ENCICLOPEDIE MEDICALA

Alergia la medicamente

 

Alergia la medicamente este o reactie mediata imun la un medicament. Simptomele variaza de la usoare la severe si includ rash cutanat, anafilaxie si boala serului. Diagnosticul este clinic; testarea cutanata este doar ocazional utila. Tratamentul consta in intreruperea medicamentului, administrare de antihistaminice (pentru simptome) si, uneori, desensibilizare.


Fiziopatologie


Unele proteine si medicamentele pe baza de polipeptide mari pot stimula direct productia de anticorpi. Totusi, majoritatea medicamentelor actioneaza ca haptene, legandu-se covanlent de proteinele din ser sau de cele legate de celule, inclusiv proteinele continute in moleculele complexului major de histocompatibilitate (MHC). Legarea face proteinele imunogenice, stimuland productia de anticorpi antimedicamentosi, raspunsurile celulelor T fata de medicament sau ambele. Haptenele pot, de asemenea, sa se lege direct de moleculele MHC II, activand direct celulele T. Prohaptenele devin haptene cu metabolism; de exemplu, penicilina in sine nu este antigenic, dar produsul ei major de degradare, acidul benzilpenicilinoic, se poate combina cu proteinele tisulare pentru a forma benzilpeniciloil (BPO), un factor antigenic major. Unele medicamente se leaga de receptorii celulelor T (TCR), pe care-i stimuleaza direct; semnificatia clinica a acestei legaturi de non-haptena TCR este in curs de elucidare.


Sunt neclare modul in care apare sensibilizarea primara si felul in care sistemul imunitar innascut este implicat initial, dar, de indata ce un medicament stimuleaza un raspuns imunitar, pot aparea reactiile incrucisate in cadrul unei clase de medicamente sau intre acestea. De exemplu, pacientii sensibili la Penicilina este foarte probabil sa reactioneze la penicilinele semisintetice (de exemplu, amoxicilina, carbenicilina, ticarcilina) si aproximativ reactioneaza la cefalosporine. Totusi, unele aparente reactii incrucisate (de exemplu, intre antibioticele sulfonamide si nonantibiotice) se datoreaza mai degraba unei predispozitii la reactii alergice decat unei reactivitati incrucisate imune specifice. De asemenea, nu orice reactive aparenta este alergica; de exemplu, amoxicilina determina un rash care nu este mediat imunitar si care nu exclude folosirea pe viitor a medicamentului.


Semne si simptome


Semnele si simptomele variaza in functie de pacient si de medicament, iar un singur medicament poate determina reactii diferite la pacienti diferiti. Cea mai grava este anafilaxia; frecvente sunt exantemul, urticaria si febra. Reactiile fixe ale medicamentelor sunt neobisnuite.


Exista si alte sindroame clinice distinct. Boala serului apare tipic la 7-10 zile de la expunere si determina febra, artralgii si rash. Mecanismul presupune complexe medicament-anticorp si activarea complementului. Unii pacienti au artrita franca, edem sau simptome GI. Simptomele sunt autolimitate, durand 1-2 saptamani.


Se poate dezvolta anemia hemolitica atunci cand apare interactiunea anticorp-medicament-eritrocit sau cand un medicament modifica membrane eritrocitara, dezvelind un antigen care induce productie de anticorpi. Unele medicamente induc boala pulmonara. Nefrita tubulointerstitiala este cea mai frecventa reactie renala alergica; meticilina, antimicrobienele si cimetidina sunt cel mai des implicate. Hidralazina si procainamida pot determina un sindrom LES-like. Sindromul este relativ benign, crutand rinichiii si SNC; testul cu anticorpi antinucleari este pozitiv. Penicilamina poate determina LES si alte boli autoimune.


Diagnostic


Diagnosticul este sugerat atunci cand apare o reactie in interval de minute sau ore dupa administrarea medicamentului. Totusi, multi pacienti amintesc despre o reactie din trecut de o natura incerta. In asemenea cazuri, daca nu poate fi gasit un substitut echivalent trebuie luate in calcul testele.


Testele cutanate: testele pentru hipersensibilitatea de tip imediat ajuta la diagnosticarea reactilor la antibioticele de tip β-lactam, a serurilor straine si unor vaccinuri si hormoni polipeptidici. Totusi, de regula, 10-20% dintre pacientii care acuza o alergie la penicilina au o reactie pozitiva la testele cutanate. De asemenea, pentru majoritatea medicamentelor, testele cutanate sunt nesigure si, deoarece detecteaza numai reactiile mediate de IgE, nu au valoare predictive pentru aparitia eruptiilor morbiliforme, anemiei hemolitice sau nefritei.


Alte teste
: pentru testele de provocare se administreaza un medicament suspicionat ca ar determina o reactie de hipersensibilitate in doze crescute, pentru a precipita reactia. Acest test este probabil sigur si eficient daca se realizeaza in conditii controlate. Testele pentru reactiile la medicamente hematologice includ testele directe si indirecte antiglobulinice. Testele pentru hipersensibilitatea la alte medicamente specifice (de exemplu, RAST, eliberarea de histamine, degranularea bazofilelor sau celulelor mastocitare, transformarea limfocitara) sunt nesigure sau experimentale.


Prognostic si tratament


Hipersensibilitatea scade in timp. Anticorpii IgE sunt prezenti la 90% dintre pacienti la 1 an dupa o reactie alergica, dar numai la 20-30% dintre ei dupa 10 ani. Pacientii care au reactii anafilactice sunt predispusi la a pastra anticorpi fata de medicamentul incriminat mai mult timp. Persoanele cu alergii medicamentoase trebuie sa fie instruite cu privire la evitarea medicamentului si la purtarea unei bratari de identificare sau de avertizare; cardurile trebuie marcate totdeauna clar.


Tratamentul consta in stoparea medicamentului respective; majoritatea semnelor si simptomelor dispar la cateva zile de la oprirea medicamentului. Tratamentul suportiv al reactiilor acute poate include antihistaminice pentru prurit, AINS pentru artralgii, corticosteroizi pentru reactii severe si epinefrina pentru anafilaxie. Manifestarile de tipul febra medicamentoasa, rash cutanat nonpruriginos sau reactiile organice sistemice usoare nu necesita vreun tratament.


Desensibilizarea: desensibilizarea rapida poate fi necesara daca sensibilitatea s-a instalat si daca tratamentul este essential si nu exista alta alternativa. Daca este cu putinta, desensibilizarea trebuie realizata in colaborare cu un alergolog. Procedura nu trebuie incercata la pacientii cate au avut sindromul Stevens-Johnson. Ori de cat ori se practica desensibilizarea, O2, epinefrina si echipamentul de resuscitare trebuie sa fie disponibile pentru tratarea prompta a anafilaxiei.


Desensibilizarea se bazeaza pe cresterea gradate a dozei antigen la fiecare 30 minute, incepand cu doza minima pentru a induce anafilaxia subclinical inaintea expunerii la doze terapeutice. Aceasta procedura depinde de prezenta constanta a medicamentului in ser si, deci, nu trebuie intrerupta; desensibilizarea este urmata imediat de dozele terapeutice intregi. Hipersensibilitatea revine, de regula, la 24-48h dupa intrerupere. Reactiile minore (de ex. prurit, rash) sunt frecvente in timpul desensibilizarii.


Pentru serurile xenogene:
daca un test cutanat la ser xenogen este pozitiv, riscul de anafilaxie este mare. Daca tratamentul cu ser este esential, desensibilizarea trebuie sa-l preceada. Testele cutanate, care folosesc concentratii mici, preparate prin dilutii seriale, se utilizeaza pentru a determina doza de start adecvata pentru desensibilizare (adica acea concentratie care determina o reactie negative sau doar slaba).
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 

Alergia la polen (febra fanului)

 

Alergia la polen este un tip de alergie care poate provoca inflamatia mucoasei nazale cunoscuta sub denumirea de febra fanului sau polinoza, este o forma de rinita sezoniera provocata de polenul transportat de vant.Este o boala alergica, de cele mai multe ori transmisa ereditar (50%-90% din pacientii care sufera de febra fanului au istoric de alergii in familie). Organismul reactioneaza la proteinele din polen.


Febrei fanului este o afectiune alergica mai frecventa in zonele de joasa inaltime.Debuteaza de regula primavara si dispare toamna. Apare foarte rar inaintea varstei de trei ani, cel mai adesea apare la scolari sau mai tarziu(23-25 de ani), avand tendinta sa se amelioreze dupa varsta de 35-40 de ani. Aproximativ 5% din populatie este alergica la polen.

In prezenta unui alergen (substanta straina care determina un raspuns de tip imun: producerea de anticorpi), sistemul imunitar reactioneaza patologic la alergen si elibereaza histamina, care determina inflamatia mucoasei nazale. Intelegerea modului de actiune a histaminei, care este o varietate de hormon eliberat de celulele mastocite,permite o mai buna intelegere a simptomelor. Aceasta substanta foarte toxica,in cazul alergiei,este eliberata si difuzeaza in forma activa in sange, apoi declanseaza vasodilatatie capilara (deschiderea vaselor foarte mici),congestie nazala,mancarime, roseata la nivelul pielii, secretia de mucus,etc. In cazul in care eliberarea de histamina este foarte importanta, aceasta duce la soc anafilactic, caracterizata in principal prin insuficienta circulatorie acuta,afectare respiratorie si cutanata (mai tarziu).
 

Cauze:


Tipul si cantitatea de polen variaza mult in functie de regiune si de conditiile climatice. Cunoasterea tipului si a cantitatii de polen permite medicilor stabilirea diagnosticului,iar pacientilor sa identifice alergenul. Tipurile de polen au alergenitate diferita, aceasta proprietate depinzand de prezenta unor substante (proteine sau glicoproteine).
 

In functie de data aparitiei simptomelor "febrei de fan" poti încerca sa identifici alergenul responsabil:

  • Ianuarie:alun
  • Februarie:arin,alun,plop
  • Martie:arin,alun,plop,platan, salcie, ulm
  • Aprilie: arin,mesteacan, castan, carpen, stejar, chiparos, frasin, plop,platan, salcie, graminee, patlagina, salcie, ulm, mesteacan, liliac, rapita, iarba, papadie
  • Mai: mesteacan, castan, carpen, stejar, chiparos, platan, salcie, graminee, patlagina, liliac, rapita, iarba, papadie, secara, ovaz, grau, orz
  • Iunie: tei, graminee, patlagina, rapita, iarba, papadie, secara, ovaz, grau, orz, porumb, macris
  • Iulie:tei,graminee,talpa gastii, patlagina, rapita, iarba, papadie, secara, ovaz, grau, orz, porumb, urzica, pelin
  • August:ambrozie, graminee,talpa gastii, patlagina, rapita, iarba, papadie, porumb, urzica, pelin
  • Septembrie: ambrozie, talpa gastii, patlagina, rapita, iarba, papadie, porumb
  • Octombrie: rapita, iarba, papadie, porumb


Factori de risc:

  • poluarea
  • lipsa alaptarii materne
  • imunitatea scazuta
  • virozele respiratorii din primii ani de viata
  • fumatul
  • mucegaiurile
  • acarienii (microorganisme din praful de casa)


Semne si simptome

Simptomele febrei fanului apar,in general impreuna, adica in aceeasi perioada de timp (spre deosebire de raceala obisnuita in care simptomele au tendinta de a aparea una dupa alta):

  • Nasul este infundat,insotit de mancarime (prurit) intensa la nivelul nasului,ochilor si gatului,secretiile nazale sunt clare,lichide si, adesea, abundente.
  • Ochii sunt iritati si rosii, pleoapele se umfla si apare lacrimare excesiva (conjunctivita)
  • Stranutul este foarte frecvent (in salve)
  • Gatul este iritat si poate fi dureros(faringita)


La aceste simptome se pot adauga senzatia de oboseala ,dureri de cap si scaderea acuitatii auditive(in special la copil).In cazurile severe pot sa apara dificultati la respiratie, tuse seaca, uneori febra, senzatie de sufocare si chiar crize de astm.


Simptomele sunt direct proportionale cu concentratia de polen, astfel in zilele cu soare si vant puternic si in perioada de inflorire simptomele sunt mai puternice.Dimpotriva,in timpul zilele ploioase simptomele se vor reduce in mod semnificativ.


Diagnostic


Cand apar simptomele cauzate de o alergie, pacientul ar trebui sa consultate un medic alergolog pentru stabilirea diagnosticului si a tratamentului. Daca istoricul(anamneza) pacientul indica faptul ca simptomele se repeta in acelasi perioada de timp a anului medicul se va orienta spre diagnosticul de alergie sezoniera ,precum cea la polen. Medicul va examina mucoasele nazale, care, la persoanele cu alergie, sunt umflate, palide sau cianotice.

Teste cutanate

Pentru a afla care este tipul de polen responsabil de aparitia alergiei se fac testele cutanate alergologice. O solutie diluata din fiecare tip de polen este aplicata prin zgariere la nivelul pielii bratul sau spatelui pacientului sau injectat intradermic (sub piele).

Reactia este pozitiva daca apare o papula ( o leziune rosiatica,de mici dimensiuni,usor proeminenta) insotita de mancarime. Dimensiunea papulei poate fi un argument important pentru diagnostic, dar o reactie pozitiva nu dovedeste ca un anumit polen este cauza simptomelor.

Teste sangvine

Testarea cutanata nu este recomandabila la unii pacienti, cum ar fi cei cu anumite boli ale pielii.Testele de sange se pot realiza folosind o proba de sange de la pacient pentru a detecta nivelul de anticorpi IgE la un anumit alergen. Un astfel de test de sange se numeste Rast (radioallergosorbent test). Desi Rast ofera unele avantaje fata de testarea cutanata este scump, dureaza cateva saptamani pana la obtinerea rezultatelor si este mai putin sensibila. Testarea cutanata este cea mai sensibila si mai putin costisitoare metoda de diagnosticare.


Tratament


Exista trei abordari generale in tratamentul alergiei la polen: evitarea alergenilor, medicamentele (pentru a diminua simptomele) si imunoterapia.
Evitarea contactului cu polenul
Exista mai multe modalitati de a evita expunerea la polen.
Ramaneti in casa dimineata, mai ales in cazul in care cantitatile de polen din aer sunt mari(primavara,vara). In zilele cu soare si vant puternic evitati sa iesiti afara . Daca persoanele cu alergie la polen trebuie sa lucreze in aer liber acestea pot purta masti cu filtru de polen.Pentru activitatile de afara, alege perioada dupa-amiezei.
Aerul conditionat sau filtrele de polen pot fi utile in reducerea cantitatii de polen. De asemenea, eficiente sunt diverse tipuri de dispozitive de filtrare a aerului. Acestea pot fi adaugate la sistemele de incalzire si racire din casa. Exista dispozitive portabile care pot fi utilizate in camera personala.Daca sunteti nevoit sa aerisiti, evitati sa deschideti geamurile dimineata, cand concentratia de polen este mai mare. Evitati sa folositi ventilatorul.Faceti dus si spalati-va pe cap dupa ce ai fost afara, pentru a evita sa "contaminarea" dormitorului si a casei cu polen.Nu aerisiti asternuturile pe balcon.
Evitati sa iesiti la plimbare in zilele uscate, calde si cu vant si plimbarile dupa furtuni sau ploi scurte, cand concentratia de polen este mult mai ridicata.
In timpul perioadelor cu niveluri mari de polen,persoanele cu alergie la polen trebuie sa incerce sa evite expunerea alte substante iritante, cum ar fi praful, spray-urile pentru insecte, fumul de tigara, poluarea aerului,vopseaua. Fiecare dintre acestea pot agrava simptomele de alergie la polen.

Tratament medicamentos

  • Antihistaminicele

Asa cum arata numele,antihistaminicele reduc efectele histaminei, care este eliberata de catre mastocite si contribuie la aparitia simptomelor alergiei. Timp de mai multi ani,antihistaminicele s-au dovedit folositoare in ameliorarea stranutului si a pruritului (mancarime) de la nivelul nasului, gatului si ochilor si in reducerea congestiei si secretiilor nazale.Antihistaminicele prezinta unele efecte secundare: somnolenta si scaderea atentiei si capacitatii de coordonare. Astfel de reactii la copii pot fi interpretate gresit ca tulburari de comportament.

  • Decongestionantele nazale

Decongestionantele nazale poate fi de ajutor in ameliorarea senzatiei de nas infundat. Aceste medicamente contracta vasele sanguine din tesutul nazal, diminua edemul si secretia de mucus. Decongestionantele nazale disponibil frecvent ca spray-uri nazale, pot fi luate pe cale orala,cum ar fi preparate pe baza de efedrina si clorhidrat de pseudoefedrina . Deoarece aceste medicamente pot creste tensiunea arteriala si frecventa cardiaca si provoaca nervozitate la unele persoane ar trebui sa discutati cu medicul dvs. inainte de a utiliza decongestionante nazale.Persoanele cu rinite alergice trebuie sa evite folosirea spray-urilor cu decongestionante nazale, deoarece utilizarea frecventa sau prelungita poate duce la aparitia fenomenului de rebound(initial are efect de ameliorare, urmata exacerbarea simptomelor).

  • Corticosteroizii

Corticosteroizii, desi foarte eficienti in controlul afectiunilor alergice, nu au fost utilizati pe scara larga pentru tratamentul alergiei la polen, deoarece utilizarea lor prelungita poate duce la efecte adverse grave. Glucocorticoizii reduc simptomele de alergie la polen, prin reducerea inflamatiei nazale si inhibarea secretiei de mucus. Corticosteroizii sunt utilizati sub forma de spray-uri nazale.Efectele secundare, care sunt minime atunci cand spray-ul este folosit in dozele recomandate, pot include uscaciunea mucoasei nazale si dureri la nivelul gatului.

  • Sodiu cromolin

Spre deosebire de antihistaminice sau steroizi, sodiu cromolin este utilizat pentru controlul simptomelor alergice prin prevenirea eliberarii de histamina din mastocite . Sodiu cromolin s-a dovedit sigur si eficient si, in contrast cu alte medicamente anti-alergice, nu provoca somnolenta. Sodiu cromolin (solutii nazale) trebuie sa fie utilizat cateva zile sau saptamani pentru a observa o reducere a simptomelor.

  • Imunoterapia

Scopul acestui tratament este de a creste toleranta pacientului la polen.Extracte diluate de polen sunt injectate pacientului intradermic(sub piele). Pacientul primeste doze mici, o data sau de doua ori pe saptamana. Deoarece este nevoie de timp pentru a apare toleranta la polen,pot fi necesare tratamente prelungite ,pana cand simptomele pacientului se amelioreaza.
Imunoterapia este costisitoare si poate necesita luni inainte de o imbunatatire evidenta. Mai mult, aceasta nu functioneaza pentru unii oameni si, in cazul in care doza sau frecventa injectarilor nu este atent monitorizata,pot apare reactii alergice. Aceste reactii pot fi usoare - roseata si edem (umflatura) la locul de injectare - sau reactii sistemice grave cum ar fi urticaria, edeme generalizate sau stare de soc anafilactic.

Tratament naturist

De mare ajutor sunt suplimentele nutritionale, care controleaza secretia de histamina si ajuta la ameliorarea rapida a simptomelor. Recomandate sunt preparatele pe baza de extracte de fructe (afine, coacaze), plantele (Passiflora), legumele (ceapa, hrean).Incearcati sa consumati cat mai multe alimente bogate in antioxidanti naturali (fructe si legume intens colorate), precum si in vitamina E, zinc si seleniu.

Infuzia din frunze uscate de urzici are un efect rapid de ameliorare a congestiei nazale si a stranutului. Se prepara cu una-doua lingurite de planta la 200 ml apa, din care se beau doua cani pe zi. Utila este si infuzia din frunze uscate de patrunjel, care scade productia de histamina. Se prepara cu una-doua lingurite la o cana de apa. Se beau trei cani pe zi.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 

Alergia la praf ( acarieni)

 

Acarienii sunt organisme microscopice ,din clasa de artropodelor ,care se dezvolta in special in medii calduroase si umezi, cum ar fi saltelele, covoarele, scaunele tapitate si animalele impaiate. Exista milioane de acarieni in acasa tot timpul anului, dar reproducerea lor este accelerata in octombrie-noiembrie si martie-aprilie. Pentru majoritatea oamenilor acest lucru nu este important, cu toate acestea la persoanele alergice la praf pot aparea rinite alergice sau astm bronsic.

Acarienii se hranesc cu praf, celulele moarte ale pielii si ciuperci microscopice care cresc pe saltea.Adora caldura (peste 20 ° C) si umiditatea(peste 50% umiditatea relativa),astfel o casa bine izolata,in care traiesc multi oameni si animale ,cu mult mobilier, este pentru ei locul ideal. Acarienii morti si materiile lor fecale pot fi alergeni pentru o persoana predispusa la alergii. Deoarece alergenul se gaseste permanent in mediul inconjurator,persoanele cu alergie la praf au simptome pe tot parcursul anului. Disconfortul creste, primavara si toamna, din cauza schimbarilor de temperatura si umiditate.

Praful de casa este un amestec de substante. Poate sa contina fibre de tesaturi, particule de piele umana descuamata, peri de animale, fiinte microscopice numite acarieni, bacterii, resturi de gandaci de casa, spori de mucegai, particule alimentare si alte resturi.

Alergia este o reactie exagerata a sistemului imunitar la o substanta straina. Atunci cand aceasta substanta vine in contact cu organismul (in cazul prafului,contactul este prin intermediul plamanilor), se declanseaza productia de histamina,prostaglandine si leucotriene care determina o reactie inflamatorie.

Nu se stie de ce unele persoane reactiona la praf, iar altele nu. Cu toate acestea,s-a dovedit ca predispozitia la alergie este ereditara.O locuinta murdara poate sa determine agravarea starii unui bolnav cu alergie la praful de casa, totusi, prezenta alergiei la unul din membrii unei familii, nu presupune in mod necesar deficiente in ceea ce priveste curatenia. Realitatea este ca, oricat de constiincios ar fi aplicate, procedeele obisnuite de curatenie nu solutioneaza aceasta afectiune alergica suparatoare. Din contra, metodele uzuale, cum ar fi de exemplu maturatul, scuturatul, batutul sau alte procedee similare, pot agrava simptomele, deoarece particulele alergizante sunt mobilizate din grosimea covoarelor sau paturilor in aerul respirat de persoana alergica.

Semne si simptome

Acarienii sunt implicati in afectiuni respiratorii, cutanate si oculare.

Cel mai frecvent apare rinita alergica.Simptomele rinitei alergice cel mai des intalnite sunt: stranutul repetat, rinoreea (curgerea nasului) si pruritul (mancarimea) nazal si al gatului.

Acarienii pot declansa rino-conjunctivita alergica; in plus fata de simptomele rinitei alergice,apare congestia conjunctivei(inrosirea ochilor), lacrimarea excesiva si pruritul (mancarime).

Dermatita atopica sau eczema atopica se caracterizeaza prin aparitia unor zone de rash (inrosire) pruriginoase si calde in regiuni ale corpului care retin mai mult umiditatea, precum pliurile cutanate ale coatelor, genunchilor, gatului, fetei, mainilor, picioarelor, regiunilor inghinale, organelor genitale si in jurul anusului. In zonele afectate, tegumentul este uscat si ingrosat.

Astmul alergic prin alergie la praf de casa este o forma particulara de astm. La acesti pacienti, crizele astmatice apar, de obicei noaptea, in incaperi cu umiditate ridicata si praf mult. Un copil alergic la praf are un risc de 5 ori mai mare de a dezvolta astm bronsic.

Toate aceste reactii pot determina tulburari ale somnului si oboseala care degradeaza calitatea vietii.


Diagnostic

Clasic alergia la acarieni se manifesta prin rinite alergice. Simptomele pot fi prezente tot anul, dar sunt mai frecvente in timpul toamnei si in timpul perioadelor de reproducere a acarienilor(octombrie- noiembrie,martie-aprilie). Diagnosticul rinitei alergice este sugerat de stranutul frecvent,rinoree(curgerea nasului) si nasul infundat. Iritatiile la nivelul ochilor trebuie luate in considerare.La persoanele alergice la praf, rinitele apar cand sunt variatii ale temperaturii sau dimineata.

Diagnosticul de alergie la praf va fi confirmat de medicul alergolog cu ajutorul:

  • testelor cutanate alergologice (consta in introducerea –prin grataj sau injectare-la nivelul pielii a unei solutii diluate de alergen; testul este pozitiv daca dupa 15 minute se formeaza o papula cu diametrul de peste 3 mm insotita de mancarime)
  • testelor sanguine (dozarea imunoglobulinelor)
  • testelor de provocare nazale .


Masuri de reducere a contactului cu acarienii

Scoateti perdelele, jaluzelele orizontale, covoarele,mochetele si tapiteriile din toata casa. Scapati de jucariile din plus sau tesatura,perne,accesorii greu de curatat si paturi suprapuse. Daca este posibil, inlocuiti canapelele si fotoliile din tesatura cu cele din piele sau plastic. Indepartati din casa, in special din dormitor, obiectele care retin praful (bibelouri, mileuri, etc); cartile nu trebuie pastrate in dormitor si, de preferinta se vor pune in vitrine prevazute cu sticla. Pe scurt, eliminati orice poate retine praful.

Inlocuiti plapuma si pernele din puf (greu de curat) cu articole lavabile din fibra sintetica. Cuverturile si paturile din lana sunt interzise.Alegeti huse speciale anti-praf pentru saltele si perne (huse cu un fermoar pe care se aplica o banda pentru a fi perfect sigilate). Aspirati toate saltelele, inclusiv somiera si sub pat. Evitati stocarea de obiecte sub pat, pentru ca se acumuleaza mult praf si este dificil de curatat. Spalati cersafurile si paturile in fiecare saptamana in apa fierbinte. Indiferent de detergent, apa foarte fierbinte (cel putin 60 ° C) distruge acarienii. Spalati pardoseala in fiecare saptamana. Pardoselile trebuie sa fie cat mai netede, din lemn sau linoleum. Daca este posibil, scoateti salteaua afara(la soare) o data pe luna.

Asigurati-va ca temperatura din casa nu depaseste 20° C si umiditatea relativa de 45%. Higrometrul, un instrument folosit pentru a masura umiditatea din aer, este esential. Eliminati sursele de umezeala (vasele umplute cu apa asezate deasupra surselor sobelor sau caloriferelor, florile) si impiedicati patrunderea aburilor de la bucatarie sau baie.

Folositi un aspirator cu sistem bazat pe aer cald. In timpul aspirarii are loc ridicarea in aer a excrementelor de acarieni,care apoi sunt inhalati ducand la agravarea simptomelor de alergie. Pentru a limita aceste probleme, folositi un aspirator care impiedica iesirea aerului afara.Daca sunteti alergic la praf, purtati o masca cand aspirati sau, mai bine, incredintati aceasta misiune altcuiva. Pentru stergerea prafului de pe mobilier folositi o carpa umeda. Se poate folosi periodic, o substanta cu efect acaricid (pulberea de benzil benzoat);insecticidele obisnuite nu au efect asupra acarienilor.

Feriti-va de paturile din apa,care sunt dificil de curatat si acumuleaza o cantitate mare de praf. Exista saltele umplute cu aer,mult mai bune in lupta impotriva acarienilor.

Tratament medicamentos

Cand simptomele sunt importante, diferite medicamente pot fi eficiente. Antihistaminicele sunt cel mai frecvent prescrise. Ele nu vindeca boala, dar care sunt utile pe diminuarea simptomelor. Au dezavantajul de a provoca somnolenta diurna si afecteaza capacitatea de a conduce vehiculele.Fiecare persoana reactioneaza diferit la aceste medicamente. Daca unul dintre ele nu este bine tolerat trebuie sa incercati altul.

Spray-urile nazale cu corticosteroizi sunt,de asemenea,eficiente pentru reducerea simptomelor. Cromoglicatul de sodiu poate fi folosit dupa contactul cu alergenii,dar actiunea sa este de scurta durata. In cazul in care aveti nasul infundat, decongestionantele nazale poate fi utilizate, dar numai pe perioade scurte de timp.

Imunoterapia cu vaccinuri antialergice poate fi folosita la recomandarea medicului alergolog. Cura cu ceaiul AlergiPlant poate ajuta organismul sa previna si chiar sa inlature aceste manifestari.Pentru tratarea alergiilor, acupunctura se combina cu ceaiuri din plantele chinezesti, efectul fiind unul foarte bun. Acest tip de terapie alternativa da rezultate bune in ameliorarea simptomelor alergiilor.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 

Alergii alimentare

 

Alergia alimentara reprezinta un raspuns imunitar exagerat la produsele din dieta.
 

Alergia alimentara trebuie diferentiata de reactiile nonimune la alimente (de ex. intoleranta la lactoza, sindromul de colon iritabil, gastroenterita infectioasa) si de reactiile la aditivi alimentari (de exemplu, glutamate monosodic, metabisulfit, tartrazina), care determina majoritatea reactiilor la alimente. Prevalent se inscrie intre < 1% si 3% si variaza in functie de zona geografica si de metodele de evaluare; pacientii tind sa confunde intoleranta cu alergia. Digestia impiedica aparitia alergiei alimentare la majoritatea adultilor. Aproape orice aliment sau aditiv alimentar poate fi implicat, dar cei mai cunoscuti triggeri la sugari si copiii mici sunt: laptele, soia, ouale, arahidele si graul, iar cei mai frecventi la copiii mai mari si la adulti sunt nucile si fructele de mare. Exista o reactivitate incrucisata intre alergenii alimentari si nealimentari, iar sensibilizarea poate aparea si nonenteral. De exemplu, pacientii cu alergii orale (de regula, prurit, eritem si edem al gurii atunci cand mananca fructe si legume) se poate sa fi fost sensibilizati dupa expunerea la polen; copiii cu alergie la arahide este probabil sa fi fost sensibilizati de catre cremele topice care contin ulei de arahide, folosite pentru a tratata rash-urile. Pacientii alergici la latex din alimentele manipulate de lucratorii care poarta manusi de latex este foarte usor confundabil cu alergia alimentara adevarata.
 

In general, alergia alimentara este mediata de IgE, celulele T sau de ambele. Alergia mediata de IgE (de exemplu, urticaria, astmul, anafilaxia) este acuta la aparitie, de obicei survenind la sugari si apare mai frecvent la persoanele care au un istoric familial pronuntat de atopie. Alergia mediata de celulele T (de exemplu, gastroenteropatia proteinelor alimentare, boala celiaca) se manifesta gradat si este cronica. Alergiile mediate de IgE si de celulele T (de exemplu, dermatita atopica, gastroenteropatia eozinofilica) tind sa se instaleze lent sau cronic. Gastroenteropatia eozinofilica este o boala rara care determina durere, crampe si diaree cu sange eozinofilic, infiltrat eozinofilic intestinal, enteropatia cu pierdere de protein si un istoric de boli atopice. Rareori, alergia la laptele de vaca de IgG produce hemoragie pulmonara (hemosideroza pulmonara) la sugari.
 

Semne si simptome

Semnele si simptomele variaza in functie de alergen,de mecanism si de varsta pacientului.Cea mai cunoscuta manifestare la sugari este dermatita atopica singura sau cu simptome GI (greata,varsaturi,diaree).Copiii depasesc,de regula,aceste manifestari si reactioneaza mai puternic la alergeni inhalanti,cu simptome de astm si de rinita(marcaj atopic).Pe la varsta de 10 ani,pacientii au doar rareori simptome respiratorii dupa consumul de alergeni alimentari,chiar daca testele cutanate raman pozitive.Daca dermatita atopica persista sau apare la copiii mai mari sau la adulti,evolutia ei apare independenta de alergia mediata de IgE mult mai crescute decat ale celor care nu au dermatita.
Copiii mai mari si adultii care raman alergici la alimente tind sa aiba reactii mai severe(de exemplu,urticarie exploziva,angioedem,chiar anafilaxie).La unii pacienti,alimentele (mai ales graul si telina) determina anafilaxie doar daca fac effort imediat dupa aceea; mecanismul este necunoscut.Unii pacienti au migrena indusa sau agravata de alimente,confirmata de cecitatea din timpul mesei.Ocazional,cheilita,aftele,spasmul piloric,pruritul anal si eczema perianala sunt atribuite alergiei alimentare.
 

Diagnostic si tratament

Alergia alimentara severa este,de obicei,evidenta la adulti.Cand nu este si la majoritatea copiilor,diagnosticul poate fii dificil,iar boala trebuie diferentiata de probleme GI functionale.

Daca se suspicioneaza o reactie la alimente,legatura simptomelor cu alimentele este evaluata prin teste cutanate sau tesutul radioalergoabsorbent IgE specific.Un teste pozitiv nu dovedeste o alergie relevanta clinic,dar un test negativ o exclude.Daca un test cutanat este pozitiv,acle aliment va fi eliminat din dieta;daca simptomele se amelioreaza,pacientul este din nou expus la acel aliment (preferabil in cadrul unui test dublu-orb)pentru a se vedea daca simptomul reapare.

Testele cutanate alternative sunt eliminarea alimentelor pe care pacientul le suspicioneaza de a produce simptome si prescrierea unei diete alcatuite din alimente relativ nonalergice si din care nu fac parte alergenii alimentari cunoscuti(vezi Tabelul 165-4).Nu se vor consuma alte alimente sau lichide decat cele specificate.Trebuie folosite intotdeauna produse pure.Multe preparate comerciale si semipreparate contin in cantitati mari un anumit aliment nedorit(de exemplu,painea de secara contine faina de grau)sau urme de aromatizanti sau de agenti de afanare si determinarea prezentei unui anumit aliment poate fi dificila.

Dace nu survine nici o ameliorare dupa o saptamana,trebuie incercata o alta dieta.Daca simptomele sunt ameliorate,se adauga un nou aliment si se consuma cantitati mari din acesta timp de >24h sau pana la reaparitia simptomelor.O alta metoda consta in testarea a mici cantitati de alimente si consumul lor in prezenta medicului,cu observarea reactiilor pacientului.Agravarea sau recrudescenta simptomelor dupa adaugarea unui nou aliment in dieta este cea mai buna dovada de alergie.

Atunci cand se evalueaza efectul in dieta al eliminarii unui aliment,clinicienii trebuie sa aiba in vedere faptul ca sensibilitatile la alimente pot disparea spontan.Desensibilizarea spontana(mai intai prin eliminarea alimentului alergenic la un moment dat,apoi prin administrarea de cantitati mici,zilnic crescute)nu s-a dovedit eficienta,ca si folosirea sublinguala a picaturilor de extract din acel aliment.Antihistaminicele au valoarea redusa,cu exceptia reactiilor acute generalizate,cu urticarie si angioedem.Cromolinul oral a fost utilizat ca un oarecare succes.Tratamentul de lunga durata cu corticosteroizi este util in enteropatia simptomatica eozinofilica.Un anticorp monoclonal umanizat IgG1 directionat contra regiunii CH3 a IgE se arata deja promitator pentru tratarea alergiei la arahide.

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 

Anafilaxia si socul anafilactic

 

Anafilaxia este o reactie alergica acuta, amenintatoare de viata, mediate de IgE, care apare la persoane anterior sensibilizate atunci cand sunt expuse din nou la antigenul sensibilizator. Simptomele sunt stridor, dispnee, wheezing si hipotensiune. Diagnosticul este clinic. Bronhospasmul si edemul de cai respiratorii superioare se trateaza cu β-agonisti inhalanti si, uneori, prin intubatie endotraheala. Hipotensiunea necesita fluide i.v. si agenti vasopresori.


Etiologie si fiziopatologie


Anafilaxia este determinata in general de medicamente (de exemplu, antibiotice de tip β-lactami, insulina, streptokinaza, extracte de alergeni), de alimente (de exemplu nuci, oua, fructe de mare), protein (de exemplu antitoxina tetanica, transfuziile de sange), veninurile de animale si latexul. Alergenii din arahide si din latex pot fi purtati de curentul de aer. Istoricul de atopie nu creste riscul de anafilaxie , dar creste riscul de deces atunci cand apare anafilaxia.


Interactiunea antigenului cu IgE de pe bazofile sau de pe celulele mastocitare determina eliberarea de histamina, leucotriene si alti mediatori care produc contractia musculaturii netede (bronhoconstrictie, varsaturi, diaree) si vasodilatatie cu scurgere de plasma.


Reactiile anafilactoide sunt clinic similare cu anafilaxia, dar nu implica IgE si nu necesita sensibilizare prealabila. Ele apar prin stimularea directa a celulelor mastocitare sau pe calea complexelor imune care activeaza complementul. Cei mai cunoscuti triggeri sunt substantele de contrast radioopace iodurate, aspirina, alte AINS, opioidele, transfuziile de sange, Ig si efortul fizic.


Semne, simptome si diagnostic


Simptomele implica in general pielea, caile respiratorii superioare si inferioare, sistemul cardiovascular sau tractul GI. Una sau mai multe zone pot fi afectate, iar simptomele nu evolueaza neaparat, desi fiecare pacient are, de regula, aceeasi reactie la expunerea ulterioara.


Simptomele variaza de la usoare la severe si includ flushingul, pruritul, stranutul, rinoreea, greata, crampele abdominale, diareea, senzatia de sufocare sau dispneea, palpitatiile si ameteala. Semnele sunt hipotensiunea, tahicardia, urticaria, angioedemul, wheezingul, cianoza si sincopa. Socul poate aparea in cateva minute, iar pacientul poate avea convulsii, poate fi inconstient si poate deceda. Colapsul cardiovascular poate aparea fara simptome respiratorii sau de alta natura.


Diagnosticul este clinic. Riscul de evolutie rapida catre soc nu permite timp necesar testelor, desi cazurile usor echivoce pot fi confirmate prin nivelele N-metilhistaminei din urina de 24h sau prin concentratia serica a triptazei.


Tratament


Epinefrina este piatra de temelie a tratamentului si trebuie administrata imediat . poate fi administrata s.c sau i.m (doza uzuala este de 0,3-0,5 ml dintro solutie de 1:1000 la adulti sau de 0,01 ml/kg la copii, repetata la 10-30 minute); absorbtia maxima are loc atunci cand medicamentul este administrat i.m., pe partea laterala a coapsei. Pacientii cu prolaps cardiovascular sau cu obstructie severa de cai respiratorii pot primi epinefrina i.v intr-o singura doza (3-5 ml dintr-o solutie de 1:10 000 pe durata a 5 minute) sau prin picurare continua (1 mg in 250 ml 5% solutie dextroza pentru o concentratie de 4 μg/ml, incepand cu 1 μg/ml pana la 4 μg/ml [de la 15 pana la 60 ml/h]). Epinefrina poate fi, de asemenea, administrata prin injectare sublinguala (0,5 ml dintr-o solutie de 1:1000) sau prin tubaj endotraheal (3-5 ml dintr-o solutie de 1:10 000 diluata pana la 10 ml cu ser fiziologic). Poate fi necesara o a doua injectie cu epinefrina. Glucagonul, bolus de 1 mg, urmat de perfuzie 1 mg/h va fi folosit la pacientii care iau β-blocante, care atenueaza efectul epinefrinei.


Pacientii cu stridor si wheezing neresponsive la epinefrina trebuie sa primeasca O2 si sa fie intubati. Se recomanda intubarea timpurie, deoarece asteptarea unui raspuns la epinefrina poate permite edemului cailor respiratorii superioare sa se dezvolte atat de mult incat sa impiedice intubarea endotraheala, necesitand tirotomie cricoidiana.


Hipotensiunea poate fi, de obicei, tratata cu 1-2 L (20 – 40 ml/kg la copii) de fluide izotone i.v. (de exemplu ser fiziologic). Hipotensiunea refractara la fluide si epinefrina i.v poate necesita agenti vasopresori (de exemplu, dopamine 5 μg/min).


Antihistaminicele – atat blocantele H1 (de exemplu difenilhidramina 50-100 mg i.v.) cat si blocantele H2 (de exemplu, cimetidina 300 mg i.v.) – trebuie administrate la 6 h, pana cand simptomele dispar. β-agonistii inhalanti sunt utili in tratarea bronhoconstrictiei; poate fi administrat albuterolul 5-10 mg prin nebulizare continua. Corticosteroizii nu au un rol bine dovedit, dar pot ajuta la preventia reactiei tardive, la 4-8 h; metilprednisolonul 125 mg i.v. este adecvat.


Profilaxie


Preventia primara consta in evitarea triggerilor cunoscuti. Desensibilizarea este utila pentru triggeri alergeni care nu pot fi evitati (de exemplu intepaturi de insecte). Pacientii cu reactie la substantele de contrast radioopace in antecedente trebuie sa evite o noua expunere; cand expunerea este absolut necesara, se administreaza prednison 50 mg p.o. la 6 h, 3 doze, incepand cu 18 h inaintea procedurii si difenhidramina 50 mg p.o. cu 1 h inaintea procedurii; totusi, nici o evidenta nu sustine eficienta acestei abordari.


Pacientii cu reactive anafilactica la intepaturi de insect, la alimente sau la alte substante cunoscute , ar trebui sa poarte o bratara de avertizare si sa aiba asupra lor o seringa plina de epinefrina (continand 0,3 mg pentru adulti si 0,15 mg pentru copii) pentru a se trata prompt dupa expunere.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 

Angioedemul

 

Angioedemul este edemul tesutului dermic profund si subcutanat. Este produs de expunerea la alergeni medicamentosi, din venin, din dieta sau purificati. Simptomul principal este umflarea difuza, dureroasa, uneori importanta. Diagnosticul se face prin examinare. Tratamentul consta in eliminarea sau evitarea alergenului si blocantelor H1.

Angioedemul acut reprezinta anafilaxia tesutului subcutanat. Adesea este insotit de urticarie (papule locale si eritem pe piele); ambele au cauze similar (de exemplu medicamente, venin, alimente sau alergeni purificati). De asemenea, angioedemul se coreleaza patologic cu urticaria, care apare la jonctiunea dermo-epidermica.

Angioedemul cronic (> 6 saptamani) este rareori mediat prin IgE si este mai dificil de explicat. Cauza este, de obicei, necunoscuta (idiopatica), dar ingestia cronica a unui medicament nesuspicionat sau a unei substante chimice (de exemplu penicilina in lapte, un medicament luat fara prescriptive, preservative, alti aditivi alimentari) este adesea cauza. Cateva cazuri sunt ereditare.

Semne si simptome

Angioedemul poate fi usor pruriginos sau nepruriginos. Se caracterizeaza prin umflare locala difuza si dureroasa a tesutului moale care poate fi asimetrica, mai ales in regiunea pleoapelor, buzelor, fetei si limbii, dar si la nivelul dosului mainilor sau picioarelor si organelor genitale. Edemul cailor respiratorii superioare poate crea dificultati respiratorii, iar stridorul poate fi confundat cu astmul. Poate aparea obstructia completa de cai respiratorii.

Diagnostic si tratament

Cauza este adesea evidenta, iar testele diagnostic sunt rareori necesare deoarece reactiile sunt autolimitate si fara recurente. Nu exista vreun test util in mod deosebit. Protoporfiria eritropoietica poate mima formele alergice ale engioedemului si poate fi diferentiata de acesta prin masurarea porfirinelor sanguine si fecale.

In angioedemul acut, tratamentul consta in indepartarea sau evitarea alergenului si usurarea simptomelor. Prednisonul 30-40 mg p.o. o data/zi este indicat in reactiile mai severe. Corticosteroizii topici sunt inutili. Daca nu este o cauza evidenta, trebuie oprite toate medicamentele neesentiale. Tratamentul pe termen lung presupune blocante H1 si H2 si, ocazional, corticosteroizi.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 

Conjunctivita alergica (alergii oculare)

 

Conjunctivita alergica este o inflamatie acuta, intermitenta sau cronica conjunctivala, de obicei produsa de alergeni aerieni. Simptomele include prurit, lacrimare, secretie si hiperemie conjunctivala. Diagnosticul este clinic. Tratamentul consta in antihistaminice topice si stabilizatori ai mastocitelor.


Etiologie


Conjunctivita alergica se datoreaza unei reactii de hipersensibilitate de tip I fata de un antigen specific.

Conjunctivita alergica sezoniera (conjunctivita febrei de fan) se datoreaza polenului din pomi, iarba sau buruieni care se regaseste in aer. Tendinta maxima de aparitie este in timpul primaverii, sfarsitul verii sau inceputul toamnei si dispare in timpul lunilor de iarna – corespunzand ciclului de viata al plantelor care o determina.

Conjunctivita alergica perena (conjunctivita atopica, keratoconjunctivita atopica) este produsa de acarieni, parul animalelor si alti alergeni nesezonieri. Acesti alergeni, mai ales cei din casa produc simptome de-a lungul intregului an.

Keratoconjunctivita vernala este o forma mai severa de conjunctivita, foarte probabil de origine alergica.
Este mai comuna la indivizii de sex masculin, intre varstele 5-20 de ani, care asociaza si eczema, astm sau alergii sezoniere. Conjunctivita vernala reapare tipic in fiecare primavera si dispare toamna si iarna. Majoritatea copiilor nu mai fac boala in perioada adulta.


Semne si simptome


Pacientii se plang de prurit ocular intens, hiperemie conjunctivala, fotofobie, edem palpebral si secretie apoasa sau vascoasa. Rinita concomitenta este comuna. Majoritatea pacientilor au si alte boli atopice ca eczema, rinita alergica sau astm bronsic.

Clinic se pot observa edem conjunctival si hiperemie si deseori o secretie mucoasa trenanta care contine eozinofile. Conjunctivita bulbar poate sa apara translucida, albastruie si ingrosata. Chemoza si un edem moale caracteristic al pleoapei inferioare sunt comune. In conjunctivita sezoniera si cea alergica perena, cateva papile fine de la nivelul conjunctivei superioare tarsale dau aspect catifelat. Pruritul cronic poate conduce la frecarea cronica a pleoapelor, hiperpigmentare perioculara si dermatita.

In formele mai severe de conjunctivita alergica perena, se pot intalni papile conjunctivale tarsale mai largi, cicatrizare conjunctivala, neovascularizare corneana si cicatrizare corneana cu diferite grade de scadere a acuitatii vizuale.

In keratoconjunctivita vernala, de obicei este implicata conjunctivita palpebrala a pleoapei superioare, insa si conjunctivita bulbar poate fi uneori afectata. In forma palpebrala sunt prezente papile patrate, dure, plate, una langa alta, de culoare roz palid spre gri, in forma de piatra pavata, mai ales la nivelul conjunctivei tarsale superioare. Conjunctiva tarsala neimplicata este albicioasa. In forma bulbar (“limbica”), conjunctiva circumcorneana devine hipertrofica si gri. Ocazional, poate avea loc o pierdere mica, circumscrisa de epiteliu cornean, ce produce durere si fotofobie importanta. Simptomele, de obicei dispar in lunile reci si scad in intensitate cu trecerea anilor.


Diagnostic si tratament


Diagnosticul este de obicei clinic. Eozinofilele sunt prezente in fragmentele conjunctivale prelevate de la nivelul conjunctivei inferioare sau superioare; totusi acest test este rareori indicat.

Evitarea alergenilor cunoscuti si folosirea lacrimilor artificial pot reduce simptomele; ocazional desensibilizarea este eficienta. Produsele topice care contine antihistaminice si vasoconstrictor (de exemplu nafazolina/feniramina) sunt de real folos in cazuri incipiente.

Daca aceste medicamente nu sunt suficiente, se pot folosi antihistaminice topice, AINS sau stabilizatori ai mastocitelor separate sau in combinatie.

Corticosteroizii topici se pot folosi in cazuri recalcitrante. Aceasta terapie trebuie inceputa si monitorizata de oftalmolog deoarece corticosteroizii topici pot exacerba infectiile ocular cu herpes simplex, conducand la o posibila ulceratie corneana si perforatie, iar in cazul folosirii pe termen lung pot duce la glaucoma si cataracta. Ciclosporina topica poate fi indicata in cazurile care necesita corticosteroizi, dar nu pot fi folositi.

Conjunctivita alergica sezoniera este mai putin probabila sa necesite medicatie multipla sau corticosteroizi topici intermitent.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 

Rinita alergica

 

Rinita alergica reprezinta pruritul, stranutul, rinoreea, congestia nazala si, uneori, conjunctivita, sezoniere sau perene, produse de expunerea la polenuri sau la alti alergeni. Diagnosticul se face pe baza istoricului si testelor cutanate. Tratamentul se face cu o combinatie de antihistaminice, decongestionante, corticosteroizi nazali si, in cazuri severe, refractare, prin desensibilizare.


Rinita alergica poate aparea sezonier (febra fanului) sau pe intreaga durata a anului (rinita perena). Cel purin 25% dintre rinitele perene sunt nonalergice. Rinita sezoniera este cauzata de polenuri din arbori (de exemplu stejar, ulm, artar, mesteacan, ienupar, maslin) primavera; polenurile din iarba (de exemplu Bermuda, timoftica, iarba fanului, iarba livezii, costreiul) si polenurile salbatice (de exemplu saricica, patlagina englezeasca) vara, iar alte polenuri salbatice (de exemplu rugina sau Ambrosia) toamna. Cauzele difera in functie de regiune, iar rinita sezoniera este ocazional produsa de sporii fungici purtati de curentul de aer. Rinita perena este determinata de expunerea pe durata unui an intreg la alergeni din casa (de exemplu acarienii de praf, gandacii, parul de animale) sau de reactivitatea puternica la polenurile din plante in diverse sezoane.


Rinita alergica si astmul alergic coexista frecvent; nu este clar daca rinita si atmul rezulta in urma unui acelasi process alergic (ipoteza unicei cai respiratorii) sau daca rinita este un trigger discret pentru astm.


Formele nonalergice de rinita perena includ rinita infectioasa, vasomotorie, atrofica, hormonala, indusa medicamentos si gustativa.


Semne si simptome


Pacientii au prurit al nasului, ochilor sau gurii; stranut; rinoree si obstructive nazala si sinusala. Obstructia nazala poate determina cefaleea frontal; sinuzita este o complicatie frecventa. Tusea si wheezingul pot aparea, de asemenea, mai ales daca este present si astmul. Cea mai importanta caracteristica a rinitei perene este obstructia nazala cronica, la copii putand conduce la otita medie cronica; simptomele variaza ca severitate pe durata intregului an. Pruritul este mai putin important.


Semnele includ turgescenta edematoasa, rosu-albastruie a nasului si, in unele cazuri de rinita sezoniera, conjunctive injectate si edem al pleoapelor.


Diagnostic


Rinita alergica poate fi aproape intotdeauna diagnosticata doar pe baza istoricului. Testarea diagnostica nu este necesara in mod obisnuit exceptand cazul in care pacientii nu se amelioreaza prin tratament empiric; in acest caz se pot utilize, pentru ghidarea tratamentului adjuvant, teste cutanate care sa evidentieze reactia la polenuri (sezoniere) sau la acarienii din praf, gandaci, par de animale, fungi sau alti antigeni (pereni). Eozinofilia detectata pe frotiul nazal, cu teste cutanate negative, sugereaza sensibilitatea la aspirina sau rinita nonalergica cu eozinofilie (NARES).


In rinita infectioasa, vasomotorie, atrofica, hormonala, indusa medicamentos sau gustative, diagnosticul se face, de obicei, prin istoric sau prin metode experimentale.


Tratament


Tratamentul rinitei alergice sezoniere si perene este, in general, acelasi, desi pentru rinita perena se recomanda incercarea de a controla ambientul (de exemplu eliminarea acarienilor din praf si gandacilor). Cea mai eficienta prima linie de medicamente o constituie antihistaminicele orale plus decongestionantele orale sau corticosteroizii nazali cu sau fara antihistaminice orale. Alternative mai putin eficiente sunt stabilizatorii celulelor mastocitare (cromolinul si nedocromilul) adminsitrati de 2-4 ori/zi, si blocantul H1 nazal azelastin, 2 puffuri/zi si ipatropium nazal 0,03% puffuri la 4-6 h, care amelioreaza rinoreea. Serul fiziologic intranasal, adesea neglijat, ajuta la mobilizarea secretiilor nazale groase si hidrateaza membranele nazale.


Imunoterapia poate fi mult mai eficienta in rinita alergica perena; este indicat atunci cand simptomele sunt severe, cand alergenii nu pot fi evitati, iar tratamentul medicamentos este inadecvat. Primele incercari de desensibilizare trebuie incepute imediat dupa incheierea sezonului de polenuri, pentru pregatirea pentru urmatorul sezon; reactiile adverse se amplifica daca desensibilizarea incepe in timpul sezonului polenurilor, deoarece imunitatea alergica a persoanei respective este deja stimulate la maximum.


Tratamentul pentru NARES este realizat cu corticosteroizi nazali. Tratamentul sensibilitatii la aspirina consta in evitarea acesteia, cu desensibilizare si blocante ale leucotrienelor la nevoie; polipii nazali pot raspunde la corticosteroizi nazali.
 

 
Enciclopedie medicala
Afectiuni imunologice
 
 
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.