ENCICLOPEDIE MEDICALA

Hipopituitarismul

 

Afectiune generalizata determinata de deficitul partial sau total al hormonilor vitali ai glandei pituitare – ACTH, TSH, LH, FSH, GH, prolactina (PRL).

 

Semne si simptome:

  • De obicei debuteaza prin hipogonadism sau insuficienta gonadotropica (scaderea FSH si LH)
  • Semne ale hipofunctiei glandelor tinta
  • Amenoree secundara
  • Impotenta
  • Infertilitate
  • Scaderea libidoului
  • Diabet insipid (rar)
  • Letargie
  • Oboseala
  • Sensibilitate la frig
  • Anorexie
  • Senzatie de greata
  • Durere abdominala
  • Absenta lactatiei
  • Deficit de crestere
  • Absenta dezvoltarii caracterelor sexual secundare
  • Retard mintal
  • Cefalee
  • Defecte ale campului vizual
  • Cecitate

 

Cauze:

  • Leziuni sau tumori ale hipofizei anterioare (intraselare sau extraselare)
  • Defecte congenitale
  • Apoplexie pituitara
  • Hipofizectomie
  • Boli infiltrative (precum sarcoidoza, histiocitoza X)
  • Uneori este idiopatica
  • Hipofizita limfocitara
  • Iradiere
  • Traumatism accidental sau chirurgical
  • Afectiuni hipotalamice

 

Factori de risc:

  • Traumatisme
  • Sarcina si nastere

 

Tratament – masuri generale:

  • Terapie de substitutie hormonala
  • Program de exercitii in vederea recuperarii
  • Purtarea unui semn de identificare medicala

 

Tratament – masuri chirurgicale:

  • Interventie chirurgicala in tumorile hipofizare

 

 

Evolutie/Prognostic:

  • Evolutie – acuta, cronica
  • Variabila, dar in general favorabila in urma terapiei de substitutie
  • Daca este secundara necrozei postpartum, se poate vindeca complet sau partial

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Hipotiroidia primara si secundara

 

Hipotiroidia este o afectiune caracterizata printr-un deficit in hormoni tiroidieni (tiroxina si triiodotironina).
Hipotiroidia este destul de frecventa la un adult de o anumita varsta si afecteaza mai mult femeia decat barbatul.

 

TSH este un hormon glicoproteic sintetizat de catre celulele tireotrope ale hipofizei anterioare care alcatuiesc aproximativ 5% din totalul celulelor acestei glande.TSH regleaza biosinteza, depozitarea si eliberarea hormonilor tiroidieni, influentand astfel dimensiunile tiroidei.


Hormonul eliberator de tireotropina (TRH) este mediatorul hipotalamic principal al eliberarii de TSH.


Concentratia de TSH poate fi interpretata doar atunci cand se cunoaste valoare concencentratiei serice a hormonilor tiroidieni.In hipertiroidia comuna, nivelul hormonilor tiroidieni este crescut si eliberarea de TSH este inhibata.


Un nivel scazut de hormoni tiroidieni si o concentratie de TSH seric crescuta sunt caracteristice pentru hipotiroidia primara, in timp ce in hipotiroidia secundara(centrala) nivelul de hormoni tiroidieni este scazut si concentratia serica de TSH este si ea normala sau scazuta.Insuficienta tiroidiana (hipotiroidia primara) determina o hipertrofie compensatorie a celulelor tireotrope din hipofiza anterioara.


In insuficienta tiroidiana de lunga durata, hipofiza si saua turceasca se pot mari, determinand uneori tulburari de vedere.Desi la animale pot apareadupa inlaturarea tiroideitumori secretante de TSH, cresterea nivelului de TSH si a dimensiunilor hipofizei in hipotiroidia primara umana nu sunt autonome, normalizandu-se dupa tratamentul cu hormoni tiroidieni.


Deoarece la pacientii cu hipotiroidieprimara se poate produce hiperprolactinemie, marirea hipofizaei (hiperplazie), poate fi diagnosticata incorrect ca prolactinom; restabilirea concentratiilor normale de prolactina dupa tratamentul cu hormoni tiroidieni exclude acest diagnostic.


Uneori hipotiroidia primara severa poate afecta eliberarea de GH (hormon de crestere) si ACTH (adrenocorticotropina – hormon care regleaza functia glucocorticoida a corticosuprarenalei) la stimularea adecvata a acestora ( asa numitul mixedem hipofizar), iar la copiii hipotiroidieni se poate produce pubertate precoce.


Tratamentul acestor tulburari se realizeaza cu hormoni tiroidieni.


Hipotiroidia secundara determinata de afectiuni hipofizare sau hipotalamice poate fi dificil de diagnosticat. In hipotiroidia primara, nivelul seric de TSH creste inainte ca nivelul hormonilor tiroidieni sa scada sub normal.
In hipotiroidia secundara nu exista o astfel de modificare de laborator in stadiile timpurii.


De obicei pacientii cu hipotiroidie secundara nu au gusa, iar multi dintre ei au si deficiente ale altor hormoni trofici hipofizari.


Exista situatii in care la pacientii cu hipotiroidie secundara (centrala) se intalnesc niveluri crescute de TSH, invers decat s-a astepta, in aceste caz afectiunea putandu-se confunda cu hipotiroidia primara asimptomatica in care de asemeni se intalneste un nivel crescut de TSH.


In acest caz se se face diferentierea cu usurinta prin nivelul seric de T4 (tiroxina-hormon secretat de glanda tiroida); pacientii cu hipotiroidie centrala (secundara) si nivel crescut de TSH au concentratii foarte scazute de T4 in timp ce pacientii cu hipotiroidie primara asimptomatica au concentratii de T4 apropiate de normal.


Afectarea severa a tiroidei poate determina modificari de laborator care nu pot differentiate de cele din hipotiroidita centrala (secundara), asa numitul sindrom al bolnavilor tiroidieni.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Hipotiroidism

 

Stare clinica determinata de scaderea in circulatie a nivelului hormonilor tiroidieni liberi sau de rezistenta la actiunea acestora. Mixedemul denota hipotiroidism sever.

 

Semne si simptome:

  • Simptome:
    • Debutul poate fi insidious, subtil
    • Slabiciune, oboseala, letargie
    • Intoleranta la frig
    • Alterarea memoriei
    • Afectarea auzului
    • Constipatie
    • Crampe musculare
    • Artralgii
    • Parestezii
    • Cresterea moderata in greutate (4,5 kg)
    • Reducerea transpiratiilor
    • Menoragii
    • Depresie
    • Disfonie
    • Sindrom de tunel carpian
  • Semne:
    • Tegumente uscate, aspre
    • Facies inexpresiv
    • Voce aspra sau baritonala
    • Edeme periorbitale
    • Transpiratii la nivelul palmelor si plantelor
    • Bradicardie
    • Hipotermie
    • Scaderea tensiunii arteriale sistolice
    • Cresterea tensiunii arteriale sistolice
    • Scaderea pilozitatii corporale si a parului scalpului
    • Relaxarea tardiva a reflexelor tendinoase profunde
    • Macroglosie
    • Hiponatremie de dilutie
    • Anemie (de obicei normocroma, normocitara)
    • Marirea cordului evidentiata pe radiografia toracica (deseori datorita revarsatului pericardic)

 

Cauze:

  • Hipotiroidismul post-ablational apare secundar terapiei cu iod radioactive sau chirurgiei tiroidiene. Hipotiroidismul tardiv poate aparea la pacientii tratati cu preparate antitiroidiene (propiltiouracil, metimazol) dupa 4 pana la 25 ani.
  • Hipotiroidismul primar se poate dezvolta ca rezultat al tiroiditei autoimmune sau poate fi idiopatic.
  • Cand este insotit de gusa, se datoreaza cel mai frecvent unei afectiuni autoimune, precum tiroidita Hashimoto, sau tulburarilor de biosinteza ereditare, deficitului de iod sau Indus de medicamente.
  • Hipotiroidismul central se poate datora unui deficit al hormonului eliberator de tirotropina (TRH) din hipotalamus sau al hormonului stimulator tiroidian (TSH) din glanda pituitara.
  • Hipotiroidismul tranzitoriu se poate dezvolta in urma tiroiditei asimptomatice (frecventa in perioada postpartum) sau a tiroiditei granulomatoase subacute.
     

 

Factori de risc:

  • Riscul creste odata cu inaintarea in varsta
  • Boli autoimmune
  • Tiroidita postpartum in antecedente
  • Iradiere a zonei cervical in antecedente

 

Tratament – masuri generale: obiectivul tratamentului este restabilirea si mentinerea starii eutiroidiene

 

Evolutie/Prognostic:

  • In urma tratamentului aplicat precoce, modificari evidente ale aspectului fizic si ale functiei mentale. Restabilirea starii normale constituie regula.
  • Intreruperea tratamentului conduce la aparitia recurentelor
  • Daca nu este tratat, poate progresa spre coma mixedematoasa
 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Insuficienta corticosuprarenaliana acuta si criza suprarenaliana

 

Insuficienta corticosuprarenaliana acuta poate fi provocata de mai multe afectiuni.


Criza suprarenaliana este o intensificare rapida si coplesitoare a insuficientei suprarenaliene cronice .


O alta cauza este o distructie hemoragica acuta a ambelor glande suprarenale la pacienti anterior sanatosi.


La copii acest eveniment se asociaza deobicei su septicemie cu Pseudomonas sau cu meningocemie (sindrom Waterhouse-Friderichsen).


La adulti , tratamentul anticoagulant sau o tulburare a procesului coagularii poate determina o hemoragie suprarenaliana bilaterala.Hemoragia suprarenaliana bilaterala poate fi uneori determinatala nou nascuti de procesul nasterii.aparitia hemoragiei a fost observata in timpul sarcinii dupa o tromboza idiopatica de vena suprarenala si ca o complicatie a flebografiei ( de exemplu in infarctizarea unui adenom).


O a treia cauza si probabil cea mai importanta de insuficienta renaliana acuta este oprirea brusca a tratamentului cu steroizi la pacientii cu atrofie suprarenaliana secundara administrarii cronice de steroizi.

 

Insuficienta corticosuprarenaliana acuta poate apare si la pacientii cu hiperplazie suprarenaliana congenitala sau la cei cu o rezerva corticosuprarenaliana scazuta, cand li se administreaza medicamente care pot inhiba sinteza steroizilor sau care cresc metabolizarea steroizilor.

 

Supravietuireape termen lunga pacientilor cu insuficienta suprarenaliana depinde in mare masura de prevenirea si tratarea crizei suprarenaliene. De aceea ,aparitia infectiei, traumatismele, tulburarile gastriointestinale sau alte stresuri necesita o crestere imediata a aportului hormonal. La pacientii netratati simptomele se intensifica,iar greata,varsaturile si durerea abdominala pot sa nu mai raspunda la tratament. Febra poate fi severasa poate lipsi. Letargia se transforma in somnolenta si apare colaps vascular hipovolenic.

La pacientii tratati anterior cu glucocorticoizi pot sa nu apara deshidratarea si hipotensiunea decat in fazele preterminale, deoarece secretia de mineralocorticoizi este de obicei pastrata.La toti pacientii in criza trebuie determinata in primul rand cauza determinanta.

 

Tratamentul este directionat in special catre depletia de glucocorticoizi circulanti si substitutia deficitului de sodiu si apa.; de aceea se incepe cu administrarea intravenoasa de glucoza in ser fiziologic urmata de administrare intravenoasa de cortizol.Tratamentul eficient al hipotensiunii arteriale consta in substitutia glucocorticoizilor si inlocuirea rapida a deficitelor de sodiu si apa.Daca criza a fost precedata de varsaturi, greata si deshidratare prelungita, sunt necesari mai multi litri de ser fiziologic in primele ore.

 

Dupa imbunatatirea starii ,doza de steroizi este redusa in urmatoarele zile pana la nivelul de intretinere si se reinstituie tratamentul cu mineralocorticoizi, daca este necesar.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Insuficienta corticosuprarenaliana secundara

 

Aceasta afectiune este cauzata de deficitul de ACTH care poate aparea singur sau acociat cu cel al altor hormoni secretati de hipofizara anteriorioara.deficitul izolat reversibil de ACTH apare frecvent dupa administrarea de lunga durata a tratamentului cu glucocorticoizi (prednison sau prednisolon).


Daca tratamentul se opreste brusc sau se continua cu administrarea unor doze fiziologice cand exista o afectiune severa, poate aparea insuficienta corticosuprarenaliana.


Semnele si simptomele acestei afectiuni constau in greata, varsaturi, fatigabilitate (oboseala), artralgii (dureri articulare), vertij (ameteala), putand aparea in anumite situatii si febra, hipotensiunea arteriala (tensiune arteriala mica), hiponatremie (concentratie scazuta a sodiului in sange) si hipoglicemie.


La varstnici poate surveni dementa reversibila.


Desi cortizolul este necesar pentru eliminarea apei libere, el nu este necesar pentru eliminarea potasiului. Din aceasta cauza pacientii cu deficit de ACTH au hiponatremie, dar nu au hipokaliemie (concentratie scazuta de potasiu in sange), spre deosebire de cei care sufera de insuficienta corticosuprarenaliana primara.


Acesti factori fac diagnosticarea insuficientei corticosuprarenaliene secundare mai dificila decat confirmarea insuficientei corticosuprarenaliene primare.


Deficitul izolat de ACTH poate aparea inaintea terapiei cu glucocorticoizi si poate avea origine hipotalamica sau hipofizara. In general, pacientii care sufera o interventie chirurgicala la nivelul hipofizei trebuie tratati cu doze de stress de glucocorticoizi pana la reluarea dupa operatie a activitatii normale a corticosuprarenalelor.La toti pacientii cu macroadenoame trebuie facute investigatii ,dar cand se planifica o interventie chirurgicala la nivelul hipofizei, investigarea poate fi limitata pana cand operatia este efectuata.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Insuficienta ovariana

 

Insuficienta ovariana primara este asociata cu gonadotropine plasmatice crescute si poate fi datorata unor cauze multiple. Cea mai frecventa cauza este disgenezia gonadica in care celulele germinative lipsesc si ovarul este inlocuit de o banda fibroasa.

 

Femeile cu disgenezie gonadica pot fi impartite in doua categorii pe baza cariotipului cromozomial; cel mai frecvent tip se datoreaza deletiei materialului genetic din cromozomul X si apare la doua treimi din cazurile de disgenezie gonadica.

 

Un cariotip 45 X este gasit in circa jumatate din cazuri si multe au defecte somatice care includ: talie scunda, gat palmat, torace in carena si malformatii cardiovasculare, denumite in ansamblu fenotip Turner. Aproximativ 90%din pacientele cu disgenezie gonadica asociata cu deletie partiala sau totala de cromozom X nu prezinta niciodata sangerare menstruala, iar restul de 10 % au suficienti foliculi pentru a avea menstruatie si rar prezinta si fertilitate, viata reproductiva a acestor femei fiind foarte scurta.

 

O zecime din pacientele cu benzi gonadice bilaterale au fenotip normal 46 XX sau 46 XY si sufera de disgenezie gonadica pura. Aceste paciente au o talie fie normala, fie peste medie si ocazional, femeile care au cariotip 46 XY dezvolta semne de virilizare, incluzand clitoromegalia si au o incidenta crescuta a tumorilor benzilor gonadice, de aceea aceste benzi trebuie indepartate profilactic la femeile care prezinta cromozomul Y. Aproximativ doua treimi dintre pacientele cu disgenezie gonadica 46 XX nu au menstruatie , in timp ce restul prezinta unul sau mai multe episoade menstruale si ocazional sunt fertile.

 

O alta cauza de insuficienta ovariana si amenoree (lipsa ciclului menstrual) este deficitul de 17 α-hidroxilaza caracterizat prin amenoree, infantilism sexual si hipertensiune arteriala.

 

O forma rara de insuficienta ovariana primara este sindromul ovarelor rezistente, in care ovarele contin mai multi foliculi opriti in dezvoltare, probabil datorita rezistentei ovarului la actiunea FSH-ului.

 

Femeile la care menstruatia inceteaza inaintea varstei de 40 de ani sunt diagnosticate cu insuficienta ovariana prematura sau menopauza prematura. Aceasta forma de insuficienta ovariana apare atunci cand ovarele, care stocheaza si elibereaza ovulele, nu mai functioneaza. Femeia ce sufera de aceasta afectiune are ovule mai putine sau chiar deloc, sau ovulele sale nu se pot dezvolta normal.


In functie de cauza, insuficienta ovariana prematura poate aparea inca din perioada adolescentei. Insuficienta ovariana prematura poatefi o componenta a insuficientei glandulare impreuna cu insuficienta suprarenala, hipotiroidismul si alte boli autoimune.


Simptomele insuficientei ovariene premature sunt asemanatoare celor din menopauza. Ciclul menstrual poate deveni neregulat (intr-o luna da si luna urmatoare sa lipseasca) sau se poate opri definitiv, bufeuri, transpiratii nocturne, anxietate , uscaciune vaginala, scaderea libidoului, insomnii.


Nu se cunoaste inca un tratament care sa stimuleze activitatea ovarelor sau sa ajute la stimularea fertilitatii. Medicul poate prescrie un tratament pe baza de hormoni, medicamente antidepresive sau alte medicamente pentru tratarea bufeurilor si a altor simptome.


 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Nanismul hipofizar

 

Nanismul sau nedezvoltarea staturala este de obicei consecinta secretiei insuficiente de hormon somatotrop. Deficitul de hormon de crestere este determinat de leziuni tumo-rale sau netumorale. Din prima categorie fac parte chisturi sau tumori situate în hipofiza sau în afara ei, cum este cazul craniofaringiomului, care însoteste frecvent nanismul. Tumorile hipofizare perturbeaza cresterea, dar pot produce si alte manifestari: diabet insipid, obezitate, tulburari vizuale. în cea de-a doua categorie sunt cuprinse leziunile netumorale, inflamatorii, ale hipofizei (encefalite, meningoencefalite) si bolile degenerative ale sistemului nervos. în afara categoriilor mentionate, mai exista un al treilea grup -acela al nanismelor idiopatice, denumite astfel deaorece mijloacele de investigare nu reusesc sa descopere cauza.

 

Simptome


In general, copiii cu nanism au o greutate normala la nastere. Dupa vârsta de 1 an, cresterea încetineste, copilul ramânând mereu în urma celor de aceeasi vârsta. înaltimea definitiva nu depaseste 1,20 sau 1,50 m. Diferitele segmente ale corpului se dezvolta armonios, proportional. Ceeea ce atrage în mod deosebit atentia este gracilitatea acestora. Capul este mic; la fel si extremitatile (acromicrie). Expresia fetei este juvenila. Nanicii par totdeauna mai tineri decât sunt în realitate. Tegumentele sunt fine, palide. Nu rareori apar fenomene de îmbatrânire precoce a tegumentelor. Inteligenta este cel mai des normala, dar comportamentul ramâne pueril. Deseori, ajunsi la vârsta pubertatii, nanicii nu se maturizeaza sexual. Aspectul este cunoscut sub denumirea de infantilism sexual.

 

Diagnostic


Diagnosticul nanismului hipofizar se bazeaza pe talia redusa a bolnavului si pe modificarile radiologice ale seii turcesti, care indica existenta unor leziuni sau a unei tumori hipofizare. Nu trebuie uitat însa ca numeroase alte afectiuni pot perturba la copil procesul de crestere. Nanismul poate însoti, de pilda, boli endocrine ca: mixedemul, boala Cushing, sindromul adreno-genital, pubertatea precoce sau disgenezia gonadica. Acon-droplazia este o alta afectiune care afecteaza cresterea, dar se deosebeste de la început de nanismul hipofizar prin aspectul disproportionat al corpului si prin deformarile membrelor. Oprirea cresterii mai poate fi provocata de carente alimentare (diabet, tuberculoza, tulburari digestive), boli de rinichi, afectiuni cardiace si infectii cu caracter cronic.

 

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Neoplasme tiroidiene

 

Neoplasmele tiroidiene reprezinta o proliferare excesiva de celule anormale care seamana mai mult sau mai putin cu tesutul in care se dezvolta si sfarsesc prin a dobandi o autonomie biologica (sinonimul tumorii).

 

Noduli in regiunea anterioara a gatului apar la aproximativ 7% din populatia adulta, mai frecvent la femei (6,4% la femei fata de 1,5% la barbati).
Majoritatea nodulilor sunt noduli hiperplastici (coloizi) iar 5-20% sunt neoplasme adevarate - adenoame foliculare (benigne) sau carcinoame din celule foliculare sau parafoliculare (C).


Grupe la care incidenta cancerului tiroidian este mai mare:

  • copii;
  • adulti sub 30 de ani si peste 60 de ani;
  • pacienti de sex masculin (nodulii hiperplazici apar in special la sexul feminin, un nodul tiroidian la un pacient de sex masculin ridica suspiciunea de neoplasm adevarat);
  • pacienti cu istoric de iradiere a gatului, mai ales in copilarie;
  • pacienti cu istoric familial de cancer tiroidian sau de neoplazie endocrina multipla (MEN II).


 

Multi noduli tiroidieni palpabili, apreciati ca fiin solitari, fac parte din glanda tiroidiana multinodulara. Echografia cu rezolutie crescuta identifica noduli la o treine din pacientii examinati pentru alteindicatii, iar autopsiareleva prezenta nodulilor tiroidieni la 505 dintre necropsii.In general, un nodul trebuie sa aiba diametrul de minim 1 cm pentru a fis detectabil la palpare.

 

In afara de neoplasmele tiroidiene, nodulii tiroidieni evidenti trebuie diferentiati de chisturi, adenopatii (inflamarea ganlionilor limfatici), higrom chistic, tumori paratiroidienesi laringocel. Adenoamele tiroidiene adevarate, spre deosebire de regiunile adenomatoase localizate sunt incapsulate si comprima tesuturile vecine.


Adenoamele variaza cadimensiuni si sunt impartite in 3 variante histologice: papilare, foliculare si cu celule Hurthle (transformarea oxifila). Adenoamele variaza ca diferentiere fiziologica, aspect observat in functie de capacitatea de concentrare a iodului radioactiv . Cele mai diferentiate adenoame (foliculare) sunt cele mai frecvente si pot mima cel mai bine activitatea tesutului tiroidian normal.Desi ele pot raspunde la stimularea TSH (hormonal tireostimulant secretat de glanda hipofiza anterioara), de obicei acest raspuns difera de al tesutului tiroidian normal,fiind autonom, adica, activitatea bazala este independenta de stimularea TSH. Adenoamele de acest tip sunt de obicei unifocale, prezentandu-se ca un nodul unic.


Deseori pacientul observa ca nodulul creste incet timp de mai multi ani. Initial activitatea sa este insuficienta pentru a tulbura echilibrul hormonal, desi capacitatea sa de captare a iodului radioactiv este evidenta pe scintigrafie si apare ca o regiunecu densitate crescuta in interiorul tesutului extranodular inca functional (nodul “cald”).In acest stadiu, dovedirea autonomiei functionale necesita realizarea unei scintigrafii in timp ce pacientul primeste doze supresive de hormoni tiroidieni exogeni (scintigrafie de supresie).



In timp,dimensiunea nodulului creste, la fel ca si activitatea acestuia, pana devine suficienta pentru a inhiba secretia TSH. Prin urmare, restul glandei tiroide sufera o atrofie si pierderea activitatii, iar scintigrafia evidentiaza acumularea iodului radioactiv doar in regiunea nodulului (nodul “fierbinte”).In aceasta perioada, TSH este inhibat, iar tireotoxicoza poate fi manifesta sau nu. De obicei , in final apare o tireotoxicoza evidenta (adenom toxic), care poate fi precipitata de expunerea la iod.


Adenomul hiperfunctional poate fi o cauza frecventa de toxicoza cu T3. Ca si tratament, adenoamele hiperfunctionale raspund la indepartarea chirurgicala sau la expunerea la iod radioactiv.Doze mari de iod radioactiv sunt necesare pentru a obtine o vindecare relativ rapida, dar iradierea, afectand si restul tesutului glandular in majoritatea cazurilor, dupa cativa ani apare remisia adenomului si pacientii devin hipotiroidieni.Desi nodulii hiperfunctionali sunt rar sediul aparitiei unui carcinom, interventia chirurgicala prin indepartarea unui lob tiroidian are avantajul unui diagnostic citologic definitiv.Dupa infarctizarea nodulului hiperfunctional, tesutul tiroidian extranodular anterior supresat revine la activitate normala, nivelul de TSH revine la normal, iar nodululanterior hiperfunctional apare pe scintigrafie ca un nodul “rece”.


Adenoamele hiperfunctionale hemoragice si chisturile tiroidiene reprezinta majoritatea nodulilor reci, initial suspectati de a fi carcinoame tiroidiene.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Neoplazii endocrina multiple ( NEM)

 

Au fost identificate 3 subtipuri de NEM:

  • NEM 1 afecteaza glandele paratiroide (90% dintre pacienti prezinta hiperparatiroidism pana la varsta de 40 ani), insulele pancreatice (gastrinom, insulinom, glucagonom, vipom, sau tumora producatoare de polipeptid pancreatic) si hipofiza anterioara (cel mai frecvent prolactinom si tumori secretante de hormoni de crestere).
  • NEM 2A este reprezentat de triada formata din carcinom medular tiroidian (90%), feocromocitom (aproximativ 50%) si hiperparatiroidism (aproximativ 20-30%)
  • NEM 2B este definit de prezenta carcinomului medular tiroidian (90%) si a feocromocitomului (aproximativ 65%), aspect de tip marfanoid si prezenta ganglioneuromatozei localizata intestinal si pe mucoase, dar fara hiperparatiroidism.

 

Semne si simptome:

  • Hipercalcemie in hiperparatiroidism
  • Hipoglicemie in insulinoame
  • Durere abdominala in gastrinoame

 

Cauze:

  • In NEM 1, lipsa meninei functionale interfera cu capacitatea acesteia de a actiona ca supresor al JunD, un factor de transcriptie cu rol important in cresterea celulara
  • In NEM 2, mutatiile genei RET ii confera acesteia o activitate oncogenica

 

Factori de risc:

  • Istoricul familial semnificativ. Se va avea in vedere screeningul pentru NEM 2 la toti pacientii diagnosticati cu carcinom medular tiroidian
  • Majoritatea cazurilor de hiperparatiroidism, tumori hipofizare si tumori ale celulelor pancreatice sunt sporadic, putine cazuri fiind asociate cu NEM 1.

 

 

Tratament – masuri generale:

  • Gastrinom: tratamentul ce se foloseste in mod current consta in administrarea inhibitorilor pompei de protoni pentru a reduce hipersecretia acida. Oportunitatea interventiilor chirurgicale este controversata
  • Insulinom: tumorile nerezecabile se trateaza cu diazoxid
  • Vipom: in tumorile nerezecabile octreotidul poate controla diareea
  • Prolactinom: se administreaza agonistii dopaminergici, precum bromocriptina sau cabergolina
  • Tumorile hipofizare ce secreta hormone de crestere: interventie chirurgicala transsfenoidala sau tratament cu un antagonist al receptorilor hormonului de crestere

 

Tratament – masuri chirurgicale:

  • Paratiroidectomie in hiperparatiroidism
  • Tiroidectomie in carcinomul medular tiroidian. Tiroidectomie profilactica pana la varsta de 5 ani la copiii cu NEM 2A si pana la varsta de 1 an la cei cu NEM 2B
  • Pancreatectomie partiala in cazul tumorilor precum insulinoamelor, glucagonoamele, vipoamele
  • Feocromocitoamele necesita excizie chirurgicala sub blocada alfa-adrenergica, initiata cu 7-10 zile inainte de interventia chirurgicala
  • Interventii chirurgicale transsfenoidale in anumite cazuri de tumori hipofizare

 

Prevenire/Evitare: Monitorizarea prin investigatii de laborator a expresiei tumorale. Nu exista metode de prevenire, cu exceptia tiroidectomiei profilactice pana la varsta de 5 ani la copiii cu NEM 2A si pana la varsta de 1 an la cei cu NEM 2B

 

Evolutie/Prognostic: Screeningul pentru diagnosticarea tumorilor poate reduce mortalitatea, dar nu exista vindecare sau metode de prevenire.


 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 

Neuropatia diabetica

 

Neuropatia diabetica este cea mai comuna complicatie a diabetului zaharat afectand aproximativ 65% din bolnavi si se datoreaza persistentei cronice a hiperglicemiei. Neuropatia diabetica reprezinta disfunctii sau modificari patologice ale sistemului nervos central, periferic si autonom, afectand mai ales sistemul nervos vegetativ, activitatea motorie si membrele inferioare. La baza neuropatiei diabetice stau in primul rand tulburarile metabolice ale tesutului nervos, cu alterarea functionala si morfologica a fibrelor sistemului nervos.


Se admite ca la acest nivel ia nastere sorbitolul, ca expresie a devierii locale a metabolismului glucidic (cu toate consecintele sale), in plus apare o ischemie locala datorata microangiopatiei vaselor nervilor. Pot fi interesate radacinile posterioare, nervul rahidian mixt, nervul periferic, placa terminala neuromusculara sau terminatiile nervilor motori de la acest nivel. Interesarea ramurilor comunicante a celulelor ganglionare sau a fibrelor postganglionare ale ganglionului simpatic determina neuropatia la nivel de sistem nervos vegetativ. In patogenia neuropatiei diabetice factorul metabolic si vascular coexista si se influenteaza reciproc.

 

Exista mai multe tipuri de neuropatie diabetica.

  • Neuropatia periferica rezulta din afectarea sistemului nervos periferic. Aceasta duce la scaderea sensibilitatii dureroase, tactile, termice si vibratorii in anumite parti ale corpului si poate uneori sa afecteze capacitatea de miscare si forta musculara. Cel mai frecvent afecteaza picioarele (laba piciorului si gambele) si poate contribui la aparitia unor probleme serioase cum ar fi ulcerele, infectiile sau deformari osoase si articulare. Este cea mai frecventa forma de neuropatie diabetica.
  • Neuropatia autonoma (vegetativa) este rezultatul afectarii sistemului nervos autonom. Acesti nervi sunt implicati in controlul functiilor involuntare ale corpului cum ar fi bataile inimii, tensiunea arteriala, transpiratia, digestia, functia renala si cateva aspecte legate de functia sexuala. Si aceasta este o forma frecventa de neuropatie diabetica.
  • Neuropatia focala afecteaza un singur nerv, cel mai frecvent la nivelul incheieturii mainii, coapsei sau piciorului. De asemenea poate afecta nervii de la nivelul spatelui si toracelui anterior precum si pe aceia care controleaza musculatura oculara. Adesea se produce in conditii de comprimare sau strivire (pensare) a nervilor, ca de exemplu sindromul de canal carpian (consecinta a comprimarii nervului median la nivelul incheieturii mainii). Totusi sindromul de tunel carpian apare frecvent la persoanele care au diabet dar nu au neuropatie focala. Neuropatia focala de obicei apare brusc si este cea mai rara forma de neuropatie diabetica.

 

Manifestari

Polineuropatia senzitivomotorie distala si simetrica intereseaza nervii rahidieni si se manifesta la nivelul membrelor superioare si inferioare, la nivelul trunchiului si extremitatii cefalice. Este intotdeauna mixta: cu predominanta senzitiva (dureri si/sau parestezii) sau motorie (scaderea fortei musculare, diminuarea pana la disparitie a reflexelor osteotendinoase).

  • La nivelul picioarelor neuropatia diabetica se manifesta prin afectarea nervilor motori si nervilor senzitivi si provoaca reducerea fortei musculare, greutate la mers, durere, reducerea sensibilitatii la picioare ceea ce poate conduce la accidente, hipotensiune arteriala in ortostatism cand irigarea picioarelor cu sange se reduce si favorizeaza ischemia cu toate complicatiile ei.
  • Disfunctia sudorala se manifesta prin anhidroza distala la extremitatile inferioare, cu risc de fisurare a tegumentelor prin scaderea elasticitatii cutanate si de aparitie a gangrenei neuropate si/sau infectioase si este asociata cu transpiratie compensatoare la nivelul trunchiului si a fetei.
  • Disfunctia vezicii urinare se manifesta in faza initiala prin diminuarea pana la disparitie a senzatiei de urinare si scaderea frecventei mictiunilor, fapt ce se datoreaza afectarii inervatiei vezicale aferente. Acest lucru poate da senzatia bolnavilor ca, prin micsorarea poliuriei si nicturiei, evolutia diabetului este buna.
  • Disfunctia sexuala este intalnita la aproximativ 50% dintre barbatii diabetici si la aproximativ 30% dintre femeile diabetice. Sistemul nervos vegetativ simpatic este responsabil de instalarea orgasmului si ejacularii, iar sistemul nervos parasimpatic de erectie si de lubrifiere vaginala. In diabetul zaharat, disfunctia sexuala se instaleaza ca urmare a afectarii in special a sistemului nervos parasimpatic. La barbati, afectarea parasimpatica duce la erectie incompleta sau la lipsa erectiei, caz in care tratamentul consta in marirea fluxului sanguin in penis. La femei, descresterea lubrifierii vaginale duce la atrofia peretilor vaginali, situatie in care se recurge la lubrifianti vaginali protectori.
  • Neuropatia vegetativa gastrointestinala se manifesta sub forma de dischinezie esofagiana (incetinirea tranzitului esofagian si reflux gastroesofagian), constipatie, atonie gastrica (anorexie, greata, senzatie de satietate rapida), atonia vezicii biliare, Ameteli si tulburari de vedere.
  • Functionarea anormala a pupilelor se datoreaza afectarii mai ales a inervatiei simpatice, cu conservarea in mare parte a celei parasimpatice. Astfel, pupila nu se dilata suficient si impiedica acomodarea la intuneric.

 

Diagnosticul de neuropatie periferica se bazeaza pe simptomatologie, anamneza si examen fizic. Electromiograma (EMG) si studiile de conducere nervoasa se pot face pentru a confirma diagnosticul. Aceste teste masoara cat de bine si cat de repede este condus impulsul electric la nivelul nervilor si a musculaturii. Cand nervul este afectat viteza de conducere la nivel nervos este incetinita.

 

Tulburarile legate de neuropatia autonoma - care afecteaza nervii implicati in controlul functiilor interne, involuntare - sunt dificil de diagnosticat. Cand se dezvolta simptome, investigatii suplimentare sunt necesare pentru a stabili etiologia si a indruma spre un anumit tratament. De exemplu, un test care masoara cat de repede se goleste stomacul, poate fi facut in prezenta simptomelor ca meteorism abdominal, Indigestie sau voma, care sugereaza gastropareza, conditie in care stomacul se goleste intr-un timp mai lung.
 

Pot aparea la persoanele diabetice tulburari nervoase precum si alte afectiuni cum ar fi bolile renale, consumul cronic de alcool sau deficitul de vitamina B12.

 

Analizele de laborator variate (exemplu: hemoleucograma) sunt necesare pentru screening-ul altor cauze diferite de diabet si care produc acelasi tip de simptome. Aceste analize vor fi efectuate in functie de anamneza si simptome.

 

Nu exista tratament curativ pentru neuropatia diabetica. O data instalata, tratamentul se concentreaza pe profilaxia secundara (indepartarea factorilor de agravare) ce consta in mentinerea nivelului glicemiei la o valoare tinta. Un control strans al glicemiei consta in mentinerea unei valori medii a hemoglobinei A1c [HbA1c] sub 7% timp de o perioada 2 pana la 3 luni.

 

Tratament initial
 

Tratamentul neuropatiei diabetice depinde de natura simptomelor si de tipul de neuropatie. In general, tratamentul se indreapta spre reducerea simptomelor si prevenirea complicatiilor prin mentinerea nivelului de glucoza la valori cat mai apropiate de valoarea tinta (hemoglobina A1c [HbA1c] sub 7% timp de o perioada 2 pana la 3 luni). Aceasta valoare poate fi atinsa prin tratament cu insulina sau antidiabetice orale asa cum este prescrisa de medicul curant, verificarea periodica a glicemiei, prin regim de diabet, exercitiu fizic si controale periodice regulate.

 

In plus, in cazul in care exista deja neuropatia diabetica este importanta autoexaminarea atenta a picioarelor datorita faptului ca pot trece neobservate ranile sau alte leziuni severe la acest nivel prin pierderea sensibilitatii. Fara o urmarire atenta sau netratarea acestor probleme la timp, se pot produce infectii severe sau amputatii.

 

De asemenea este important de mentinut un mod sanatos de viata cum ar fi exercitii fizice regulate, controlul tensiunii arteriale, regim alimentar, oprirea fumatului si limitarea consumului de bauturi alcoolice. Tratament aditional se poate institui in functie de tipul de neuropatie diabetica.

 

Neuropatia periferica
 

Multi pacienti cu neuropatie periferica au dureri de la usoare la severe in zone specifice ale corpului. In cadrul consultului medical trebuie adus in discutie tratamentul care poate reduce durerile si care imbunatateste starea fizica si psihica a pacientului. Aceste tratamente pot sa includa medicamente sau unguente care reduc durerea, si pot include medicamente folosite pentru a trata depresia cum ar fi antidepresivele triciclice, antidepresive ca duloxetin hydrochlorid, medicamente antiepileptice ca gabapentin. Aceasta medicatie are efect antialgic (reduce durerea) chiar daca nu exista asociate boli ca depresia sau epilepsia. Terapiile complementare sunt reprezentate de acupuncutura, masaj si biofeedback. Fizioterapia cu caldura sau gheata si exercitii poate imbunatati forta musculara. Stimularea nervoasa electrica transcutanata (TENS) este un tip de terapie care incearca sa reduca durerea prin aplicarea unor scurte impulsuri la nivelul terminatiilor nervoase de la nivelul pielii.

 

Neuropatia focala
 

In caz de compresiune, strivire sau pensare, cum este cazul neuropatiei focale, fixarea, ancorarea membrului afectat (de exemplu purtarea unei mansete la nivelul incheieturii mainii poate reduce amortelile si disconfortul din cadrul sindromului de tunel carpian) poate cateodata sa reduca presiunea de la nivelul nervului. Interventia chirurgicala este indicata in cazul in care simptomele devin persistente.

 

Neuropatia autonoma
 

Neuropatia autonoma - afectarea nervilor implicati in controlul functiilor involuntare - poate afecta digestia, functia renala si sexuala, transpiratia, tensiunea arteriala si alte functii cu control involuntar. Anumite simptome in cadrul acestei neuropatii sunt foarte greu de stapanit iar unele raspund foarte bine la tratament:

  • constipatia moderata se trateaza prin mese frecvente in cantitati mici, bogate in fibre si sarace in grasimi
  • diareea frecventa se trateaza cu antibiotice ca tetraciclina, amoxicilina, metronidazol sau medicamente care incetinesc tranzitul intestinal
  • gastropareza moderata (tulburare in care stomacul se goleste incet) include mese frecvente in cantitati mici sarace in fibre si grasimi si medicamente care sa stimuleze activitatea motorie a stomacului pentru a se goli mai repede; controlul valorilor glicemiei poate sa reduca simptomatologia gastroparezei
  • transpiratiile intense includ evitarea caldurii si a umiditatii; consumul de lichide previne, de asemenea, supraincalzirea organismului; daca transpiratiile apar in momentul consumului unor anumite mancaruri pot fi de ajutor medicamentele cu efecte anticolinergice; dar aceste medicamente au multe efecte adverse care pot fi mult mai suparatoare decat transpiratiile excessive
  • absenta reglarii in cazul scaderii glicemiei (hypoglicemia unawareness) se controleaza prin ajustarea dozelor de insulina si acceptarea unui nivel al glucozei in sange peste valoarea tinta acceptata; in mod normal valorile hemoglobinei glicozilate A1c [HbA1c] ar trebui mentinute sub 7%
  • afectarea renala necesita antibiotice pentru infectia urinara si medicatie pentru controlul functional al vezicii urinare
  • afectarea functiei sexuale beneficiaza de medicamente sau dispozitive pentru a imbunatati erectia si creme cu estrogeni si lubrifianti pentru uscaciunea mucoasei vaginale
  • tulburarile tensiunii arteriale: sosete medicinale elastice si administrarea de medicamente antihipertensive.

 

Tratament de intretinere
 

Tratamentul cronic in neuropatia diabetica cuprinde controlul glicemiei la o valoare apropiata de valoarea tinta. Acesta consta in mentinerea unei valori medii a hemoglobinei glicozilate A1c [HbA1c] sub 7% timp de o perioada 2 pana la 3 luni. De asemenea este important de mentinut un mod sanatos de viata cum ar fi exercitii fizice regulate, controlul tensiunii arteriale, regim alimentar, oprirea fumatului, limitarea consumului de bauturi alcoolice si o supraveghere atenta a piciorului, pentru a preveni aparitia ranilor sau complicatiilor severe la acest nivel. Tratamentul este de asemenea in functie de simptomatologie si tipul de neuropatie.

 

Multi pacienti cu neuropatie periferica - in care sunt afectati nervii care asigura sensibilitatea - au dureri de la usoare la severe in zone specifice ale corpului. In cadrul consultului medical trebuie adus in discutie tratamentul care poate reduce durerile si care imbunatateste starea fizica si psihica a pacientului. Aceste tratamente pot sa includa medicamente sau unguente care reduc durerea si pot include medicamente folosite pentru a trata depresia, cum ar fi antidepresivele triciclice, antidepresive ca duloxetin hydrochlorid, medicamente antiepileptice ca gabapentin.

 

Tratament in cazul agravarii bolii
 

In cazul in care neuropatia evolueaza se pot produce serioase complicatii, cum ar fi gastropareza, infectii urinare sau complicatii la nivelul piciorului. Masuri aditionale mentinerii nivelului tinta a glicemiei si autoexaminarea atenta sunt necesare in cazul in care neuropatia diabetica evolueaza. Neuropatia diabetica reprezinta un factor major de risc pentru aparitia de infectii sau ulcere la nivelul piciorului care pot evolua pana la amputatie. Este posibila aparitia de deformari permanente la unul sau la ambele picioare, piciorul Charcot, caz in care, pentru a corecta aceste deformari este necesara interventia chirurgicala.

 

Gastropareza severa necesita alt tip de tratament, cum ar fi medicamentele care accelereaza golirea stomacului sau alimentarea artificiala pe gastrostoma (sonda care permite alimentarea) in cazuri severe.

 

Infectiile severe ale vezicii urinare sau alte probleme la acest nivel (cum ar fi pierderea controlului vezical), necesita teste diagnostice suplimentare si tratament medicamentos sau chirurgical pentru a imbunatatii functia vezicii urinare.

 

Suplimentar poate apare depresia in contextul bolii cronice cum este diabetul sau neuropatia diabetica, iar un consult de specialitate si tratamentul adecvat pot imbunatatii starea de sanatate a pacientului.

 

Tratament ambulator (la domiciliu)
 

Suplimentar controalelor regulate, pentru a evita progresia neuropatiei diabetice este necesar controlul glicemiei, autoexaminarea atenta a picioarelor si instituirea unui mod sanatos de viata.

 

Controlul glicemiei
 

Cel mai important pas de urmat pentru a preveni neuropatia diabetica este mentinerea constanta a glicemiei la o valoare apropiata de valoarea tinta. Controlul strans al glicemiei consta in mentinerea unei valori medii a hemoglobinei glicozilate A1c [HbA1c] sub 7% timp de o perioada 2 pana la 3 luni. Insa scaderea glicemiei la valoarea tinta poate accentua simptomatologia pentru scurt timp. Mentinerea acestei valori este necesara pentru prevenirea complicatiilor diabetice cum ar fi cele oculare si renale.

 

Ingrijirea atenta a picioarelor
 

Neuropatia diabetica afecteaza picioarele mult mai frecvent decat alte parti ale corpului. In diabet exista o scadere a capacitatii de aparare contra infectiilor si chiar si o minora injurie la nivelul piciorului, cum ar fi o vezicula, basica sau zgarietura, care pot conduce la infectii serioase si chiar amputatie.

 

Si totusi complicatiile piciorului in diabet sunt cel mai usor de prevenit dintre restul complicatiilor.

 

Datorita afectarii nervului, in neuropatia diabetica, pierderea sensibilitatii poate sa duca la neobservarea unor injurii minore, de aceea este necesara inspectia regulata a piciorului. Protectia piciorului poate fi asigurata prin purtarea de sosete in majoritatea timpului si de pantofi corespunzatori. Daca exista deja complicatii oculare cum este retinopatia diabetica sau alta afectiune oculara, aceasta inspectie devine dificila si este necesar ajutorul altei persoane. La controlul medical periodic se va examina atent piciorul, iar acest control este necesar cel putin o data pe an. In cazul in care exista amorteli severe si din anamneza, rani ale tegumentului sau deformari osoase sau articulare (de exemplu piciorul Charcot), trebuie ca pacientul sa beneficieze de incaltaminte adecvata acestor probleme.

 

Instituirea si mentinerea unui mod sanatos de viata
 

Reducerea riscului de a dezvolta neuropatie diabetica poate fi realizat prin:

  • controlul tensiunii arteriale: neuropatia progreseaza mult mai probabil la persoanele cu tensiune arteriala ridicata; nu este inca foarte clar mecanismul direct dintre tensiunea arteriala ridicata si progresia neuropatiei, dar in general mentinerea valorilor tensionale cat mai aproape de normal reduce riscul aparitiei complicatiilor din diabet
  • exercitiul fizic regulat si mentinerea unei greutati corporale adecvate: exercitiul fizic si controlul greutatii ajuta organismul sa foloseasca insulina in mod corespunzator, aceasta conducand la mentinerea nivelului glicemiei aproape de valoarea tinta si prevenirea dezvoltarii si progresiei leziunilor nervoase; un consult medical de specialitate si o examinare minutioasa a piciorului este necesara inainte de inceperea programului de exercitii. Complicatii ale piciorului, tensiunii arteriale sau alte probleme asociate neuropatiei diabetice pot sa ridice anumite ingrijorari legate de siguranta exercitiilor fizice: de evitat exercitiile repetitive si ridicarea de greutati.
  • intreruperea fumatului: fumatul poate creste riscul de neuropatie la persoanele care au diabet; de asemenea poate creste tensiunea arteriala si poate agrava alte probleme in cadrul diabetului
  • limitarea ingestiei de alcool: consumul de alcool (mai mult de 4 zile pe saptamana) poate agrava neuropatia si simptomele ei
  • regim alimentar echilibrat: un consum de vitamine zilnic va asigura necesarul nutritional, iar o dieta echilibrata asigura mentinerea unei greutati corespunzatoare; in cazul in care exista gastropareza este necesar consumul de mese in cantitati mici in afara celor 3 mese principale.

 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni endocrine
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 5 6 7 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 64 | Acum se afiseaza articolele 31 - 40
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.