ENCICLOPEDIE MEDICALA

Hemoragia diverticulara

 

Hemoragia diverticulara apare atunci cand diverticulii care s-au dezvoltat in peretele intestinului gros (colon) incep sa sangereze.
 

Diverticulii reprezinta hernierea (proeminenta) mucoasei peretelui colonului prin musculatura acestuia. Peretele colonului este format din 4 tunici dispuse concentric,care de la interior spre exterior sunt: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa. Diverticulii sunt pungi formate din pliurile mucoasei peretelui intestinal. Pot sa apara oriunde de-a lungul colonului; de obicei sunt multipli si tind sa fie bine reprezentati si dezvoltati in zonele de slabiciune ale peretelui muscular colonic, locul de predilectie fiind sigmoidul. Diverticulii sunt extrem de frecventi si prevalenta creste cu varsta. O complicatie posibila a diverticulozei, dar mai rara decat infectia, este hemoragia diverticulara cu sange rosu, neamestecat cu materiile fecale, dar in cantitate mai mare decat la hemoroizi. Hemoragia, in general abundenta, apare la 3-5% din pacientii care sunt cunoscuti cu diverticuloza.
 

Cauze si factori de risc


Rolul esential in aparitia diverticulilor il are presiunea crescuta din lumenul colonic, care determina hernierea mucoasei prin zonele slabe ale peretelui intestinal. Presiunea intracolonica poate sa creasca secundar constipatiei cronice, dar si in alte situatii care pot crea spasm pe colon: dieta saraca in fibre, deshidratare.
 

Hemoragia diverticulara este explicata anatomic prin vecinatatea diverticululilor cu vasele drepte ale colonului. Sangerarea se produce atunci cand apare perforatia unui diverticul cu interesarea unui vas de sange din vecinatate.
 

Factorii de risc pentru hemoragia diverticulara sunt:

  • Hipertensiunea arteriala reprezinta o crestere a valorilor tensiunii arteriale peste limita normala.
  • Cardiopatia ischemica este boala in care arterele coronare isi micsoreaza calibrul producand o scadere a cantitatii de sange care iriga muschiul inimii.
  • Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale glucozei in sange (hiperglicemie) şi dezechilibrarea metabolismului.
  • Consumul de anticoagulante si antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)

 

Simptome


Hemoragia diverticulara se manifesta deobicei brutal sub forma unor rectoragii (exteriorizarea sangelui prin orificiu anal) abundente cu sange rosu inchis sau cheaguri de sange, putand surveni ca prim semn al unei diverticuloze necunoscute sau poate fi precedata de simptomele unei diverticulite (dureri abdominale, febra,frisoane, greata, voma, modificari anormale in tranzitul intestinal, balonare,etc). Hemoragia poate lua si aspectul melenei ( emisie prin anus de sange digerat ,de culoare neagra) , atunci cand cantitatea de sange este suficient de mica si a fost supusa actiunii florei intestinale. Specific hemoragiei diverticulare este caracterul repetitiv, la intervale variind de la 2 zile la 4 luni. In majoritatea cazurilor hemoragia diverticulare nu este asociata cu durere si sangerarea se opreste spontan.

 

Diagnostic

  • Examenul clinic.Diagnosticul hemoragiei diverticulare este unul de excludere, adica prin excluderea altor cauze posibile. Medicul va face un istoric medical si o examinare fizica, alaturi de alte investigatii.
  • Angiografia mezenterica inferioara. Angiografia selectiva prin artera mezenterica superioara identifica sediul exact al sangerarii si poate fi folosita si in scop terapeutic (oprirea hemoragiei prin embolizari tintite).
    Angiografia reprezinta un tip de radiografie facuta dupa introducerea in vasele de sange ale unei substante speciale de contrast. Angiografia consta in introducerea unui cateter intr-un vas de sange. Inainte de inceperea procedurii se anesteziaza local zona de punctie (de obicei, zona inghinala). Cateterul este ghidat cu ajutorul floroscopiei pana la nivelul vasului de examinat. Cand ajunge in acesta zona, se elibereaza solutia de contrast si se efectueaza radiografiile.
  • Colonoscopia. Acest examen se face cu ajutorul unui endoscop ( un tub subtire, flexibil, cu un mic aparat de fotografiat la capat). Colonoscopul va fi introdus usor in rect si se va inainta usor prin intestinul gros.Medicul poate introduce o periuta prin colonoscop pentru a colecta mostre de tesuturi (biopsie) de la acest nivel. Cel mai adesea sediul exact al sangerarii nu poate fi indicat de colonoscopie.
  • Scintigrafie cu hematii marcate cu Technetiu. Acest test, consta in recoltarea unei cantitati de sange de la bolnav, amestecarea acestuia cu o cantitate de material radioactiv, numit Technetiu. Sangele marcat cu Technetiu este injectat in circulatia sangvina si astfel se va observa pe unde curge acest sange marcat, depistandu-se locul sangerarii.
  • Diagnostic diferential se face cu:
    • Cancerul colonic este o tumora maligna in colon. In cazul cancerului de colon deseori apar mucozitati in scaun, insotite de sange inchis la culoare (negru).
    • Rectocolita ulcerohemoragica (colita ulcerativa) este o afectiune inflamatorie a intestinului gros. Boala se manifesta prin scaune moi, diareice, cu continut de mucus si sange, uneori purulente, cu senzatie apasatoare de a iesi afara, senzatie care, uneori, nu este urmata de emisie de scaun (tenseme).
    • Colita ischemica
    • Diverticulul Meckel este un rest embrionar, in deget de manusa, din peretele intestinal, la jonctiunea dintre intestinul subtire si colon.
    • Endometrioza colonica se defineste prin prezenta unui tesut asemanator endometrului (mucoasei uterine) la nivelul colonului.

 

Tratament


Hemoragiile diverticulare de cele mai multe ori se opresc de la sine. Daca hemoragia nu se opreste spontan, tratamentul are ca scop oprirea hemoragiei si inlocuirea sangelui. Tratamentul poate include fluide administrate intravenos , transfuzii de sange, iar in unele cazuri interventie chirurgicala pentru a extirpa portiunea de colon afectata.
 

Regimul alimentar
 

Hidratarea corecta (3 l de lichide pentru barbati si de 2,2 l pentru femei), cresterea continutului de fibra din dieta (se recomanda 20-35 grame de fibra in fiecare zi), evitati alcoolul si fumatul (irita mucoasa intestinala),scadeti in greutate( dacă sunteti supraponderali), faceti exercitii fizice moderate si eliminarea factorilor care duc la constipatie ajuta la scaderea frecventei aparitiei de diverticuli noi si reduce riscul de complicatii (rupere sau inflamatie). Suplimentele de fibre alimentare sunt de mare ajutor in cazul in dieta este incorecta.
 

Se recomanda reducerea consumului de carne si grasimi (unt, margarina, uleiuri vegetale, maioneza, sosurile, prajelile, produsele fast-food, branzeturile grase).
 

Alimentele cu continut crescut in fibre alimentare sunt :tarate(45g/100g de aliment), fasole uscata(35g/100g de aliment),seminte de mac(21g/100g de aliment), mazare (12g / 100g de aliment), arahide(11,5g/100g de aliment), linte, susan, conopida, soia (10,5g/ 100g de aliment), faina integrala de grau (10g/100g de aliment), migdale, alune, nuci (8,5g/100g de aliment), morcovi, radacini de patrunjel(8g/100g de aliment), hrean (7,5g/100g de aliment), coacaze, zmeura, paine integrala, seminte de floarea soarelui, fulgi de orz (6,5g/100g de aliment),spanac, tomate (6g/100g de aliment). Se considera ca floricelele de porumb, semintele de floarea-soarelui, semintele de dovleac, semintele de chimen si semintele de susan sunt nocive pentru persoanele cu diverticuli.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hemoroizi

 

Varicozitati ale plexului venos hemoroidal. Evolutia normal – acuta; cronica; recidivanta.
 

  • Hemoroizi externi sunt localizati sub linia dintata si sunt acoperiti de un epiteliu pavimentos
  • Hemoroizii interni sunt localizati deasupra liniei dintate

 

Semne si simptome:

  • In toate situatiile
    • Constipatie sau diaree
    • Defecatie dificila
  • Hemoroizi cu dimensiuni mici sau modificari minime
    • Hemoragie rectala episodica
  • Hemoroizi interni cu dimensiuni extinse
    • Senzatie de evacuare incompleta a rectului
  • Hemoroizi externi cu dimensiuni mici sau modificari minime
    • Prurit
  • Hemoroizi protruzivi care pot fi redusi manual
    • Formatiune anala
    • Hemoragie importanta
    • Prurit
    • Tromboza cu durere acuta severa
  • Hemoroizi protruzivi care nu pot fi redusi manual
    • Formatiune anala
    • Incapacitatea de igienizare dupa scaun
    • Trombozele sunt frecvente
    • Posibil strangulare
    • Ulceratii

 

Cauze:

  • Vene dilatate ale plexului hemoroidal
  • Sfincter anal intern hiperreactiv

 

Factori de risc:

  • Sarcina
  • Cancerul de colon
  • Boala hepatica
  • Hipertensiunea portal
  • Constipatia
  • Ocupatii care implica mentinerea pozitiei sezande timp indelungat
  • Pierderea tonusului muscular la varstnici, dupa chirurgie rectal, epiziotomie, raport sexual anal
  • Obezitatea
  • Diaree cronica

 

Tratament – masuri generale:

  • Hemoroizii reprezinta o afectiune recidivanta, chiar dupa indepartarea lor pe cale chirurgicala; trebuie adoptate masuri de profilaxie
  • Simptome usoare sau profilaxie:
    • Evitarea defecatiei prelungite
    • Evitarea efortului de defecatiei
    • Evitarea constipatiei prin utilizarea unor laxative si aport crescut de fibre in dieta sau administrare in suplimente
    • Igiena locala cu apa si sapun dupa defecatie
  • Pentru durere, bai de sezut cu apa care contine sapun sau cu solutii hipertone de sare de sulfat de magneziu
  • Hemoroizii cu dimeniuni mici raspund la modificari ale dietei, ameliorarea constipatiei, igienizarea cu apa si sapun si evitarea defecatiei prelungite
  • Pruritul si disconfortul usor dupa scaun rapsund la unguente cu hidrocortizon, unguente sau spray-uri anestezice
  • Hemoragiile moderate determinate de hemoroizii externi se amelioreaza dupa bai de sezut sau aplicarea de unguente sau supozitoare
  • Hemoroizii progreseaza frecvent de la un stadiu hemoragic pruriginos la protruzie initial usor redus, ulterior mai dificil si in final la prolaps rectal complet. Trombozele pot sa apara in orice stadiu al protruziei, ameliorarea constipatiei, igiena anala, unguentele si baile aplicate local sunt eficiente in stadiile initiale usor reductibile, dar in stadiile avansate este necesara ligaturarea cu banda de cauciuc a hemoroizilor sau interventie de chirurgie rectala.

 

Tratament – masuri chirurgicale:

  • Indicatii
    • Hemoragie persistenta si care determina patarea lenjeriei
    • Hemoroizi interni prolabati
    • Igiena anala defectuoasa datorita prolapsului hemoroizilor
    • Durere persistenta
  • Tratament:
    • Pentru durerea severa:
      • Incizia hemoroidului trombozat
    • Protruzie hemoroidala severa:
      • Ligatura cu banda de cauciuc (numai pentru hemoroizii interni)
      • Injectare (indicata numai cand exista unul sau doi hemoroizi)
      • Criochirurgie, chirurgie cu raze infrarosii si laser pentru hemoroizi externi
    • Prolaps rectal
      • Necesita corectare chirurgicala
    • Rezectie chirurgicala - pentru hemoroizii externi sau interni de dimensiuni foarte mari

 

Prevenire/Evitare:

  • Evitarea constipatiei
  • La pacientii cu exces ponderal, scaderea in greutate
  • Evitarea defecatiei prelungite
  • Evitarea pozitiei sezande prelungite la locul de munca. Se recomanda ridicarea de pe scaun si miscarea periodica.

 

Evolutie/Prognostic:

  • Vindecare spontana
  • Recidiva

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hepatita alcoolica

 

Hepatita alcoolica este o frecvent intalnita forma de hepatita determinata de consumul excesiv de alcool si poate lua atat o forma acuta (afectiunea apare brusc si se manifesta sever, simptomele evoluand cu repeziciune), cat si o forma cronica (in care afectiunea persista pentru o luna perioada de timp).
 

Fiind cauzata de consumul excesiv de alcool, probabilitatea de a dezvolta o asemenea forma de hepatita creste o data cu durata abuzului de alcool, insa mai depinde si de o serie de factori genetici. In mod normal, hepatita alcoolica apare in decurs de decenii de la instalarea abuzului de alcool, insa exista cazuri extreme, cand aceasta poate apare si in primul an de alcoolism.
 

Simptome


Simptomele manifestate in hepatita alcoolica sunt mai numeroase decat cele provocate de alte forme de hepatita. Persoanele care sufera de aceasta afectiuni vor manifesta probabil hepatomegalie, febra, icter, inapetenta, ascita (lichid in cavitatea abdominala), sangerare cutaneo-mucoasa, leucocitoza, icter, edeme, anemie etc. In unele cazuri mai agresive, hepatita alcoolica se poate manifesta si prin varsaturi cu sange, lesinuri, tahicardie.
 

Consumul excesiv de alcool cauzeaza si malnutritie, ceea ce accentueaza afectiunea hepatica (unii cercetatori considera ca asocierea dintre alcool si malnutritie cauzeaza de fapt hepatita alcoolica). Mecanismul prin care consumul de alcool cauzeaza malnutritia este simplu: caloriile pe care o persoana le ingereaza din alcool cauzeaza anorexie. Alcoolul poate de asemenea sa cauzeze malabsorbtie (absorbtia defectuoasa a nutrientilor din tractul intestinal).
 

Mortalitatea persoanelor ce sufera de hepatita alcoolica este insignifianta pe termen scurt. Acest lucru se schimba atunci cand oamenii sufera de aceasta afectiune o perioada mai lunga de timp. La pacientii cu afectare severa a ficatului, mortalitatea depaseste 50%. Daca se intrerupe consumul de alcool, pacientii se pot recupera foarte bine, functionarea ficatului imbunataţindu-se vizibil in cateva luni/ani de la intreruperea abuzului.
 

Factori de risc


Spre deosebire de alte forme de hepatite, hepatita alcoolica nu este virala, prin urmare, nu este contagioasa. Nu poate fi transmisa de la o persoana la alta nici prin sange, nici prin alte mijloace.
 

Totusi, exista cativa factori de risc care are trebui stiuti:

  • principalul factor de risc este abuzul de alcool, care creste considerabil sansele de dezvoltare a unei afectiuni hepatice;
  • este dovedit faptul ca femeile manifesta mai frecvent hepatita alcoolica, desi ingereaza cantitati mai mici de alcool decat barbatii, si pe perioade mai scurte de timp;
  • un alt factor de risc este rasa. Hepatita alcoolica este mai frecventa la populatia non-alba decat la cea alba (prevalenta hepatitei alcoolice la barbatii non-albi este de 1.7 ori mai mare decat la cei albi).
  • prezenta altor afectiuni – precum diabetul sau alte forme de hepatita poate facilita instalarea hepatitei alcoolice.

 

Diagnostic

 

Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei (istoricul de consum cronic de alcool), examenul fizic, teste de laborator (cresterea TGO,TGP,GGT),explorari imagistice (echografie abdominala,biopsia hepatica)

 

Tratament

 

Principalul medicament impotriva hepatitei alcoolice este abstinenta completa de la alcool. Acesta este singurul mod de a anula raul cauzat de boala, sau cel putin, de a incetini sau chiar stopa evolutia afectiunii. Daca abstinenta de la alcool nu este indeplinita, in cele din urma hepatita alcoolica va evolua catre ciroza hepatica.
 

Nu exista medicatie pentru a trata hepatita alcoolica, insa exista posibilitatea, in cazul hepatitelor severe, de a reduce inflamatia ficatului sau de a incetini progresul afectiunii.
 

Un alt pas important in tratarea hepatitei alcoolice este o dieta corespunzatoare. Se stie ca acest tip de hepatita cauzeaza malnutritie, prin urmare, persoanele care vor sa se recupereze dupa o asemenea boala au nevoie de o dieta bogata in calorii si nutritiva pentru a oferi posibilitatea celulelor ficatului sa se regenereze. Grasimile in special trebuie excluse din dieta, pentu ca alcoolul poate determina depunerea acestora in ficat.
 

In concluzie, trebuie spus ca un stil de viata sanatos ar putea imbunatati vizibil sanatatea ficatului afectat de hepatita alcoolica. Fireste, stilul de viata sanatos exclude fumatul, intrucat este dovedit ca acesta agraveaza afectiunile ficatului la pacientii suferinzi de hepatita. O greutate sanatoasa este dezirabila, intrucat grasimile afecteaza si mai mult ficatul.
 

Ultima forma de tratament esti si cea mai contraversata: transplantul hepatic. Este controversata pentru ca in contextul existentei unei multitudini de pacienti care necesita un astfel de transplant din cauze diferite de hepatita alcoolica si un numar foarte mid de donatori, moralitatea alegerii unui pacient afectat de hepatita alcoolica este chestionata.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hepatita autoimuna

 

Hepatita autoimuna este o forma cronica de hepatita ce se intalneste foarte rar.
 

Sistemul imun are rolul de a proteja organismul de actiunea factorilor nocivi (ex. virusi, bacterii etc.). Insa, in cazul hepatitei autoimune, celulele sistemului imun ataca celule proprii organismului, ce apartin ficatului. Cauzele sunt inca necunoscute. Lezarea celulelor hepatice duce la inflamarea ficatului, si cu timpul la disfunctii hepatice.
 

Hepatitele autoimune afecteaza in general femeile tinere, la varsta fertila si apar probabil datorita actiunii unor factori precipitanti (virusi hepatitici ce duc la hepatita acuta, infectii bacteriene, medicamente, toxice) pe un fond predispus genetic, ducand la dezvoltarea in final a unui raspuns imun exagerat si indreptat contra celulelor proprii (hepatice in special).
 

Tipuri

 

  • HAI tip 1, in care predomina prezenta autoanticorpilor tip ANA (antinucleari) iar pacientele afectate de aceasta boala sunt fie tinere, fie mai varstnice (dupa 40 de ani). Din bolile autoimune ce se pot asocia amintim rectocolita ulcero-hemoragica, care la randul ei se poate asocia si cu o alta afectiune hepatica autoimuna denumita colangita sclerozanta primitiva, ce afecteaza caile biliare intrahepatice, nu specific celulele hepatice. Deci in cazul in care avem rectocolita si dezvoltam o afectare hepatica, va trebui facut diagnosticul diferential intre colangita sclerozanta primitiva (care se trateaza intr-un fel) si hepatita autoimuna (care se trateaza in cu totul alt mod).Evolutia acestei hepatite nu este foarte buna, chiar sub tratament, aproape 50% din cazuri evolueaza in cativa ani la ciroza.
  • HAI tip 2, in care predomina LKM 1, dupa denumirea in engleza liver-kidney microsomal, ce apare fie la copil, fie la femeia tanara si se asociaza mai ales cu afectiuni autoimune de tiroida sau cu diabetul zaharat tip 1 (insulino-dependent). Dezvoltandu-se la varste tinere, agresiunea anticorpilor e mult mai mare si asftel prognosticul este mai prost, cu evolutia la ciroza in aproape 80% din cazuri in 3-4 ani.
  • HAI tip 3, in care predomina SLA (contra unor componente ale celulei hepatice numite citokeratine) si in care evolutia este nespecifica.

 

Semne si simptome


 

Simptomele de debut sunt de obicei extrem de vagi, eventual se resimte oboseala care e pusa de obicei pe seama stressului. Rar hepatita autoimuna debuteaza direct cu insuficienta hepatica fulminanta, dar atunci si prognosticul este grav.
 

Ulterior, pacienta se plange de lipsa poftei de mancare, oboseala, lipsa ciclului (amenoree), aceasta triada fiind cea mai frecvent observata ca simptomatologie. Mai pot apare dureri abdominale prin marirea ficatului, subferbrilitate, diaree, coloratia galbena a tegumentelor si sclerei ochilor (icter) si mai ales- fiind cele care orienteaza diagnosticul- artralgii (dureri articulare) si mialgii (dureri musculare).
 

Fiind o boala autoimuna, autoanticorpii (imunoglobuline indreptate contra unor celule proprii) sunt indreptati in principal contra hepatocitelor, dar si a altor celule din corp, pacienta dezvoltand o seire de afectiuni autoimune asociate (nu e obligatoriu, dar cand apar, sunt sugestive pentru hepatita autoimuna, altfel simptomele nu sunt caracteristice si diagnosticul nu va fi pus prea usor si repede). Cele mai frecvente manifestari autoimune asociate hepatitei autoimune sunt artralgiile si artritele (umflarea articulatiilor mari dar si mici) sau aparitia pe corp a unei eruptii tip bubite rosii sau tip acnee. Alte manifestari care pot apare: vitiligo, boala

 

Basedow (hipertiroidie), celiachie, tiroidita autoimuna, crioglobulinemie esentiala, glomerulonefrita prin depunerea anticorpilor la nivel renal, etc.

 

Diagnostic

 

Diagnosticul se pune pe baza urmatoarelor investigatii:

  • teste serologice care analizeaza functionalitatea ficatului
  • teste serologice de detectare a anticorpilor: diferentiaza hepatitele virale de hepatita autoimuna - anticorpii antinucleari (ANA),anticorpii antifibra musculara neteda (ASMA),anticorpii antimicrosomali hepatici/renali tip 1 (LKM1)
  • ecografie: nu diagnosticheaza hepatita, dar poate detecta ciroza sau cancerul hepatic
  • biopsie: se preleveaza monstre de tesut hepatic, care se examineaza pentru a determina extinderea leziunilor hepatice, si tipul celulelor care cauzeaza inflamatia

 

Tratament

 

Diagnosticata si tratata din timp, hepatita autoimuna poate fi controlata cu ajutorul unor medicamente care inhiba sistemul imunitar. Aceste medicamente, care trebuie administrate pe termen lung, prezinta un numar de riscuri si nu sunt intotdeauna eficiente.
 

Tratamentul hepatitei autoimune implica medicamente care suprima sistemul imun al organismului pentru a reduce inflamatia.
 

Se administreaza steroizi (prednison) care reduc inflamatia pe perioade de cateva saptamani.
 

Pentru pacientii cu insuficienta terapeutica tratamentul include utilizarea ciclosporinei, acidului ursodeoxicolic, budesonid, 6-mercaptopurani, methotrexat, ciclophosphamida.
 

Transplantul hepatic este recomandat la pacientii care evolueaza defavorabi in timpul sau dupa tratamentul cu corticosteroizi.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hepatita D

 

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip ARN, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica.
 

Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange.
 

In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica.
 

Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce la usor, fiind in prezenta unui mediu favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.


Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat, prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut.
 

Factori de risc


Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D:

  • persoanele infectate cu virusul hepatic B;
  • persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala;
  • copii nascuti din mame infectate;
  • personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale;
  • persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii, prieteni);
  • receptori ai transfuziilor de sange;
  • utilizatori ale drogurilor injectate;
  • persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D;
  • persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D;
  • homosexuali (barbati)
  • persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D

 

Simptome


Debutul bolii este brusc, simptomele fiind asemanatoare hepatitei B:

  • Febra
  • ficat marit si dureros la palpare
  • icter (coloratia galbena a pielii si corneei)

 

Diagnostic

 

Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice. Se cauta in sange prezenta anticorpilor antiVHD. Insa anticorpii nu apar mai devreme de 1 luna de la aparitia simptomelor.

 

Tratament

 

In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D, tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna, dieta echilibrata si evitarea alcoolului.
 

In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D, lucrurile sunt mai complicate. Desi pana acum au fost incercate tratamente cu alfa-interferon, lamivudina, agenti imunosupresivi, nici unul nu s-a dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D.
 

Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. Dar chiar daca procedura are succes, exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara, caz in care, ciroza poate aparea si evolua mult mai rapid.
 

In Romania, tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se bazeaza pe interferonul standard. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ, doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana, timp de un an.
 

Profilaxie


Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B, intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. Prin urmare, vaccinul care este disponibil inca din 1982, preintampina infectarea cu ambii virusi. Din nefericire, pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B, nu exista vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D.
 

Alte maniere de prevenire:

  • utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte sexuale cu parteneri instabili;
  • administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere;
  • evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite);
  • evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;
  • evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere.
     
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hepatita virala A

 

Infectie virala sistemica ce afecteaza in principal ficatul.
 

Semne si simptome:

  • Febra (60%)
  •  Stare generala alterata (67%)
  • Greata si varsaturi
  • Anorexie (54%)
  • Icter (la adulti, 62%)
  • Hepatomegalie
  • Urina hipercroma (84%)
  • Scaune decolorate, de obicei tranzitorii
  • Dureri abdominale/ in hipocondrul drept
  • Fatigabilitate
  • Meningism (ocazional)
  • Marea majoritate prezinta o simptomatologie minima sau sunt asimptomatici, in special copiii

 

Cauze:

  • Pot actiona mai multe virusuri, in cadrul unor coinfectii
  • HVA si HVE se transmit pe cale enterala (fecal-oral); transmiterea parenterala este rara
  • Infectivitatea este maxima cu 2 saptamani inainte de aparitia icterului
  • Poate fi endemica in institutii; in gradinite – vaccin pentru VHB
  • Hepatita virala A nu se cronicizeaza

 

Factori de risc:

  • Personalul din domeniul sanitar/alte ocupatii cu risc
  • Expunere in mediul familial
  • Expunere intima
  • Persoane ce si-au inserat recent cercei (piercing); tatuajele prezinta un risc mai scazut, rolul lor fiind controversat
  • Transmiterea pe cale sangvina este rara

 

Tratament – masuri generale:

  • Corectarea tulburarilor de coagulare si hidroelectrolitice, dezechilibrului acido-bazic, hipoglicemiei, disfunctiei renale
  • Declararea cazurilor de infectie acuta la departamentul de sanatate publica


 

Prevenire/Evitare:

  • Curatenia adecvata, respectarea masurilor de igiena
  • Imunoglobuline (imunizare pasiva). In cazul unei expuneri prelungite, se administreaza la fiecare 5 luni. Administrarea imunoglobulinelor este utila si in cazul persoanelor apropiate bolnavilor, copiilor/personalului din gradinite (daca existe cazuri), in institutiile in care s-au inregistrat multe cazuri, persoanelor care calatoresc in zone cu prevalenta crescuta (daca exista un interval de 3 saptamani inainte de plecare, este de preferat vaccinarea)
  • Vaccin impotriva hepatitei A. Locul injectarii trebuie sa fie diferit de cel utilizat pentru imunoglobuline. Utilizat la calatori, personal/copii din gradinite, angajatii din institutiile de ingrijire, persoanele ce lucreaza in domeniul canalizarilor, personalul din armata, barbati homosexuali, lucratori in industria alimentara, amerindieni, locuitori din Alaska.

 

Evolutie/Prognostic:

  • De obicei forme usoare, cel mai adesea fara icter
  • Nu se cronicizeaza
  • Mortalitate < 1%
  • Dupa vindecare se instaleaza de obicei imunitatea pentru tot restul vietii

 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hepatita virala B

 

Infectie virala sistemica ce afecteaza in principal ficatul.

 

Semne si simptome:

  • Febra (60%)
  • Stare generala alterata (67%)
  • Greata si varsaturi
  • Anorexie (54%)
  • Icter (la adulti, 62%)
  • Hepatomegalie
  • Urina hipercroma (84%)
  • Scaune decolorate, de obicei tranzitorii
  • Dureri abdominale/ in hipocondrul drept
  • Fatigabilitate
  • Meningism (ocazional)
  • Artralgii/artrite
  • Marea majoritate prezinta o simptomatologie minima sau sunt asimptomatici

 

Cauze: virusul hepatic B

 

Factori de risc:

  • Personalul din domeniul sanatatii/alte ocupatii cu risc
  • Hemodializa
  • Personae ce au primit transfuzii de sange si/sau produse sangvine (in special inainte de 1992)
  • Persoane care isi administreaza droguri IV (60- 70 % din infectiile noi)
  • Barbati homosexuali activi sexual
  • Expunerea in mediul familial
  • Expunerea intima
  • Ace infectate
  • Transplant de organe
  • Prizarea cocaine
  • Personae ce si-au inserat recent cercei (piercing); tatuajele prezinta un risc mai scazut, rolul lor fiind controversat
  • Transmiterea perinatala la nou-nascutii mamelor cu hepatita B este rara, cu exceptia cazurilor ce asociaza infectia HIV

 

Tratament – masuri generale:

  • Corectarea: tulburarilor de coagulare, tulburarilor hidro-electrolitice, dezechilibrului acido-bazic, hipoglicemiei, functiei renale afectate
  • Declararea cazurilor acute la departamentul sanatatii publice
  • Este necesara o abordare multidisciplinara, in special la pacientii cu ciroza. Este esentiala cunoasterea temeinica a riscurilor si a reactiilor adverse precum si monitorizarea pentru cancerul hepatic sau pentru aparitia mutatiilor virusului hepatitei B.

 

Tratament – masuri chirurgicale: Se poate lua in considerare transplantul hepatic in hepatita acuta fulminanta/stadiul final al bolii hepatice (VHC) precum si in stadiile initiale ale cancerului hepatic primar. Pacientul va fi indrumat catre un centru de ingrijire tertiara cu facilitati pentru transplantul hepatic si alte transplanturi de organ.

 

Prevenire/Evitare:

  • Masuri generale:
    • Testarea produselor sangvine
    • Indepartarea adecvata a acelor
    • Curatenie adecvata, respectarea masurilor de igiena
    • Infectiozitatea este maxima cu 2 saptamani inainte de instalarea icterului

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hepatita virala C

 

Infectie virala sistemica ce afecteaza in principal ficatul.

 

Semne si simptome:

  • Febra (60%)
  • Stare generala alterata (67%)
  • Greata si varsaturi
  • Anorexie (54%)
  • Icter (34%)
  • Hepatomegalie
  • Urina hipercroma (84%)
  • Scaune decolorate, de obicei tranzitorii
  • Dureri abdominale/ in hipocondrul drept
  • Fatigabilitate (simptom major)
  • Meningism (ocazional)
  • Artralgii/artrita
  • Marea majoritate prezinta o simptomatologie minima sau sunt asimptomatici

 

Cauze: infectia cu virusul hepatic C

 

Factori de risc:

  • Personalul din domeniul sanatatii/alte ocupatii cu risc
  • VHC se transmite prin sange sau derivate de sange; in 40% dintre cazuri modalitatea de transmitere nu este cunoscuta
  • Hemodializa
  • Persoane ce au primit transfuzii de sange si/sau produse sangvine (in special inainte de 1992)
  • Persoane care isi administreaza droguri IV (60-70% din infectiile noi)
  • Barbati homosexuali activi sexuali (riscul este mult mai mare in cazul hepatitei B decat in hepatita C)
  • Expunerea in mediul familial
  • Expunerea intima
  • Ace infectate
  • Transplant de organe
  • Prizarea cocainei
  • Persoane ce si-au inserat recent cercei (piercing); tatuajele prezinta un risc mai scazut, rolul lor fiind controversat
  • Prezenta infectiei HIV amplifica riscul de hepatita sau infectie cu virus hepatic C, la pacientii cu coinfectie
  • Transmiterea perinatala la nou-nascutii mamelor cu hepatita C este rara, cu exceptia cazurilor ce asociaza infectia HIV

 

Tratament – masuri generale:

  • Corectarea: tulburarilor de coagulare, tulburarilor hidroelectrolitice, dezechilibrului acidobazic, hipoglicemiei, functiei renale afectate
  • Declararea cazurilor acute la departamentul da sanatate publica
  • Este necesara o abordare multidisciplinara monitorizata de catre o echipa condusa de un medic experimentat
  • Este foarte importanta selectionarea atenta a pacientilor

 

Tratament – masuri chirurgicale: se poate lua in considerare transplantul hepatic in hepatita acuta fulminanta/stadiul final al bolii hepatice precum si in stadiile initiale ale cancerului hepatic primar. Pacientul va fi indrumat catre un centru de ingrijire tertiara cu facilitate pentru transplantul hepatic si alte transplanturi de organ.

 

Prevenire/Evitare:

  • Nu exista masuri specifice de prevenire/evitare
  • Infectiozitatea este maxima cu 2 saptamani inainte de aparitia icterului

 

Evolutie/Prognostic:

  • In insuficienta hepatica, severitatea encefalopatiei hepatice este cel mai puternic factor predictive al sanselor slabe de supravietuire
  • In infectia cu VHC, indifferent de severitate:
    • > 80% evolueaza spre hepatita cronica
    •  20-50 evolueaza spre ciroza, si cateva procente spre insuficienta hepatica
    •  Tipic, evolutia este lenta, in 10-30 ani
    •  Poate evolua spre carcinom hepatocelular(CHC), dar interferonul scade riscul CHC
    •  Se asociaza cu hepatita autoimuna tipul II
    •  In hepatita cronica cu virusul hepatic C, este improbabil ca ARN-VHC sa dispara spontan
    •  In hepatita cu VHC aparuta dupa intepatura cu ac contaminat, se obtine de obicei un raspuns sustinut la IFN
    •  Stadiul final al hepatitei cu virusul C constituie o cauza rara de insuficienta hepatica fulminanta
  • Alcoolul amplifica severitatea hepatitei cronice cu virus C

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hepatomegalia ( Hipertrofia hepatica)

 

Hepatomegalia se defineste palpatoriu, cind marginea inferioara a ficatului este localizata la mai mult de 2 cm de reborcul costal, sau percutoriu cind marginea hepatica depaseste 14 cm ori echografic, cind diametrul longitudinal la nivelul liniei medioclaviculare este mai mare de 15 cm.
 

Hepatomegalia nu este o boala in sine, dar este un semn cardinal, intilnit atit in boli hepatice dar si extrahepatice.
 

Hepatomegalia trebuie diferentiata de coborirea diafragmului in emfizem, abces subfrenic sau de prezenta unui lob anormal-Riedel, frecvent la femei.
 

Hepatomegalia poate fi difuza sau circumscrisa, dupa cum implica tot parenchimul hepatic sau numai portiuni a acestuia.
 

Topografia normala a ficatului:

  • marginea superioara a lobului drept este situata cu 1 cm sub mamelonul drept sau la 2 cm medial de linia medioclaviculara la nivelul coastei a V-a
  • marginea superioara a lobului sting este situata la 2 cm sub mamelonul sting sau pe linia medio-claviculara la nivelul marginii superioare a coastei a VI-a
  • marginea inferioara are o directie oblica in sus, de la nivelul coastei a IX-a in dreapta la nivelul cartilajului coastei a VIII-a stingi; pe linia mamelonara dreapta, marginea inferioara este la 2 cm sub rebordul costal, iar linia mediana o trece la mijlocul distantei dintre apendicele xifoid si ombilic; lobul sting se extinde circa 5 cm la stinga de stern.

 

Tratamentul hepatomegaliei difera in functie de boala de baza.

 

Patogenie

  • Replicarea celulara


O hepatomegalie poate fi datorata destul de rar, replicarii hepatocitelor prin hiperplazie excesiva dupa o necroza extensiva sau dupa rezectii hepatice partiale. In boli sistemice hematologice, hepatomegalia apare datorita faptului ca ficatul devine unul din sediile hematopoezei extramedulare. O marire a volumului ficatului poate apare si prin infiltrare cu celule limfohistiocitare ca urmare a unor infectii bacteriene sau virale.
 

  • Largirea structurilor celulare


Cresterea volumului celulelor sinusoidale si a hepatocitelor se poate datora fie prin marirea structurilor celulare (celule Kupffer, reticul endoplasmatic), fie prin stocarea unor substante (grasimi, glicogen, colesterol, fier, cupru, proteine, mucopolizaharide) .

 

  • Largirea spatiului extracelular


Staza sanguina in sinusoide si in spatiul Disse, intilnita in insuficienta ventriculara dreapta, insuficienta tricuspidiana (hepatomegalie pulsatila), sdr. Budd-Chiari, boala veno-ocluziva, pericardita constrictiva determina hepatomegalie. Hiperemia inflamatorie din hepatita acuta virala induce cresterea dimensiunilor ficatului. Deficitul de formare sau drenare a bilei sau limfei asociaza hepatomegalie.
 

Marirea volumului matricei extracelulare, prin productie de proteoglicani, colagen, elastina, se poate manifesta prin hepatomegalie.

 

  • Procese inlocuitoare de spatiu circumscrise


Orice proces inlocuitor de spatie, de exemplu chisti hidatici, solitari, sau boala polichistica, tumori benigne sau maligne, determina hepatomegalie.

 

Cauze


Cauzele hepatomegaliei sunt diverse, fiind atit hepatice cit si sistemice:
 

  • Boli inflamatorii hepatice:
    • hepatite acute virale
    • hepatite acute autoimune
    • hepatite alcoolice
    • septicemii
    • tuberculoza miliara
    • SIDA
    • abces hepatic
    • colangita bacteriana
       
  • Boli hepatice cronice:
    • hepatite cronice
    • ciroza hepatica, granulomatoza hepatica
       
  • Boli metabolice:
    • steatoza hepatica
    • porfiria hepatica, amiloidoza hepatica
       
  • Boli biliare:
    • obstructia biliara
    • colangita biliara primitiva
    • colestaza
       
  • Boli vasculare hepatice:
    • ficatul de staza-insuficienta ventriculara dreapta
    • pericardita constrictiva, boli arteriale
    • sdr. Budd-Chiari, boli veno-ocluzive
       
  • Tumori:
    • tumori hepatice benigne, maligne, metastaze
       
  • Ficatul chistic
     
  • Boli congenitale
    • hemocromatoza, amiloidoza, glicogenoze, boala Willson
    • malformatii ale ficatului si cailor biliare
       
  • Boli sistemice hematologice si imunologice.

 

Semne si simptome

  • Hepatomegalia din ciroze


Se caracterizeaza prin:

  • ficat marit global de volum in grad variat- moderat
  • nedureros
  • suprafata este neregulata-nodulara, mai rar neteda si regulata
  • consistenta ferma
  • mobil cu miscarile respiratorii

 

Semne fizice asociate: hipertensiune portala, splenomegalie, ascita, circulatie venoasa colaterala.
 

  • Hepatomegalia tumorala - a proceselor hepatice circumscrise


In tumorile maligne se caracterizeaza prin:

  • cresterea de volum a ficatului este foarte mare si foarte rapida, cel mai adesea este partiala, lobul drept, mai rar este globala
  • dureroasa, sau in multe cazuri nedureroasa
  • suprafata regulata sau neregulata
  • consistenta dura
  • aproape fixa in timpul miscarilor respiratorii.

 

Lipsa semnelor fizice de hipertensiune portala.
 

In metastaze se caracterizeaza prin:

  • cresterea considerabila si rapida a volumului ficatului, de obicei globala
  • dureroasa
  • suprafata neregulata, datorita prezentei nodulilor.

 

Semnele asociate sunt datorate localizarii primare a neoplasmului –stomac, colon, pancreas.
 

In tumorile benigne se caracterizeaza prin:

  • volumul ficatului ramine acelasi pentru o lunga perioada de timp, cresterea de volum este localizata la un lob
  • nedureroasa
  • suprafata neregulata
  • mobila cu miscarile respiratorii.

 

Absenta altor semne fizice abdominale sau generale asociate.

 

  • Hepatomegalia din chistul hidatic:
    • voluminoasa, localizata sau globala
    • nedureroasa, regulata, senzatie de elasticitate sau tensiune, absenta semnelor abdominale asociate.

 

  • Hepatomegalia din abcesul hepatic:
    • moderata sau voluminoasa, localizata la nivelul lobului drept
    • foarte dureroasa

 

Semne asociate: febra, scadere ponderala, alterarea starii generale.

 

  • Hepatomegalia de staza biliara se caracterizeaza prin:
    • cresterea variata si globala a ficatului, nedureroasa
    • suprafata neteda, regulata, consistenta ferma, fara sa fie dura.

       
  • Hepatomegalia de staza venoasa:
    • volumul ficatului este variabil, creste in paralel cu insuficienta venoasa si diminua cu tratamentul
    • hepatomegalie globala, dureroasa spontan si la palpare
    • neteda si regulata, consistenta vasculara, cu reflux hepato-jugular.

 

Caracteristic se asociaza cu semne de insuficienta cardiaca dreapta sau globala.

 

  • Hepatomegalia de incarcare:
    • cresterea in grad variat a volumului hepatic, globala, nedureroasa
    • ferma, suprafata neteda si regulata.

 

Semne fizice asociate depind de afectiunea de baza.

 

Diagnostic

  • Studii de laborator includ:
    • enzime hepatice:TGO, GDH, GGT, LDH, LAP, 5-NU
    • Ac : anti-nucleari, anti-mitocondriali, anti-fibra musculara neteda, anti-microsomali hepatici, anti-citoplasma neutrofilica.

 

O analiza comparativa a valorilor unor enzime este importanta. Cea mai importanta este indicele De Rittis TGO/TGP (AST/ALT), care este subunitar in afectiuni inflamatorii si supraunitar in necroza hepatica, neoplazii si alcoolism.
 

Cea mai specifica enzima care da informatii despre ficat este TGP (ALT) .
 

  • Investigatii imagistice:
    • Ecografia este cea mai utila tehnica, poate fi efectuata la patul pacientului, in timp rapid, oferind informatii despre:
      • leziuni focale de la diametre de sub 1 cm
      • leziuni de obstructie biliara: coledoc peste 7 mm, cai biliare intrahepatice dilatate, calculi coledocieni
      • litiaza veziculara
      • semne de ciroza hepatica: noduli parenchimatosi, dilatarea sistemului port, contur boselat, circulatie colaterala porto-sistemice, inversarea fluxului port-Doppler
      • prezenta ascitei
      • semne ale sindromului Budd-Chiari
      • adenopatii in hilul hepatic
      • prezenta unor trombi portali.
    • Ecografia Doppler poate da informatii despre sistemul vascular hepatic, permeabilitatea si directia de flux, si debite. Utile in monitorizarea unei grefe hepatice sau unui sunt porto-sistemic transfugular.
    • Tomografia computerizata spirala, reconstrueste in 3D sectiunile hepatice si detaliaza vasele sanguine mici. Prezinta informatii asupra rapoartelor tumorilor cu vasele si organele vecine.
    • Necesara in diagnosticul formatiunilor hepatice inlocuitoare de spatiu observate la ecograf.
    • Poate identifica cu o sensibilitate de peste 90% abcesul, hemangiomul cavernos, tumorile.
    • Rezonanta magnetica de utilitate asemanatoare CT, inlocuieste colangiopancreatografia endoscopica retrograda diagnostica in afectiunile cailor biliare
       
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 

Hernia hiatala

 

Hernia hiatala se produce atunci cand partea superioara a stomacului patrunde la nivelul toracelui printr-o deschidere mica a diafragmului, muschiul care separa cavitatea abdominala de torace. In cazul herniei hiatale (numita si hernie diafragmatica) are loc patrunderea stomacului in torace prin hiatusul esofagian (orificiul esofagian al diafragmului). Desi hernii hiatale sunt prezente la aproximativ 15% din populatie, acestea sunt asociate cu simptome la un procent mic de pacienti.


Cauze
 

In mod normal, esofagul traverseaza toracele si diafragmul si intra in cavitatea abdominala printr-un orificiu al diafragmului numit hiatus esofagian. Imediat sub diafragm esofagul se continua cu stomacul. La persoanele cu hernii hiatale, hiatusul esofagian este mai mare decat in mod normal si o parte din partea superioara a stomacului aluneca sau trece (herniaza) prin hiatusul esofagian in cavitatea toracica. Sfincterul esofagian, care delimiteaza esofagul de stomac, se pozitioneaza de asemenea deasupra diafragmului. Desi herniile hiatale sunt ocazional observate la nou-nascuti in cazul in care, probabil, au fost prezente de la nastere, majoritatea herniilor hiatale apar la adulti. Alt factor care poate contribui la aparitia herniei hiatale este scurtarea permanenta a esofagului (probabil determinata de inflamatia si cicatricile secundare refluxului gastro-esofagian) care trage stomacul in sus. Pierderea atasamentului normal al esofagului la diafragm permite stomacului sa alunece in torace.
 

Factori de risc

 

  • Varsta peste 50 de ani. Membranele care se conecteaza jonctiunii gastro-esofagiene (locul in care stomacul este conectat la esofag) precum si diafragmul se deterioreaza odata cu inaintarea in varsta. Acest lucru creste riscul de aparitie a herniei hiatale.
  • Sexul feminin. Herniile hiatale sunt mai frecvente la femei decat la barbati. Acest lucru poate fi din cauza sarcinii care exercita o presiune pe abdomen.
  • Obezitatea. Herniile hiatale sunt mai frecvente la persoanele supraponderale sau obeze.
  • Tusea persistenta sau severa, varsaturile si ridicarea de greutati exercita o presiune asupra abdomenului si creste riscul de a dezvolta hernii hiatale.
  • Traumatismele abdomino-toracice sau postoperator (dupa interventii chirurgicale la nivelul stomacului) determina slabirea musculaturii de la nivelul orificiului diafragmatic.
  • Consumul de alcool sau cafea in cantitati crescute poate sa provoace hiperaciditate
  • Fumatul este factor de risc atat pentru hiperaciditate, cat si pentru multe alte patologii, avand un efect nociv asupra intregului organism.

 

Tipuri:
 

  • Hernia hiatala prin alunecare - Hernia hiatala prin alunecare este cel mai frecvent tip de hernie hiatala (90% din cazuri) si sunt cele in care jonctiunea gastro-esofagiana si partea superioara a stomacului aluneca in torace. Jonctiunea gastro-esofagiana poate fi ascensionata permanent in torace, dar de multe ori aceasta ascensioneaza in torace doar cand persoana inghite. Acest lucru se produce deoarece cu fiecare inghititura contractia musculaturii esofagului determina scurtarea esofagului care trage de stomac. Atunci cand persoana termina de inghitit o parte a stomacului intra inapoi in abdomen. Hernia hiatala prin alunecare determina reflux gastro-esofagian ( refluxul acidului clorhidric si sucurilor gastrice in esofag)
  • Hernia hiatala prin rulare paraesofagiana- In cazul herniei hiatale prin rulare paraesofagiana jonctiunea gastro-esofagiana este situata subdiafragmatic ( sub nivelul diafragmului), iar partea superiora a stomacului se ruleaza in cavitatea toracica, pe langa esofag. Hernia hiatala prin rulare paraesofagiana raman in torace in orice moment si nu sunt afectate de inghitit. Hernia hiatala prin rulare paraesofagiana nu determina reflux gastro-esofagian , ci simptomatologie secundara compresiunii toracice (respiratie dificila, palpitatii, etc). O hernie hiatala prin rulare paraesofagiana care este mare, in special in cazul in care comprima esofagul adiacent, poate impiedica trecerea alimentelor in stomac.
  • Hernia hiatala mixta - Asociaza mecanismele precedente. Hernia hiatala mixta determina reflux gastro-esofagian.

 

Simptome:


In general nu apar simptome in cazul herniei hiatale prin alunecare. Daca simptomele sunt prezente, ele sunt de obicei cauzate de refluxul gastro-esofagian ( refluxul acidului clorhidric si sucurilor gastrice in esofag) care poate fi rezultatul slabirii sfincterului esofagian inferior.
 

Simptomele herniei hiatale includ:

  • Senzatie de disconfort, de arsura sau durere retrosternala (in spatele sternului). Acestea pot sa apara dupa masa, de obicei apar in pozitia culcat sau la aplecarea in fata.
  • Gust acru sau amar in gura se datoreaza refluxului de acid din stomac in esofag.
  • Senzatia de plenitudine dupa masa
  • Disfagia reprezinta dificultatea de a inghiti care se manifesta ca o senzatie de incetinire sau oprire a bolului alimentar pe traiectul esofagian.
  • Senzatia de nod in gat
  • Greata si varsaturi
  • Voce ragusita
  • Sughit

 

Complicatii:

 

  • Sangerare si anemie feripriva - Unele hernii hiatale mari determina aparitia unor leziuni la nivelul stomacului . In cazul in care aceste leziuni sunt severe pot sa sangereze si duc la anemie prin lipsa de fier (anemie feripriva).
  • Reducerea fluxului sanguin la nivelul stomacului - Unele hernii hiatale devin atat de mari incat o treime sau mai mult dintre stomac patrunde prin intermediul diafragmului la nivelul toracelui, exercitand presiuni suplimentare asupra diafragmei sau plamanilor si, ocazional, o parte din stomacul care patrunde in cavitatea toracica se rasuceste cu reducerea fluxului sanguin la nivelul stomacului (strangulare). Aceasta produce durere severa in piept si dificultati la inghitire.
  • Boala de reflux gastroesofagian - O complicatie frecventa a herniei hiatale este boala de reflux gastroesofagian. Boala de reflux gastroesofagian este cauzata de refluxul acidului si sucurilor gastrice in esofag. Boala de reflux gastroesofagian se produce atunci cand relaxarea sfincterului esofagian inferior se produce intr-un moment nepotrivit (in alt moment decat al inghitirii alimentelor) si se mentine deschis pentru o perioada indelungata. In mod normal sfincterul se deschide pentru cateva secunde in timpul inghitirii.

 

Examenul fizic


Herniile hiatale sunt strans asociate cu simptomele bolii de reflux gastroesofagian (de exemplu senzatie de arsura, dureri retrosternale, dificultate la inghitire, etc). Boala de reflux gastro-esofagian apare adesea impreuna cu o hernie hiatala. Medicul va obtine un istoric medical amanuntit si va efectua un examen fizic complet. Medicul va incerca sa excluda alte afectiuni grave care pot fi cauza simptomelor. De exemplu, pacientii care prezinta durere in piept ar putea sa sufere de o boala de inima care impune teste suplimentare inainte de a putea fi eliminata ca o posibila cauza a simptomelor.
 

  • Radiografia baritata


Examenul baritat al tractului gastrointestinal superior se efectueaza pentru analiza segmentelor superioare ale tractului gastrointestinal ( esofag, stomac si partea superioara a intestinului subtire). Testul poate fi efectuat prin folosirea bariului ca substanta de constrast si efectuarea unor radiografii simple si fluoroscopii in diferite pozitii pentru a evidentia patrunderea stomacului in torace. Pozitia sfincterului gastro-esofagian inferior (deasupra sau sub diafragm) permite stabilirea tipului de hernie hiatala.
 

  • Endoscopia digestiva superioara


Endoscopia digestiva reprezinta o investigatie minim invaziva care exploreaza tubul digestiv cu ajutorul unui aparat flexibil, prevazut cu camera video si lumina ce permite vizualizarea mucoasei prin transmiterea imaginii la un monitor.
 

Endoscopia evidentiaza leziunile mucoasei esofagiene ( inflamatia mucoasei esofagiene datorita refluxului gastro-esofagian) si mucoasei gastrice. Este o metoda obisnuita de diagnosticare a herniei hiatale.

 

  • Modificari ale stilului de viata
    • Mese dese si mici cantitativ pentru a nu crea presiune. Mesele vor fi cu continut ridicat de fibre vegetale pentru a evita constipatia. Evitati pranzurile abundente (sunt de preferat 5-6 mese/zi dar mai reduse cantitativ).
    • Dormiti cu capul mai ridicat (prin adaugarea unei perne in plus sau prin inclinarea patului cu 15º fata de planul orizontal. Evitati dormitul pe burta.
    • Evitati centurile, corsetele sau imbracamintea prea stransa pe trup.
    • Ultima masa ar trebui sa fie cu 2-3 ore inainte de culcare si dupa masa. In general, nu este recomandata odihna imediat dupa masa. Pozitia culcat favorizeaza alunecarea stomacului in cavitatea toracica.
    • Mancati in liniste si fara graba. Cautati sa nu fiti prea obosit sau nervos cand va asezati la masa.
    • Alimentatie sanatoasa preponderent cu fibre vegetale. Se vor evita mesele copioase, cu continut mare in grasimi (fripturi uriase, pomana porcului si ciorba de burta etc.). Nu mancati dulciuri concentrate pe stomacul gol.
    • Excludeti din alimentatie ciocolata, cacaoa, condimentele, sucurile de citrice, sucurile si supa de rosii, supele de carne, prajelile si rantasiurile.
    • Scaderea in greutate poate reduce in totalitate simptomele herniei hiatale.
    • Trebuie evitate pe cat posibil bauturile carbogazoase, alimentele ce pot sa creeze aciditate crescuta, cafea, alcool.
    • Evitati aspirina, salicilatii, fenilbutazona, cortizonul (prednisonul) si alte medicamente antiinflamatoare, antireumatice, antitermice si antalgice (impotriva durerilor de cap, dinti, articulatii, etc.).
    • Excludeti medicamentele care scad presiunea sfincterului esofagian inferior si favorizeaza refluxul sucului gastric dinspre stomac.

 

Tratamentul medicamentos
 

In cazul in care schimbarile stilului de viata nu sunt eficiente, medicamentele pot ameliora simptomele asociate herniei hiatale:

  • Antiacide. Antiacidele au rolul de neutralizare a acidului clorhidric din stomac. Cu toate acestea antiacidele nu vindeca leziunile esofagiene cauzate de refluxul secretiei acide din stomac in esofag.
  • Blocantii H2. Blocantii H2 sunt compusi care blocheaza receptorii histaminici H2. Aceste medicamente impiedica efectele histaminei de stimulare a secretiei gastrice si astfel reduc secretia gastrica acida . Dintre blocantii H2 fac parte cimetidina, ranitidina, famotidina, roxatidina,nizatidina etc.
  • Inhibitori ai pompei de protoni. Inhibitorii pompei protonice reduc cantitatea de acid secretata de stomac prin inhibarea productiei sale. Ele sunt mai eficiente decat blocantii H2 si amelioreaza simptomele la majoritatea pacientilor.Aceste medicamente includ omeprazol, esomeprazol, lansoprazol, pantoprazol si rabeprazol.
  • Medicatia prokinetica. Se urmareste cresterea presiunii in sfincterul esofagian inferior si stimularea evacuarii gastrice recurgand la medicatia prokinetica: metoclopramida, domperidon, administrate inainte de masa.

 

Tratamentul chirurgical

 

  • Operatia deschisa. In cazul in care schimbarile stilului de viata si medicamentele nu sunt eficiente, interventiile chirurgicale pot fi recomandate. Acest lucru este valabil mai ales in cazul pacientilor cu simptome severe, cum ar fi sangerare cronica sau dificultati de respiratie. Operatia de hernie hiatala implica repunerea si fixarea stomacului in abdomenului, ingustarea orificiului diafragmatic largit ,refacerea sfincterului esofagian inferior si reconstituirea ligamentului gastro-frenic. Calea de abord poate fi printr-o incizie a peretelui toracic (toracotomie) sau abdomenului (laparotomie).
  • Chirurgia laparoscopica. Se efectueaza o mica incizie la nivelul buricului. Abdomenul este insuflat cu aer astfel incat chirurgul sa poate vedea organele abdominale. Prin incizie este introdus in abdomen un instrument subtire, iluminat, numit laparoscop. Instrumentele cu care se va efectua corectarea herniei sunt inserate prin alte mici incizii efectuate la nivelul abdomenului.In timpul interventiei chirurgicale imaginile pot fi vizualizate pe un monitor. Acest tip de operatie determina mai putina durere si cicatrizare si implica spitalizare de scurta durata.
  • Chirurgia endoscopica. Cel mai noi domeniu de interventie chirurgicala pentru hernia hiatala utilizeaza endoscopia. Operatia consta in injectare si implantare de polimeri in musculara de la nivelul sfincterului inferior esofagian, fixarea protezei de polimeri in submucoasa eso-cardiala, injectarea de microsfere de plexiglas, sutura endoscopica (cardioplicaturare) realizata cu un dispozitiv special. Acest tip de operatie este consumatoare de timp si nu este clar daca acesta va deveni utilizata pe scara larga.
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni digestive
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 148 | Acum se afiseaza articolele 81 - 90
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.