pentru a neutraliza acidul.
  • Dupa masa, clatiti gura cu apa 30 de secunde.
  • Dupa masa mestecati guma fara zahar pentru a stimula productia de saliva.
  • Dupa ce ati consumat alimente sau bauturi acide, asteptati cel putin o ora pana la periajul dintilor. Astfel, dintii au timp sa isi recapete continutul mineral.
  • Periati dintii de doua ori pe zi cu o perie mica, cu peri moi si cu o pasta de dinti cu fluor.
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Halena (respiratia urat mirositoare)

 

Fie ca o numesti halena sau respiratie urat mirositoare, este o afectiune neplacuta si jenanta. Unul dintre cele mai negative aspecte ale acestei afectiuni este ca nu iti poti da intotdeauna seama daca iti miroase respiratia urat. Ai observat vreodata ca oamenii se dau la o parte atunci cand incepi sa vorbesti? Sau ca iti intorc obrazul atunci cand ii saluti cu un sarut? Sunt mai multe semne subtile care indica aceasta afectiune. Daca nu exista o persoana de incredere care sa te asigure de prospetimea respiratiei, exista cateva teste simple: se sterge zona de mijloc a limbii cu o discheta de vata sau cu un betisor igienic si se miroase, sau se sterge incheietura mainii cu limba, apoi se miroase incheietura. Exista si un dispozitiv medical ce masoara cantitatea de compusi sulfurosi volatili din respiratie. Acestia sunt vinovatii pentru mirosul neplacut.

 

Simptomele respiratie urat mirositoare sunt limba incarcata, gura si dintii uscati, scurgeri post nazale, respiratie urat mirositoare si limba arzanda dimineata la trezire, saliva vascoasa si nevoia constanta de a drege vocea, gustul metalic amar - acrisor din gura.

 

Cauze

 

O cauza a halenei este alimentatia. Alimente precum usturoiul sau ceapa sunt absorbite in sange, apoi in plamani, de unde aerul este expirat. In acest caz, periajul elimina mirosul doar temporar, acesta incetand odata cu eliminarea completa a alimentelor din organism. Doar o mica parte a cazurilor de halena se datoreaza stomacului si problemelor gastrice. In cea mai mare parte, respiratia urat mirositoare este localizata in spatele gurii, unde bacteriile se hranesc cu mucus si particule alimentare, producand compusi sulfurosi urat mirositori. In cazul igienei orale deficitare, resturile alimentare de pe limba, intre dinti si gingie, atrag bacterii ce produc toxine.

 

Aceasta afectiune este cauzata si de uscarea excesiva a gurii (xerostomie), atunci cand fluxul de saliva scade. Saliva este responsabiloa de curatarea gurii si indepartarea particuleleor ce pot produce miros. Uscarea gurii se poate datora unor diverse medicamente, probleme de glande salivare, alcoolului sau vorbitului timp indelungat. Fumatul produce halena datorita acumularii de nicotina, gudron si alte substante urat mirositoare in cavitatea bucala.

 

Halena si gustul rau in gura persistent pot avertiza asupra prezentei unei boli gingivale sau a parodontitei. Gingivita este cauzata de placa bacteriana formata pe dinti. Aceasta produce toxine ce irita gingia, iar in stadii avansate afecteaza grav gingiile, osul si alte structuri ce sprijina dintii. Nu uitati de carii - bacteriile ce produc carii au o actiune de putrefactie asupra dintelui, ducand la demineralizarea sa si la respiratie urat mirositoare.

 

Alte boli ce pot cauza halena sunt infectii ale cailor respiratoare, diabet, boli de ficat, probleme gastrointestinale si disfunctii renale.

 

Exista si o fobie de aceasta boala, afectand aproximativ 25% din persoanele care cauta remediu pentru halena. Aceste persoane se prezinta la medic doar din teama de a nu avea respiratia urat mirositoare.

 

Remedii

 

Nu exista tratament unic pentru halena; acesta depinde de cauzele problemei. Este importanta o igiena orala corecta (folositi ata dentara si apa de gura), precum si controalele regulare la medicul stomatolog - cel putin de doua ori pe an.

 

Persoanele ce sufera de sinuzita cronica pot utiliza un spray cu solutie salina pentru a-si curata caile nazale. Antibioticele pot lupta eficient impotriva bacteriilor care produc gaze sulfuroase.

 

Pentru uscarea excesiva a gurii, ajuta sa beti foarte multa apa si sa mestecati guma fara zahar. Este foarte importanta vizita regulata la medicul stomatolog, pentru a putea preveni sau trata eventualele probleme dentare ce cauzeaza halena.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Pulpita acuta seroasa partial

 

Dintele este format din coroana (portiunea vizibila a dintelui) si radacina (portiunea aflata in os si acoperita de gingie). Coroana dentara adaposteste camera pulpara, care la nivelul radacinii, se continua cu canalul radicular. Camera pulpara si canalul radicular contin pulpa dentara, tesut moale format din tesut conjunctiv, vase si nervi ce patrund prin orificiul dentar de la varful radacinii.

 

Pulpita acuta seroasa partiala reprezinta inflamatia pulpei dentare de la nivelul coroanei dintelui. Cel mai frecvent este provocata de un proces carios, insa se poate datora si traumatismelor sau restauratiilor multiple efectuate pe acelasi dinte.

 

Simptome:


Simptomul cel mai important al pulpitei este durerea puternica ce apare la nivelul dintelui afectat. Aceasta poate fi provocata de excitanti termici, initial la rece, iar mai tarziu si la cald. Durerea se poate mentine de la cateva minute pana la cateva ore. La inceput crizele dureroase sunt rare. Cu timpul insa acestea devin mai frecvente si pot sa apara si spontan, in special noaptea. Durerea poate fi redusa prin administrare de calmante.

 

Foarte rar se poate obtine o vindecare si o conservare a pulpei dentare deoarece posibilitatile de diagnosticare precisa a extinderii si gravitatii pulpitei nu permit alegerea celor mai adecvate metode de tratament. De cele mai multe ori pulpita acuta seroasa partiala continua sa evolueze spre stadii mai avansate, adesea cuprinzand intreaga pulpa a dintelui.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Sangerarea gingivala

 

Gingiile sunt tesut spongios de culoare roz si reprezinta structuri esentiale pentru mentinerea si protejarea dintilor. Gingiile adera la dinti pentru a preveni patrunderea sau raspandirea infectiilor la radacina dintelui sau la osul maxilarului. Datorita varstei sau bolilor, gingiile se slabesc si se retrag, fapt ce duce la caderea dintilor. Sangerarea gingiilor se datoreaza mai ales traumelor, infectiilor si inflamatiilor. Gingiile care prezinta o dunga rosiatica la baza dintilor sunt un semn de gingivita. Atentia trebuie indreptata mai ale spre sangerarile prelungite care, in afara de discomfort, pot indica boli precum leucemie, boli de sange, etc.

 

Sangerarile gingivale apar mai des la adulti, decat la copii, de vreme ce la copii este produsa cel mai ales de traumatismele cauzate de periajul incorect. In cazul adultilor sau a persoanelor in varsta, sangerarile gingivale sunt semnul unei afectiuni. Incidenta cea mai mare se regaseste la femei, iar cel mai des intalnita este sangerarea marginala, deoarece sangele provine de la baza dintilor.

 

Cauze

 

Majoritatea persoanelor prezinta la un moment dat in viata sangerari sau un tip de boli gingivale. Acest fapt se datoreaza in mare parte stilului de viata modern, cu consum mare de alimente fast food si multe dulciuri. Zaharurile incurajeaza formarea placii bacteriene. Acizii produsi de bacterii si toxinele erodeaza si inflameaza gingiile. Acestea se inrosesc si au tendinta de a sangera.

 

Cauzele comune ale sangerarii gingivale includ:

  • Boli gingivale - Acestea sunt cea mai intalnita cauza pentru sangerarile gingivale. In faza initiala - gingivita - gingiile sunt inflamate si sensibile, apoi sangereaza la masticatie sau la periaj. Daca afectiunea nu este tratata, aceasta evolueaza spre paradontoza si pierderea dintilor.
  • Traumatisme datorate periajului incorect - Periajul cu pasta de dinti este un act in sine abraziv, iar periajul viguros mai degraba traumatizeaza dintii, decat este benefic. Totusi, daca gingiile sunt sanatoase, sunt mai putine sanse ca acestea sa sangereze.
  • Fumat sau mestecatul tutunului - Fumatorii prezinta mai multe acumulari de tartru pe dinti, fapt ce irita gingiile.
  • Cauze hormonale - Ocazional, sarcina si schimbarile hormonale pot cauza sangerarea gingivala. Aceasta inceteaza odata cu normalizarea nivelului hormonal.
  • Deficienta de vitamina K - Vitamina K este un factor important in coagularea sangelui, iar o carenta de vitamina K (sau vitamina C) duce la sangerarea gingiilor.
  • Leucemie - Aceasta boala reprezinta cancerul maduvei osoase si a celulelor albe, fiind caracterizata, printre altele, de sangerarea gingiilor.
  • Diverse boli - Afectiuni ale ficatului si rinichilor, boli arteriale sau capilare, diabet, boli de inima, boli ale sangelui, deficiente ale factorilor de coagulare, hemofilie, purpura trombopenica. Afectiuni autoimune - artrita reumatoida, lupus, tiroidita autoimuna, etc.
  • Traumatisme cauzate de alimente fierbinti sau substante chimice - Un exemplu al acestui caz sunt pacientii care aplica medicatia la baza dintelui dureros. Acest lucru duce invariabil la arsuri.
  • Proteza necorespunzatoare
  • Medicamente - Utilizarea continua a unor medicamente ce subtiaza sangele, precum aspirina si diverse analgezice, tratamente precum chemoterapia, radioterapia, anticonceptionalele si antidepresivele.

 

Simptome

 

Gingiile sunt alcatuite din tesut fibros ferm atasat de osul maxilarului. Gingiile sanatoase au aproximativ 1mm grosime si sunt bine vascularizate. Primul semn al unei boli gingivale este inrosirea si umflarea, precum si sangerarea la periaj. Netratate, bolile gingivale pot duce la pierderea dintilor si la abcese gingivale.

 

Alte simptome includ:

  • sangerare la cea mai mica atingere;
  • gingii rosii, umflate, dureroase;
  • prezenta sangelui sau a gustului de sange in gura;
  • cateodata, datorita sangerarii, pote aparea si puroi;
  • respiratie urat mirositoare;
  • dinti sensibili;
  • dinti care se misca;
  • dificultate si discomfort la mestecare;

 

Complicatii

 

Incercati sa rezolvati problema in faza incipienta, deoarece pot aparea complicatii precum sangerare permanenta, umflarea gingiilor, durere, boli parodontale, boli ale osului maxilarului sau pierderea dintilor.

 

Diagnosticul sangerarii gingivale persistente consta in:

  • examinarea orala a dintilor si gingiilor;
  • radiografii ale maxilarului si danturii;
  • analize specifice de sange - colesterol, celule dendritice, rata sedimentarii eritrocitelor, concentratia de hemoglobine, calciu, uree, creatina, factor de coagulare, timpul de coagulare;
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Sensibilitatea dentara

 

Sensibilitatea dintilor (hipersensibilitate dentinara) reprezinta un discomfort al unuia sau mai multor dinti, si este o problema de ordin stomatologic extrem de comuna, cu care se confrunta foarte multi oameni, in special odata cu inaintarea in varsta. Aceasta este resimtita cu precadere cand se consuma bauturi sau alimente fierbinti sau reci, dulciuri, atunci cand un dinte intra in contact cu alti dinti sau cu limba.

 

Durerea poate fi ascutita, neasteptata, brusca, resimtita la nivelul termintatiilor nervoase ale dintelui/dintilor si dureaza de regula doar cateva secunde, rareori se poate prelungi (aceasta se repeta de-a lungul unei perioade de timp mai indelungate) . Aceasta se caracterizeaza fie printr-o senzatie de furnicaturi ori o strafulgerare de durere ce pot afecta toti dintii, anumite zone ale acestora, doar cativa dinti sau doar unul. Durerea asociata poate fi constanta sau intermitenta, insa nu trebuie confundata cu durerea provocata de afectiuni ale radacinii dintelui sau a nervului (daca durerea este prelungita si creste in intensitate) .

 

In conditii normale, dentina (stratul ce inconjoara nervul dintelui) este acoperita de smalt la nicelul coroanei dintelui si de gingiile ce inconjoara dintele. In timp, stratul de smalt se subtiaza oferind o protectie mai scazuta a dintelui, in timp ce gingiile se pot retrage, lasand descoperit stratul de dentina. Dentina reprezinta o retea formata dintr-un numar mare de pori sau micro-tuburi dinspre exteriorul dintelui catre nervul acestuia, in centru. Atunci cand dentina este expusa, aceste micro-tuburi (si pulpa dentara din acestea) devin expuse mediului oral extern si astfel sunt stimulate la schimbarile de temperatura ale alimentelor sau de patrunderea aerului. Expunerea la mediul oral exterior determina miscari ale fluidelor in cadrul acestor micro-tuburi creand anumite tensiuni asupra nervului, si astfel dintii devin sensibili la fierbinte sau rece si provocand durerea ca un semnal transmis de catre nervul dintelui.
 

In general dentistii trebuie sa realizeze o investigatie in prealabil pentru a determina cauza discomfortului provocat de dinti, deoarece dintii pot deveni sensibili si datorita unei traume suferite sau a unor afectiuni dentare ce pot distruge pulpa dentara.

 

Tipuri :

  • Sensibilitatea dentinara – are loc atunci cand stratul de mijloc al dintelui (dentina) este expus mediului oral exterior si poate afecta unul sau mai multi dinti odata.
  • Sensibilitate la nivelul pulpei dentare – are loc atunci cand pulpa dentara (masa de vase de sange si nervi situata in centrul dintelui) reactioneaza la diversi stimuli, provocand durerea; de obicei afecteaza un singur dinte si indica existenta unor leziuni al pulpei dentare.

 

De asemenea acest tip de durere poate fi resimit si datorita unui dinte rupt (leziuni, carii) sau a unei oburatii defectuoase.

 

Cauze

 

Exista foarte multi factori care pot determina o sensibilitate crescuta a dintilor, inclusiv afectiunile parodontale (la nivelul gingiilor), cariile, fisuri ale dintilor, subtierea smaltului, obturatii necorespunzatoare sau presiunea exercitata asupra dintilor prin inclestare sau scrasnitul acestora (bruxism) .
 

  • Dentina reprezinta stratul interior al dintelui ce comunica cu pulpa dentara prin intermediul micro-tuburilor dentinare. Expuse la caldura, raceala, dulce/ acru/ sau atingere/ presiune aceste terminatii nervoase cauzeaza sensibilitate crescuta a dintilor. Expunerea dentinara se produce atunci cand stratul exterior al dintelui nu este acoperit, insa cel mai frecvent atunci cand exista o recesiune a gingiilor sau pierderea stratului de cement dentinar de la suprafata dintelui.

 

Sensibilitatea dentinara poate avea drept cauze:

  • subtierea smaltului prin perierea prea dura a dintilor (aceasta poate determina si retragerea tesutului gingival de pe suprafata dintelui) ;
  • o igiena orala precara, ce permite bacteriilor acide sa dizolve stratul de smalt al dintelui;
  • uzura dintilor dupa o anumita perioada de timp;
  • cariile dentare lasate netratate;
  • obturatii necorespunzatoare sau defectuoase;
  • retragerea gingiilor cauzata de o afectiune parodontala, datorita varstei ori a unei perieri ultra-zeloase ce pot expune radacina dintelui (poate aparea si o sensibilitate axcesiva la nivelul gingiilor) .
  • afectiuni ale gingiei (gingivita) - gingia inflamata sau hiper snesibila poate cauza o sensibilitate ridicata a dintilor dar si a liniei gingivale datorita pierderii ligamentelor suportive, deerminad expunerea suprafetei radiculare ce conduce direct la bnervul dintelui.
  • varsta poate fi o cauza reala: sensibilitatea dintilor atinge punctele sale maxime in jurul varstei de 25 pana la 30 de ani.
  • existenta unei placi bacteriene pe suprafata radacinii dintelui ; tartru;
  • folosirea pe termen lung a unor anumite ape de gura: in special cele ce contin anumiti acizi care pot agrava aceasta problema a sensibilitatii dentare, mai ales daca este expusa dentina (este necesar sfatul unui specialist cu privire la folosirea unei solutii fluoride neutre) ;
  • interventii chirurgicale la nivelul gingiei ce au determinat expunerea radacinei dintelui sau curatarea/ innalbirea dintilor, tratamentul radicular, inserarea unei coroane dentare sau restaurarea unui dinte. (sensibilitatea cauzata de procedurile dentare dispare de obicei dupa circa 4-6 saptamani) ;
  • utilizarea in exces a materialelor si substantelor pentru innalbire a dintilor (de exemplu pasta de dinti cu bicarbonat de sodiu sau peroxizi), in special atunci cand radacinile acestora sunt deja expuse mediului oral exterior.
  • consumul in exces al bauturilor si alimetelor ce contin acizi, daunatori smaltului.

     
  • Sensibilitatea dezvoltata la nivelul tesutului pulpei dentare (ce contine numeroase vase de sange si terminatii nervoase) se poate datora:
    • unor carii severe sau a unor infectii;
    • fisuri ale dintelui (ce se pot umple cu bacterii din placa bacteriana cauzand inflamarea pulpei dentinare) ;
    • o interventie recenta asupra dintelor cu freza;
    • inclestarea sau scrasnitul dintilor in mod excesiv;
    • o obturatie necorespunzatoare;
    • presiunii exercitate la nivelul dintilor.

 

In afara de acestea exista si o serie de tratamente dentare ce pot provoca sensibilitate ridicata a dintilor : innalbirea, curatarea dentara profesionala, atasarea unor aparate dentare sau realizarea unei obturatii. Insa aceasta dispare intr-o perioada de timp de cel mult cateva saptamani.
 

De cele mai multe ori aceste probleme apar odata cu retragerea tesutului gingival, ce acopera ca o patura protectiva radacinile dintelui. Exista doua cauze principale a retragerii liniei gingivale:

  • perierea necorespunzatoare si prea energica a dintilor, creand o presiune prea mare asupra acestora si indepartand tesutul gingival de la baza dintilor;
  • o igiena orala precara conduce de cele mai multe ori la depunerea tartrului in jurul dintilor si al gingiilor: acesta este responsabil si pentru diverse boli periodontale si a gingivitei ce duc la retragerea gingiei.

 

Primul pas in a face ceva pentru a reduce sensibilitatea dentara este determinarea cauzei declansarii acesteia. In cazul identificarii unei expuneri dentiare ca si cauza principala trebuie avute in vedere:

  • utilizarea unei periute de dinti cu perii moi ;
  • perierea dintilor trebuie sa se faca corespunzator pentru a evita abraziunea exercitata asupra smaltului si retractiei tesutului gingival;
  • utilizarea unei paste de dinti speciala pentru reducerea sensibilitatii.

 

In final, indiferent daca aveti nevoie de interventia unei specialist ori produse de igiena orala, cel mai important pas il reprezinta determinarea cauzei sensibilitatii dintilor de catre un specialist si apoi recomandarea unei solutii optime.

 

Simptome


Ambele tipuri de sensibilitate dentara manifesta o reactie puternica in contact cu caldura sau raceala. Principalele simptome sunt:

  • dintii dumneavostra sunt sensibili la presiune, in mod repetat;
  • un singur dinte manifesta o sensibilitate ridicata ceea ce poate indica o afectiune la nivelul pulpei dentare.
  • sensibilitatea dintilor nu scade nici dupa utilizarea a doua saptamani consecutive a unei paste de dinti speciale, pentru dinti sensibili.
  • apar dureri dentare ce dureaza mai mult de o ora. s
  • gingia din jurul unui dinte sensibil isi schimba tonalitatea culorii.

 

Preventie

  • o igiena orala corespunzatoare: o periere corecta a dintilor si utilizarea atei dentare;
  • perierea trebuie sa se faca in jos si in sus si nu laterala;
  • utilizarea unei periute cu perii moi sau foarte moi;
  • utilizarea unei paste de dinti cu fluor sau a pastelor speciale pentru dinti sensibili;
  • clatirea regulata cu apa de gura (de preferat a unei solutii neutre) ;
  • tratarea problemelor privind inclestarea dintilor.

 

Sensibilitatea pulpei dentare poate fi controlata doar prin tratament al canalului radicular, in majoritatea cazurilor.

 

Daca discomfortul persista trebuie neaparat contactat un specialist. Exista cateva proceduri dentare care contibuie la reducerea sensibilitatii dentare:

  • material adeziv sau de obturatie pentru a acoperi suprafetele radiculare expuse;
  • lac fluorurat aplicat pe suprafata radiculara expusa;
  • material de obturatie a dentinei aplicat pe suprafata radiculara expusa.

 

Cheia prevenirii sensibilitatii dintilor este reprezentata de impiedicarea retractiei gingivale. Aceasta se realizeaza in principal prin reducerea presiunii de periere asupra dintilor. Insa de multe ori obiceiurile populatiei privind perierea sunt eronate. Exista insa doua tipuri de periute speciale pentru a preveni aceasta problema: una dintre ele este o periuta electrica avansata ce are capcitatea de aindeparata tartrul si se opreste atunci cand se aplica o presiune prea mare asupra dintilor (Braun 3D Excel, Sonicare) , iar cealalta activeaza un semnal luminos atunci cand se exercita prea multa presiune asupra dintilor (Alert) . De asemenea prevenirea gingivitei si a altor afectiuni perodontale impreuna cu o igiena orala adecvata sunt cruciale in a impiedica retractia tesutului gingival. Utilizarea atei dentare este foarte importanta pentru a curata acele portiuni ce nu sunt accesibile periatului.

 

Tratament

  • Tratament al sensibilitatii dentinare:


Utilizarea unei ape de gura sau a unei paste de dinti cu fluor (recomandate de specialist, adecvat fiecarui caz) poate reduce din sensibilitatea dintilor intr-o anumita masura. Tratamentul unui specialist va include o curatare corespunzatoare a dintilor urmata de aplicarea unui lac fluorurat ce va intari dintii si va bloca micro-tuburile din alcatuirea dentinei. In cazul acuzarii unei sensibilitati extrem de ridicate se va folosi anestezia locala chiar si pentru curatarea dintilor.
 

 

  • Tratament al sensibilitatii pulpei dentinare:


Atunci cand aceasta sensibilitate se manifesta datorita unui material de obturatie din argint, aceasta problema se va rezolva de la sine, odata cu trecerea timpului sau poate fi remediata prin lustruirea plombei respective.


Chiar si sensibilitatea dezvoltata datorita scrasnitului sau strangerii fortate a dintilor poate fi ameliorata prin tratament clinic. Doar in cazul in care terminatiile nervoase ale dintelui sunt afectate, singura optiune ar putea fi tratarea canalui radicular (tratament endodontic) .
 

In cazul in care retractia gingivala este cea care cauzeaza sensibilitatea crescuta, medicul specialist va utiliza un agent de legatura pentru a „sigila” dintele sensibil.

 

Un progres important in tratamentul sensibilitatii dintilor s-a facut prin realizarea unei paste de dinti cu clorura de sodiu, ce determina ca mineralele continute in saliva sa se crsitlaizeze si sa acopere porii expusi ai radacinilor dintilor astfel incat stimulii de temperatura sa nu aiba acces la nervul dintelui. Insa alimentele si bauturile bogate in acizi pot spori sensibilitatea dentara si sa lucreze impotriva actiunii pastei pentru dinti sensibili.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 

Ulcer aftos

 

Ulcerul aftos, sau stomatita aftoasa, se manifesta prin acele mici leziuni din cavitatea bucala, dureroase, dar care de obicei se vindeca de la sine. Aproximativ 20% din populatie a fost afectata la un moment dat de aceste afte bucale. Cei care prezinta aceasta leziune mananca cu dificultate, deoarece durerea este potentata de atingere si unele alimente si fructe acide.

 

Leziunile ulcerului aftos apar in interiorul cavitatii bucale, pe obraji sau la baza gingiei, au forma ovala sau rotunda si culoarea alba, rosie sau gri, cu marginea rosiatica.

 

In functie de marime, ulcerele aftoase se impart in trei categorii:

  • Leziuni minore, ce au un diametru de la 1mm pana la 10mm. Acestea sunt cele mai intalnite (80% din cazuri) si se vindeca in 7 - 10 zile.
  • Leziunile majore (10% din cazuri) au un diametru mai mare de 10mm. Vindecarea dureaza intre 10 si 30 de zile, ramanand cicatrice.
  • Ulcerele herpetiforme (10% din cazuri) sunt formate dintr-o grupare de leziuni cu diametrul mai mic de 3mm. Se vindeca in 7 - 10 zile.

 

Diferenta dintre ulcer aftos si herpes

 

Leziunile acestor doua afectiuni sunt usor de confundat, insa cauzele celor doua sunt foarte diferite. Aftele sunt leziuni dureroase cu senzatie de arsura aparute in interiorul gurii, pe valul palatin si pe suprafata limbii, avand forma rotunjita. Herpesul este cauzat de virusul Herpes Simplex si este foarte contagios. De obicei leziunile cauzate de herpes apar pe buze si in afara cavitatii bucale. Simptomele herpesului includ si febra, stare generala de rau si umflarea nodulilor limfatici.

 

Cauze

 

Cauzele ulcerului aftos sunt necunoscute cu precizie, desi aceste leziuni sunt foarte intalnite. In general sunt puse pe seama stresului si a lezarii tesutului.

 

Afectiunea poate fi produsa de factori ereditari sau iritanti, ori poate fi agravata de anumite alimente, precum sucul de citice, consumul excesiv de zahar sau mancarea picanta. Printre cauze se mai pot numara si schimbarile hormonale, alergiile alimentare si stresul emotional.

 

Leziunile aftoase pot aparea la orice varsta, insa de obicei intre varstele de 10 si 40 de ani. Femeile sunt mai predispuse decat barbatii. Deseori ulcerul aftos erupe in cazul infectiilor virale.

 

Porivit unui studiu britanic, la aproximativ 20% din pacienti, ulcerul aftos a fost partial cauzat de deficiente nutritionale, in special lipsa vitaminei B12, acidului folic si a fierului.

 

Alte cauze potinclude traume fizice - periaj prea zelos, aparate ortodontice metalice, fumatul, proteze necorespunzatoare. Boli ale sistemului imunitar precum lupus, boala Crohn sau enterita regionala, pot produce umflarea sau inflamatia tesutului.

 

Simptome

 

De obicei primul simptom este o senzatie de arsura sau mancarime. Ulcerul aftos apare cu precadere pe partile mobile ale cavitatii bucale - limba, interiorul buzelor si a obrajilor si la baza gingiei. Leziunile apar la inceput ca niste pete rosiatice, apoi devin albicioase sau galbui, inconjurate de un cerc rosue. De obicei leziunile se vindeca in 2 - 3 saptamani. De multe ori ulcerele aftoase reapar. Leziunile dureroase pot produce lipsa poftei de mancare.

 

Tratament

 

De obicei leziunile aftoase se vindeca de la sine, insa daca dimensiunile depasesc 10mm si vindecarea dureaza mai mult de trei saptamani, este indicat sa consultati medicul. Acesta poate indica aplicatii locale de tetraciclina sau corticosteroizi, precum si analgezice pentru durere.

 

Incercati sa evitati alimentele acide si picante, deoarece agraveaza afectiunea. Clatiti gura cu apa cu sare sau apa de gura antimicrobiana. Daca leziunile reapar frecvent, sunt indicate analizele de sange, pentru a exclude alte posibile boli - boala Crohn, enteropatia glutenica, enterita regionala, lupus sau chiar SIDA.

 

Remedii naturiste

  • Musetel - Aceasta planta este folosita de mii de ani, fiind utila in tratarea durerilor de gat, a gingivitei, eczemelor, racelilor, abceselor, etc. Potrivit unui studiu, 82% dintre persoanele afectate de ulcer aftos au raportat o ameliorare "excelenta" a durerii. Atentie la posibilele reactii alergice - umflarea ochilor si a buzelor, mancarime, urticarie, dispnee. Musetelul poate interactiona cu sedativele, alcoolul si medicamentele anticoagulante si antiplachetare.
  • Cretisoara (Alchemilla vulgaris) - Aceasta planta este un tratament popular pentru infectiile din gat sigura, afectiunile relationate cu menopauza, dismenoreea si eruptiile cutanate. S-a demonstrat ca planta amelioreaza durerile si vindeca leziunile aftoase.
  • Vitamina B12 - Persoanele ce au fost afectate in mod repetat de ulcerul aftos au prezentat carente de vitamina B12. Suplimentele cu aceasta vitamine nu trebuiesc administrate impreuna cu tetraciclina, deoarece pot reduce eficacitatea antibioticului.
  • Lemn dulce de-glicirhizinat (Deglycyrrhizinated licorice)

 

Preventie

  • Evitati mancarurile foarte picante sau alimentele acide, daca sunteti predispusi la ulcer aftos.
  • Protezele dentare care ranesc mucoasa orala trebuiesc ceruite.
  • Utilizarea frecventa a apei de gura poate scadea frecventa aparitiei aftelor.
     
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni dentare
 
 
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.