ENCICLOPEDIE MEDICALA

Artrita acuta asociata BTS

 

Exista doua manifestari de artrita acuta, care apar la adultii tineri activi sexual:

  • sindromul artrita-dermatina gonococica si
  • sindromul Reiter (artrita reactiva ce apare dupa infectiile enterale, asociata cu uretrita, cervicita, leziuni oculare si mucocutanate).


Alte cauze de artrita la adultii tineri: meningococica, sarcoidoza, infectia cu Yersinia si sifilisul.
Toate acestea trebuiesc diferentiate de celelalte forme de artrita infectioasa, de artrita asociata cu depunerea de complexe imune circulante, de artrita determinata de depunerea cristalelor de urati, de artrita reumatoida (boala cu componenta autoimuna) si chiar de colagenoze (lupus eritematos sistemic).


Odata produsa infectia cu N.gonorrhoeae, acesta poate disemina in tot organismul, localizandu-se in lichidul sinovial (de la nivelul articulatiilor), si chiar in LCR (lichidul cefalo-rahidian). Cazurile de infectie gonococica, manifestate sau nu, prin artrita gonococica, vor fi tratate prompt prin antibioterapie (ceftriaxona-antibiotic foarte eficient impotriva gonococului).


Sindromul Reiter poate sa apara in urma unei infectii cu chlamidii, transmisa pe cale sexuala dar poate sa apara si in urma unei infectii intestinale cu Yersinia, Campylobacter sau Shigella (dizenterie).
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Boala inflamatorie pelvina (BIP)

 

Boala inflamatorie pelvina este un sindrom clinic cauzat de ascensiunea microorganismelor de la nivelul vaginului si endocervixului catre endometru, tubele uterine, ovare si structurile de continuitate. BIP este un termen larg ce include o varietate de infectii ale tractului genital superior, neasociate cu sarcina sau proceduri chirurgicale, precum salpingita, salpingo-ovarita, endometrita, mase inflamatorii tubo-ovariene si peritonita pelvina sau difuza.

 

Semne si simptome:

  • Poate fi asimptomatica
  • Durere abdominala inferioara
  • Febra si astenie generala
  • Secretie vaginala anormala
  • Hemoragie neregulata
  • Disconfort urinar, proctita
  • Greata si varsaturi
  • Sensibilitate abdominala
  • Sensibilitate la mobilizarea cervical
  • Sensibilitate anexiala
  • Formatiune anexiala sensibila unilaterala sau bilateral

 

Cauze: Bacteriologie – microorganism multiple actioneaza ca agenti etiologici in BIP, cele mai multe cazuri avand etiologie polimicrobiana. Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae si o varietate larga de bacterii aerobe si anaerobe sunt recunoscuti ca agenti etiologici. Micoplasmele au fost si ele implicate, dar rolul lor este mai putin clar. Proportia de cazuri infectate cu Chlamydia sau gonococ variaza larg in functie de populatia studiata. Cei mai frecventi anaerobi include specii de Bacteroides, Peptostreptococcus si Peptococcus. Microorganismele implicate in vaginoza bacteriana sunt similar cu bacteriile non-chlamydia si non-gonococice gasite in tractul genital superior al femeilor cu BIP, dar legatura intre aceste afectiuni este neclara.

 

Factori de risc:

  • Femei in perioada reproducatoare, active sexual
  • Cel mai frecvent la adolescent
  • Parteneri sexuali multipli
  • Utilizarea unui dispozitiv intrauterin, riscul cel mai mare fiind in primele cateva luni dupa insertie
  • Istoric de BIP
  • Cervicita cu Chlamydia sau gonococ
  • Salpingita gonococica survine cel mai frecvent in primele 7 zile de la instalarea menstrelor
  • Prezervativele si spermicidele vaginale reduc riscul de BIP
  • Contraceptivele orale pot reduce riscul de BIP

 

Tratament - masuri generale:

  • Evitarea contactului sexual pana la terminarea tratamentului
  • Partenerii sexuali trebuie evaluate si tratati. Partenerii trebuie tratati, chiar in absenta evaluarii, cu agenti eficienti impotriva chlamydiei si gonococului

 

BIP este rara inainte de pubertate. Adolescentele sunt foarte vulnerabile la bolile cu transmitere sexuala, inclusiv BIP.La acest grup de varsta este foarte importanta instituirea precoce a terapiei intensive pentru prevenirea infertilitatii. BIP este rara dupa menopauza, desi abcesul anexial post menopauza este o entitate bine documentata. BIP este rara in sarcina dar poate surveni ocazional, iar aceasta posibilitate trebuie avuta in vedere.

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Boala Nicolas-Favre

 

Boala Nicolas-Favre este o boala cu transmitere pe cale sexuala, cauzata de infectia cu un microb: Chlamydia Trachomatis. Este cauzata de organisme mici care traiesc ca paraziti in celule. Aceste organisme se numesc chlamidii si sint inrudite cu virusii si cu bacteriile.


Perioada de incubatie este de 3-30 de zile, daca apare leziunea primara si mai lunga daca aparitia ganglionilor inghinali este singura manifestare.

 

Simptome

Boala are 3 stadii:

  • stadiul de sancru limfogranulomatos (apare o eroziune cu diametrul de 5-8 mm, rosie,neteda, nedureroasa)care trece adesea neobservat;
  • stadiul secundar,caracterizat prin aparitia unei adenopatii inghinale (apar ganglioni, bilateral la nivelul stinghiei);
  • stadiul tertiar genito-ano-rectal (apare dupa unul sau mai multi ani de la contaminare si afecteaza atat organele genitale cit si anusul, rectul ).

 

Eroziunea din stadiul primar se vindeca spontan in 2-3 zile, dar dupa 2-6 saptamani de la debutul leziunii primare apar in ambele parti in regiunea inghinala, ganglioni initial duri, mobili, discret durerosi, acoperiti de piele normala (stadiul secundar).

La barbat, localizarile eroziunii sint pe gland, santul balano-preputial, pe teaca penisului, in uretra.

La femei, infectia apare de obicei in canalul urinar, colul uterin sau in zona cea mai joasa a uterului care face legatura cu vaginul si pelvisul.

Debutul poate fi ca o uretrita (inflamatia uretrei) sau o cervicita(inflamatia vezicii urinare) in cazul localizarilor respective a leziunii primare.

Cele mai multe din infectiile cu chlamidia nu au simptome.

De aceea, un partener sexual poate fi expus pericolului fara ca celalalt partener sa stie acest lucru.

Cei infectati pot infesta alti parteneri la rindul lor.

Datorita acestui mod de transmitere "silentios", aceasta este una din cele mai frecvente boli cu transmitere pe cale sexuala.

Posibile simptome: la femei-scurgeri vaginale , usoara durere si disconfort la urinare, dureri abdominale, daca infectia s-a extins in uter, trompe si ovare, durere rectala, daca este infectat si rectul, durere in regiunea dreapta superioara a a abdomenului, daca este afectat si ficatul.

Simptomele generale (din stadiul secundar)ca febra, frisoanele, durerea de cap, astenia, greturile, varsaturile, durerile la nivelul unor articulatii (artralgii) ,durerile unor muschi (mialgii) pot fi importante.

 

Diagnostic


Izolarea si identificarea Chlamidiei se poate face prin examenul la microscop, a frotiului obtinut prin punctia ganglionara.

Culturile de secretii sint singurul mod sigur de a diagnostica infectia.

 

Factori de risc

  • activitate sexuala intensa si virsta sub 20 de ani
  • lipsa mijloacelor de protectie, cum ar fi prezervativul
  • mai mult de trei parteneri sexuali
  • folosirea contraceptivelor orale
  • sex cu un partener care a fost infectat
  • sex cu o persoana de sex masculin care are uretrita nongonococica (infectie de tip chlamidia a canalului urinar)

 

Recomandari

Este foarte important ca infectiile de tip chlamidia sa se trateze, pentru a evita ranirea trompelor uterine care fac legatura intre ovare si uter.

Acest lucru poate duce la probleme legate de nastere si infertilitate. 20% dintre femeile care sufera de boli inflamatorii ale pelvisului devin infertile.

Daca infectiile sint grave si nu se trateaza, pot aparea complicatii serioase, cum ar fi inflamarea pelvisului, ranirea cronica a trompei uterine, durerea pelviana cronica, strimtorarea sau ranirea pelvisului, infertilitate, sarcina ectopica sau tubara, sarcina si nastere prematura (daca exista infectie in timpul sarcinii), endometrita tubara (captuseala uterului se infecteaza dupa nastere), proctita sau infectie rectala.

Complicatiile sistemice, generale includ: atingeri cardiace, infectii pulmonare, meningita aseptica, boala inflamatorie oculara, leziuni cutanate(abcese, ulceratii, urticarie), flebite (inflamarea venelor).

 

Preventie


Citeva metode simple de protejare in timpul actului sexual pot preveni raspindirea bolii.

Prezervativele ar trebui folosite intotdeauna.

Relatiile cu un singur partener sint mai sigure.

Orice alt nou partener trebuie intrebat despre activitatea lui sexuala si ar trebui sa se testeze pentru o eventuala depistare a unei boli cu transmitere pe cale sexuala.

 

Tratament

Depistarea si tratamentul partenerilor sexuali sint obligatorii.

Vindecarea se face, in general, sub tratament cu antibiotice.

Totusi pot ramine tesuturi ranite. In general, tratamentul tine de la 7 la 10 zile. In cazul infectiilor grave, care se raspindesc in abdomen, antibioticele se injecteaza in vena, iar tratamentul se face sub observatie medicala, in spital.

Este important de retinut ca, dupa ce a avut o infectie, o persoana nu devine imuna la boala.

Infectia poate reveni in mod repetat.

Ganglionii deveniti fluctuenti nu trebuie sa fie incizati ci punctionati si puroiul sa fie aspirat.

Complicatiile tardive pot necesita terapii chirurgicale.

Orice antibiotic are efecte secundare sau reactii alergice pentru anumite persoane.

Orice reactie severa la un anumit medicament trebuie relatata medicului.

Dupa tratament In general, tratamentul cu antibiotice da rezultate, dar ramin cicatrici.

O persoana care nu termina intreg tratamentul poate fi reinfectata. In cazul in care celalalt partener nu este tratat, infectia poate sa reapara.

Cu cit tratamentul este mai precoce, cu atit mai mult se evita aparitia complicatiilor.

 

 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Candidoza genitala

 

Agent infectios - Candida albicans


Candidoza la femei

  • vulvo-vaginita - inflamatie a vulvei si a vaginului (vezi anatomia feminina) - aparitia unei scurgeri (in cantitate mare) alb-cremoasa, urat mirositoare. Ca la majoritatea infectiilor apare si o mancarime jenanta senzatii de durere sub forma de arsura fara o localizare precisa si, in unele cazuri, dispareunie. De obicei se asociaza si cu infectie la nivelul aparatului urinar determinand dureri la mictiune (urinare).
  •  netratata - se poate extinde, de la o simpla vulvo-vaginita, pana la nivelul intregului perineu (zona dintre picioare), la nivelul stinghiilor, coapselor, zona anusului. In timp mucoasa vaginala sufera un proces de atrofie determinand dureri continui si dispareunie.

 

Candidoza la barbati

  • balanita sau balanopostita - inflamatia glandului si a santului dintre gland si preput - se manifesta mai sever cu aparitia unor bubite cu puroi care se pot sparge sau se usuca; in unele cazuri apare si o pseudomembrana alb-galbuie. Apar senzatii intense de mancarime local, dureri sub forma de arsura.
  • netratata - se extinde ajungand pe scrot si zona stinghiilor.

 

La ambele sexe se poate manifesta doar prin atingere urinara - la nivelul uretrei - scurgere abundenta / redusa de puroi, cu urini tulburi, dureri la mictiune, mictiuni dese, prurit.
 

Este definit si termenul de candidoza conjugala care defineste situatia cand cei doi parteneri sexuali au o candidoza genito-urinara care se manifesta (uneori femeia poate purta fara nici o manifestare o infectie cu candida!).

 

Tratament - dupa un examen la un medic specialist care a indicat si obtinut rezultatele unui examen microscopic ce pune in evidenta ciuperca, tratamentul se poate incepe cu o gama foarte larga de antimicotice :Amfotericina B, Nistatin, Natamicina, Terbinafina, Itraconazol, Fluconazol, Butoconazol, Clotrimazol, Ketoconazol, Flucitozina, Ciclopiroxolamina, etc.

 

Tratamentul se efectueaza concomitent la ambii parteneri sexuali. Tratamentul cu antimicotice trebuie sustinut si de o foarte buna igiena locala prin spalaturi zilnice (chiar de mai multe ori pe zi) cu sapunuri care sunt neutre sau bazice, spalaturi in care s-a dizolvat bicarbonat de sodiu (chiar din cel alimentar - 2 - 3 linguri la un lighenas de apa), solutii antiseptice pentru spalaturi vaginale din comert.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Candidoza vulvo-vaginala

 

Candidoza vulvo-vaginala este o infectie provocata de ciuperca Candida albicans (ea face parte, in cantitati mici, din flora normala a organismului uman: orofaringe, vagin, intestin).

 

Principalele simptome sunt reprezentate de pruritul (mancarimea) si iritatia vulvara. De obicei, secretia vaginala si mirosul nu sunt alterale insa apar semne de eritem (roseata), edem si fisuri vulvare.
 

Secretia vaginala are un aspect albicios sau branzos si este slab aderenta la mucoasa.
 

80% din cazurile de imbolnavire sunt determinate de Candida albicans si doar 20% din cazuri de alte specii de Candida.

 

Daca o femei are infectie cu Candida albicans, partenerul acestei poate dezvolta o dermatita candidozica a penisului (simptomatica).
 

Fungii pot fi evidentiati prin examenul microscopic al secretiei vaginale (coloratie Gram). Se poate face si cultura, care este mai sensibila in stabilirea diagnosticului; cultura poate evidentia colonizarea mucoasei cu Candida, la femeile asimptomatice.

 

In general ph-ul secretiilor este acid (mai mic de 4,5) fara a prezenta un miros aromat. Eroziunile si fisurile vulvare din candidoza, pot fi uneori confundate cu manifestarile herpesului genital.

 

Terapia se aplica doar in cazul in care infectia este simptomatica., prin administrarea intravaginala de antibiotice imidazolice (miconazol sau clotrimazol) timp de sapte zile.

 

Automedicatia (in caz de recurenta) se recomanda doar femeilor cu semne tipice de candidoza (prurit vulvar), diagnosticate anterior cu vulvo-vaginita fungica.

 

De asemenea, se poate face tratament cu administrare orala, a unei doze unice de fluconazol (150 mg).

 

Prelungirea terapiei se face numai in cazurile severe de candidoza.

 

Reaparitia frecventa a infectiei, orienteaza catre existenta unor boli sistemice, cum ar fi diabetul zaharat sau infectia HIV / SIDA.

 

Partenerii sexuali nu vor fi tratati de rutina.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Cervicita

 

Cervicita reprezinta inflamatia colului uterin. Cervicitele infectioase pot fi cauzate de Chlamydia trachomatis , Neisseria gonorrheae, virusul herpes simplex sau Trichomonas vaginalis.
 

Cervicitele cronice se caracterizeaza prin inflamatia colului uterin fara identificarea unui agent patogen.
 

Semne si simptome:
 

  • Secretie mucopurulenta (de culoare galbena)de la nivelul colului uterin
  • Eroziuni sau eritem al colului uterin
  • Tendinta la sangerare a mucoasei endocervicale a colului
  • Sensibilitate la palparea colului uterin
  • Sangerare postcoitala
  • Frecvent poate fi asimptomatica

 

Cauze:
 

  • Chlamydia trachomatis
  • Neisseria gonorrheae
  • Virusul herpes simplex
  • Trichomonas vaginalis
  • Cauzele cervicitei cronice sunt necunoscute

 

Factori de risc
 

  • Parteneri sexuali multipli
  • Istoric de boli cu transmitere sexuala
  • Perioada postpartum

 

Proceduri de diagnostic: in inflamatiile cronice este indicata colposcopia, cu biopsierea zonelor suspecte.
 

Tratament – masuri generale: cervicitele cronice la care culturile si biopsia sunt negative pot fi tratate cu ajutorul criochirurgiei.
 

Educarea pacientului:
 

  • Pacienta trebuie sa foloseasca prezervative in mod regulat
  • Daca etiologia bolii este infectioasa, pacienta trebuie sa isi informeze partenerii


Monitorizarea pacientului:
 

  • La gravidele sau la pacientele cu risc crescut sunt indicate culture repetate dupa incheierea tratamentului pentru Chlamydia sau gonococ
  • Se recomanda efectuarea anuala a frotiului Papanicolau la pacientele active sexual pentru depistarea cervicitei cronice

 

Prevenire/Evitare: pacientele care au mai mult de un partener sexual trebuie sa foloseasca prezervative la fiecare contact sexual.
 

Complicatii posibile:

  • Cervicita cu C. trachomatis sau N. gonorrhoeae se asociaza cu un risc de 8-10% de boala inflamatorie pelvina
  • Inflamatiile moderate sau severe sunt asociate cu condyloma acuminatum si carcinomul de col uterin

 

Evolutie/Prognostic:

  • Cervicitele infectioase raspund de obicei la antibiotic administrate sistemic
  • Cervicitele cronice pot fi rezistente la tratament si trebuie monitorizate atent pentru depistarea unei eventuale displazii de col uterin

 

Pacientele cu cervicite de etiologie infectioasa trebuie investigate pentru depistarea altor boli cu transmitere sexuala, sifilis, trichomonas si posibil virusul imunodeficientei umane (HIV).
 

Factori asociati varstei:

  • Pediatrici: Cervicita infectioasa la un copil impune efectuarea investigatiilor pentru depistarea unui eventual abuz sexual
  • Geriatrici:
    • Cervicita cronica la femei in climacteriu poate fi asociata cu absenta estrogenilor
    •  Posibilitatea unei cervicite infectioase nu trebuie trecuta cu vederea, avand in vedere ca multe paciente varstnice raman active sexual
  • Altii: adolescentii reprezinta un grup cu risc crescut pentru bolile cu transmitere sexuala.

 

Sarcina: la toate gravidele trebuie cautata prezenta unei eventuale cervicite infectioase, datorita riscului de transmitere a acesteia la fat.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Chlamydia

 

Chlamydia este cea mai comuna boala cu transmitere sexuala, si este cauzat de parazitul Chlamydia trachomatis. Sute de mii de noi cazuri sunt raportate in fiecare an, dar probabil asta reprezinta mai putin de jumatate din toate infectiile. Acest lucru se intampla pentru ca jumatate din toate cazurile Chlamydia la barbati, si trei sferturi din cazuri Chlamydia la femei, nu au nici un simptom. Oamenii de stiinta estimeaza ca numai in SUA exista 3-4 milioane de cazuri noi de un an.


Pentru barbati:

Principalul loc de infectie cu chlamydia la barbati este de uretra, tubul interior penisului care poarta urina si sperma. Infectarea uretrei este cunoscuta sub numele de uretrita. Simptomele Chlamydia la barbati pot include:

  • dureri de arsura la urinare
  • dureri ale testiculelor
  • dureri de rect


Pentru femei:

Principalul loc de infectie Chlamydia la femei este cervixul, deschiderea care conecteaza vaginul cu uterul. Infection of the cervix is known as cervicitis. Chlamydia Symptoms in women may include: Infectie de cervix este cunoscut sub numele de cervicita. Simptomele Chlamydia la femei pot include:

  • Iritatie vaginala
  • Scurgeri vaginale
  • Contacte sexuale dureroase
  • Durere de rect
  • Dureri puternice in abdomenul inferior



Pentru Toti:
 

Simptomele descrise mai sus, totusi, ar putea indica, de asemenea alte infectii. Daca scurgeri sau iritatii inexplicabile, trebuie sa vorbiti cu medicul dvs. pentru o testare Chlamydia.
 

Deoarece atat de multi oameni cu Chlamydia nu prezinta simptome, este important sa contactati medicul dumneavoastra pentru a va consulta anual pentru a va asigura ca nu exista nici o sansa de a fi expusi.
 

Daca ati avut relatii sexuale neprotejate cu un partener care este infectat cu, sau nu a fost testat pentru, Chlamydia, ar trebui sa luati in considerare riscul de boala.
 

Inainte de a intra intr-o noua relatie sexuala, sau sa incepeti sa aveti relatii sexuale neprotejate in relatia dumneavoastra actuala, multi sexologi recomanda ca atat tu si partenerul tau sa fiti testati pentru Chlamydia si alte BTS similare. Cand nu sunteti sigur, folositi prezervative, care s-au dovedit a fi eficace in prevenirea raspandirii de Chlamydia.

 

Diagnostic


Testarea Chlamydia este din ce in ce mai simpla.
 

Pe vremuri, un doctor facea un test Chlamydia luand o mostra de la deschiderea penisului (uretra) sau a cervixului, si il trimitea la un laborator pentru a vedea daca acestea ar putea dezvolta bacterii.
 

Acest tip de testare, numit "cultura", ar putea dura pana la o saptamana pentru a obtine un rezultat, si omite multe cazuri de boala.
 

 Exista noi teste, totusi, care utilizeaza diferite tehnici de a detecta Chlamydia si pot fi finalizate in doar cateva ore.

 

Metodologie

  • Pentru femei:


Ginecologul dumneavoastra va folosi cel mai probabil o oglinda, astfel incat sa poata vedea cervixul.
 

Apoi, ea va lua o mica mostra pentru a o putea trimite la laborator. Nota: Este important de stiut ca acest lucru nu este acelasi lucru ca un test Papanicolau.
 

Este posibil de a se testa Chlamydia pe un esantion de urina, dar aceasta este rareori facut in cazul femeilor.
 

Cei mai multi medici prefera sa foloseasca esantioane cercicale, deoarece acestea ofera rezultate mai concrete.

  • Pentru barbati:


Medicul dumneavoastra va va cere un esantion de urina, sau o proba pe care o va recolta din interiorul penisului tau . Aceasta proba este apoi trimisa la un laborator pentru analiza.

  • Pentru toti:


Daca aveti contacte sexuale anale, trebuie sa spuneti medicului dumneavoastra, astfel incat el sau ea sa ia o proba pentru analiza din rect.

 

Cat de des trebuie facut testul?


Deoarece Chlamydia este asimptomatica, este important sa faci testul in mod regulat, daca esti expus riscului de boala.
 

Cat de des aveti nevoie sa faceti testul depinde de factorii de risc, asa ca trebuie sa discutati cu medicul.
 

Factorii de risc pentru infectia Chlamydia includ:

  • Parteneri de sex multipli
  • Relatii sexuale neprotejate (fara prezervativ)
  • Alte infectii BTS
  • Un partener care a fost diagnosticat cu o BTS

 

Tratament


Medicii prescriu tratamentul cu antibiotice pentru tratareaChlamydia.
 

Un tratament cu antibiotice, de obicei, elimina infectia in una sau doua saptamani.
 

In aceasta perioada, totusi, exista inca posibilitatea de a va infecta si de aceea ar trebui sa luati masuri de precautie in timpul actului sexual.

Aceasta va va proteja atat pe tine cat si pe partenerul tau de noi infectii.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Condyloma acuminata (Infectia cu HPV)

 

Condiloamele acuminate sunt veruci de consistenta moale, de culoarea tegumentului, cu consistenta carnoasa, cauzate de infectia cu HPV (papilomavirus uman). Se cunosc peste 100 tipuri de HPV, iar dintre acestea tipurile 6, 11, 16, 18, 31, 33, 35 au fost asociate cu condiloamele acuminate. Boala este foarte contagioasa, iar condiloamele pot fi unice sau in grup, de dimensiuni mici sau mari. Ele se localizeaza la nivelul vaginului, colului uterin, in jurul organelor genitale externe si rectului, la nivelul uretrei, anusului, si pot fi intalnite la nivelul conjunctivei oculare, cavitatii bucale, nazal, laringian, si ocazional la nivelul faringelui. Perioada de incubatie variaza intre 1-6 luni.

 

Semne si simptome:
 

  • Tumori de consistenta moale, sesile
  • Suprafata poate fi neteda sau foarte rugoasa
  • Multiple proiectii in “deget de manusa”
  • Condiloamele perianale sunt de obicei rugoase si au aspect conopidiform
  • Leziunile peniene sunt adesea netede si papuloase
  • Leziunile peniene apar de obicei in grupuri de trei sau patru
  • Localizari obisnuite la barbati – frenul, coroana, glandul, preputul, meatul, corpul penisului, scrotul
  • Localizari obisnuite la femei – labiile, clitorisul, aria periuretrala, perineul, vaginul, colul uterin (leziuni plane)
  • Prurit
  • Iritatie locala
  • Sangerari (rezultat al unor traumatisme)
  • Aria perianala (ambele sexe)
  • Infectie subclinica cu HPV
  • Poate fi detectat cu ajutorul testului Papanicolau

 

Cauze: Papilomavirusurile umane. Acestea contin molecule de ADN circular dublu-catenar. Exista peste 70 de subtipuri de HPV. Etiologia verucilor veneriene banale este reprezentata de HPV tipurile 6 si 11. Displazia cervicala si carcinoamele in situ sunt probabil cauzate de tipurile 16, 18, 31, 33 si 35.

 

Factori de risc:
 

  • Adulti tineri
  • Persoane active sexual
  • Neutilizarea prezervativelor
  • Posibil infectii subclinice
  • Inceperea activitatii sexuale la varste tinere
  • Fumatul de tigarete
  • Igiena precara
  • Sarcina
  • Rasa caucaziana
  • Istoric de veruci genitale

 

Proceduri de diagnostic:
 

  • Biopsie de tehnici de identificare inalt specializate (nu este utilizata clinic). Detectarea ADN-ului HPV se realizeaza prin reactia de polimerizare in lant sau prin biopsie.
  • Colposcopie, antroscopie, anoscopie, frotiu Papanicolau

 

Tratament – masuri generale:
 

  • Rezolutia poate surveni in absenta tratamentului
  • Tratamentul este determinat de localizarea si dimensiunile verucilor
  • Verucile mici pot fi tratate prin aplicatii topice
  • Crioterapie
  • Tratamentul trebuie schimbat daca dupa trei cure nu se inregistreaza nici o ameliorare, sau daca dupa sase cure leziunile nu dispar



Tratament – masuri chirurgicale:
 

  • Verucile cu dimensiuni mari necesita excizie laser sau electrocoagulare
  • Excizia chirurgicala este indicata in cazul verucilor mari

 

Prevenire/evitare:
 

  • Utilizarea prezervativelor de catre partenerii sexuali masculini ai persoanelor care au fost tratate pentru infectie cu HPV
  • Utilizarea prezervativelor de catre barbatii infectati (efectul preventiv nu a fost cuantificat: 40% din barbatii infectati au veruci scrotale)
  • In cazul femeilor, abstinenta sexuala pana la finalizarea tratamentului
  • Circumcizia poate preveni recidiva la unii barbate
  • Vaccinul anti HPV – in studio (faza II a studiilor experimentale)

 

Complicatii posibile:
 

  • Displazie cervicala
  • Modificari maligne: progresia catre carcinoma este foarte rara
  • Obstructie uretrala la barbati
  • Prevalenta displaziei cu grad inalt si a carcinomului in canalul anal este mai mare la pacientii HIV pozitivi decat la cei HIV negative, probabil datorita HPV

 

Evolutie/Prognostic:
 

  • Verucile dispar ca urmare a tratamentului, sau pot regresa spontan
  • Recidiva este frecventa si impune repetarea tratamentului
  • Unele studii au identificat 3 factori independenti de risc pentru recurenta verucilor: prezenta infectiei HIV, sexul masculin, si prezenta celulelor Langerhans la nivelul tesutului anal
  • In absenta tratamentului, leziunile pot stagna, se pot agrava sau se pot remite
  • Infectia asimptomatica persista indefinite

 

Conditii asociate:
 

  • Factori asociati varstei: adulti tineri, sugari si copii. Prezenta verucilor la copii trebuie sa ridice suspiciunea de abuz sexual, desi transmiterea se poate realize pe alte cai (transfer de la nivelul verucilor localizate pe mainile copiilor)
  •  Sarcina:
    • Verucile cresc adesea in dimensiuni in cursul sarcinii si regreseaza spontan dupa nastere. In aceasta situatie se foloseste crioterapia.
    • Virusul HPV nu traverseaza placenta. Tratarea infectiei in sarcina este controversata. Operatia cezariana nu este indicata.
    • HPV poate fi transmis la nou-nascut in cursul nasterii si poate produce papiloame laringiene – afectiune rara si cu potential letal.

 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Ectopia cervicala

 

Ectopia cervicala se refera la existenta unui epiteliu columnar (unicelular, gros), extins de la nivelul endocolului, la nivelul exocolului. In aceasta situatie, orificiul cervical extern, poate sa contina o secretie mucoasa usor opacifiata, fara a fi considerata o secretie mucopurulenta (galbena).

La examenul clinic cu valve, epiteliul columnar apare intact, neulcerat.

Ectopia cervicala apare in mod obisnuit in prima parte a tineretii (adolescenta), ca apoi sa regreseze treptat. Consumul de anticonceptionale orale, favorizeaza persistenta acestui epiteliu sau conduce la reaparitia lui.

Expunearea epiteliului columnar (cu origine de la nivelul endocolului) favorizeaza aparitia infectiilor cu C. Trachomatis si N.gonorrhoeae si creste riscul contractarii infectiilor cu HIV.

In timpul episoadelor de cervicita mucopurulenta, epiteliul ectopic se edematiaza (se umfla) si prezinta o fragilitate crescuta.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Epididimita

 

Epididimita este inflamatia epididimului ce are drept rezultat durere scrotal, tumefierea si indurarea epididimului posterior, si in final edemul peretelui scrotal, afectarea testiculului adiacent si formarea unui hidrocel.

 

Semne si simptome:
 

  • Durere scrotala, care se extinde uneori la nivelul regiunii inghinale, se poate instala relative brusc in decurs de cateva ore.
  • Secretii uretrale sau simptome ale unei infectii urinare, precum polakiurie, disurie, urini tulburi sau hematurie
  • In fazele initiale este sensibil si indurate numai epididimul posterior, de obicei segmentul inferior al cozii epididimului
  • Ridicarea testiculelor/epididimului amelioreaza disconfortul
  • Intregul hemiscrot se tumefiaza, testiculul nu mai poate fi diferentiat de epididim, peretele scrotal devine ingrosat si indurat, si se formeaza un hidrocel reactiv
  • Febra si frisoanele apar in cazul infectiei severe si al formarii unui abces

 

Cauze:
 

  • Barbati cu varste sub 35 ani
  • De obicei Chlamydia sau Neisseria gonorrhea
  • Se incearca evidentierea secretiei uretrale seroase (chlamydia) sau purulente (gonoree)
  • Barbati cu varsta peste 35 ani
  • De obicei bacteria coliforme, dar apar uneori si Staphyloccocus aureus sau epidermidis
  • Frecvent asociata cu obstructia tractului urinar distal
  • Tuberculoza, daca este prezenta piurie sterila si nodularizare a ductului deferent
  • Reflux urinar steril dupa prostatectomie transuretrala
  • Reactie granulomatoasa dupa terapia intravezicala cu bacil Calmette-Guerin (BCG) pentru cancerul vezical superficial
  • Baieti in perioada prepubertara
  • De obicei, bacterii coliforme
  • Este necesara evaluarea pentru detectarea anomaliilor congenitale subiacente, precum refluxul vezicoureteral, ureterul ectopic sau malformatiile anorectale (fistula rectouretrala)
  • La orice varsta
  • Amiodarona, un agent antiaritmic, poate provoca o epidimita neinfectioasa ce se remite odata cu reducerea dozelor medicamentului.

 

Factori de risc:
 

  • Infectii ale tractului urinar, in special prostatita
  • Cateter uretral in situ
  • Instrumentare uretrala sau chirurgie transuretrala
  • Strictura uretrala
  • Biopsie prostatica transrectala
  • Brahiterapie prostatica (implanturi) pentru cancerul de prostate
  • Raporturi sexuale anale
  • Pacienti imunosupresati cu infectie HIV
  • Boala Behcet severa

 

Diagnostic diferential:
 

  • Congestie a epididimului dupa vasectomie
  • Torsiune testiculara
  • Torsiunea apendicelui testicular
  • Orhita urliana
  • Tumora testiculara
  • Traumatism testicular
  • Chist epididimal
  • Spermatocel
  • Hidrocel
  • Varicocel
  • Tumora epididimara adenomatoasa
  • Rabdomiosarcom epididimar

 

Tratament – masuri generale:
 

  • Ridicarea scrotului
  • Impachetari cu gheata
  • Blocarea cordonului spermatic prin anestezie locala in cazurile severe

 

Tratament – masuri chirurgicale:
 

  • Aspirarea hidrocelului pentru a permite examinarea continutului scrotal si ameliorarea disconfortului
  • Vasostomie pentru drenarea materialului infectat
  • Explorare scrotala, daca nu se poate diferentia intre epididimita si torsiune testiculara
  • Drenarea abcesului, epididimectomie, sau epididimo-orhiectomie in cazurile severe care nu raspund la terapia cu antibiotice

 

Prevenire/Evitare:
 

  • Vasectomie sau vasoligaturare in timpul chirurgiei transuretrale
  • Profilaxie antibiotica in cazul manipularii uretrale
  • Tratament precoce al prostatitei
  • Evitarea tuseului rectal agresiv in prostatita acuta

 

Compicatii posibile:
 

  • Epididimita recurenta
  • Infertilitate
  • Gangrena Fournier (infectie sinergica necrozanta)

 

Evolutie/Prognostic:
 

  • Durerea se amelioreaza in 1-3 zile, dar indurarea se remite complet dupa cateva saptamani
  • Daca afectarea este bilateral, poate avea drept rezultat instalarea sterilitatii
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 
 
 
1 2 3 4 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 31 | Acum se afiseaza articolele 1 - 10
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.