ENCICLOPEDIE MEDICALA

Gonoreea ( blenoragia)

 

Agentul infectios - Neisseria gonoreae


Infectia genitala la barbat:

 

  • acut - dupa o perioada de 3 - 5 zile de la infectare apare uretrita gonococica anterioara - se manifesta cu mancarimi intense, roseata puternica la nivelul orificiului extern al uretrei, ulterior aparand si o scurgere uretrala galbena care lasa urme pe lenjeria intima. La mictiune (urinare) apar dureri si mancarimi - se poate vindeca singura sau paote sa evolueze spre uretrica totala
  • uretrita totala - pacientul este chinuit de urinari frecvente, cu dureri la terminare, uneori apare si sangerare.
  • cronic - poate evolua deschis sau inchis. Deschis - exista o scurgere uretrala continua, mancarime de intensitate scazuta, cu perioade de acutizare. Inchis - are perioade in care manifestarile lipsesc complet intrerupte de perioade in care se acutizeaza.

 

Infectia genitala la femeie:

 

  • acut - rar intalnita si, daca exista, se manigesta sub forma unei infectii extinse la nivel uretral, vulvar, si cervica (col uterin). Pacienta este deranjata de aparitia unei scurgeri galbui-verzuie abundente, insotita de usturime si dureri la mictiune.
  • cronic - cea mai frecventa forma de manifestare - scurgerea galben verzuie este in cantitate foarte mica, putand lipsi usturimea si durerea din timpul mictiunii. Se acutizeaza frecvent dupa menstruatie.
  • la fetite - se manifesta forma acuta - cu dureri si mictiuni frecvente cu usturimi, aparitia scurgerii galben-verzui abundente.(uretro-vulvo-vaginita = inflamatia uretrei, vulvei si vaginului). Dupa o erioada variabila de 3 - 4 saptamani se trece in faza cronica (vezi mai sus).


Infectia extragenitala (alte organe si sisteme):

  • ochi - apare la nou-nascut cel mai frecvent daca mama este bolnava (acut sau cronic). La adult - apare de obicei la un singur ochi si se manifesta sub forma unei conjunctivite cel mai frecvent.
  • tub digestiv : la nivelul cavitatii bucale si faringian - se manifesta sub forma unei amigdalite acute cu sau fara secretii, sau poate fi asimptomatica; la nivel anal - cel mai frecvent este fara nici o manifestare (dupa contact ano-genital).

 

Infectia generalizata se produce cel mai frecvent la femei in conditiile unei scaderi a imunitatii (sarcina, perioada menstruala). Bolnava prezinta febra cu frisoane, dureri articulare continui care nu scad la repaus, leziuni cutanate rosii initial mergand pana la aparitia unor bule cu puroi sau chiar necroza (la nivelul degetelor). Boala progreseaza fara tratament adecvat spre inflamatia articulatiilor mari, atacarea inimii, a organelor pelvine si a invelisurilor creierului (rar).


Complicatii:

La barbati:

  • Ingustarea preputului (fimoza si parafimoza), balanita
  • Inflamatia prostatei, a intregului traiect genital
  • In final - ingustari utererale si sterilitate


La femei:

  • Inflamatia subcutanata vulvara
  • Inflamatia mucoasei uterine, apoi a trompelor uterine si in final a intregului pelvis
  • In final - ingustari utererale si sterilitate



Diagnostic - doar de catre medicul obstetrician-ginecolog sau urolog prin indrumarea persoanei bonave catre un laborator de bacteriologie care va pune in evidenta bacteria prin frotiu direct sau cultura.


Tratamentul - indicat tot de catre medicul specialist!!! - consta in administrarea de antibiotice - Pencilina (frecvent bacteria este rezistenta), Tetraciclina, Ceftriaxon si cefalosporine de generatia a doua si a treia. Se mai pot administra amestecuri de Penicilina sau Amoxicilina cu Acid clavulanic (Augmentin, Amoxiclav).


ATENTIE
- netratarea bolii sau tratamentul urmat incorect poate duce la complicatii severe!!!

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Granulomul inghinal

 

Agentul infectios = Calymmatobacterium granulomatis


Perioada de incubatie - 7 zile - 3 luni.


Manifestari - apare un nodul unic sau multiplu care poate evolua spre o ulceratie curata, dura, fara dureri. Localizarea la barbat - preput, sant, coronar, glandului, scrotul, pe cand la femeie localizarea este cea mai frecventa - labii mari, vulva, vagin, col uterin.
Extragenital se manifesta prin atingeri la nivelul cavitatii bucale, buzelor, fetei, gatului, torace, mana.
Evolutia este spre agravare.


Diagnostic - de laborator - microscopic.
 

Tratament - Tetraciclina, Cotrimoxazol, Cloramfenicol, Eritromicina, Gentamicina.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Herpesul genital

 

Infectie cu virusul Herpes simplex care afecteaza organele genitale.
 

  • Herpes genital primar: herpes genital datorat VHS-1 sau VHS-2, caracterizat prin absenta anticorpilor pentru VHS-1 sau VHS-2 anterior infectiei
  • Primul episod (non-primar) de herpes genital: herpes genital datorat infectiei cu VHS-2 la pacientii cu anticorpi pentru VHS-1 la cei cu anticorpi pentru VHS-2 preexistenti
  • Herpesul genital recurent: reactivarea unui herpes genital latent, cu anticorpi preexistenti pentru acelasi tip de herpes ca si cel identificat la nivelul leziunilor

 

Semne si simptome:
 

  • Infectia primara, primul episod genital al infectiei non-primare sau herpesul recurent sunt dificil de diferentiat numai pe baza simptomelor si a examenului clinic
  • 60-70% dintre pacientii infectati cu VHS-2 sunt asimptomatici sau nu recunosc manifestarile clinice ale bolii
  • Prezenta unor ulceratii multiple, superficiale si sensibile are o specificitate de 94% in diagnosticul VHS genital la barbati
  • Herpesul genital primar
    • Febra, cefalee, alterarea starii generale, mialgii
    • Durere genitala cu caracter de arsura
    • Disurie (la femeie)
    • Dispareunie
    • Parestezii sacrale
    • Adenopatie inghinala
    • Meningita aseptica in 30% din cazuri
    • Ocazional retentie urinara
    • Vezicule cu baza eritematoasa care se ulcereaza, formeaza cruste si se vindeca spontan in 21 zile. Veziculele persista mai mult pe tegumentele uscate
    • Leziuni bilaterale, care afecteaza initial organelle genitale externe: la femei – labile mari/mici, fata interna a coapselor, mucoasa vaginala, colul uterin, tegumentul perianal; la barbati – glandul, corpul penisului, uretra
  • Herpesul genital non-primar: primul episod
    • Durere genital cu caracter de arsura
    • Vezicule cu baza eritematoasa care se ulcereaza, formeaza cruste si se vindeca spontan in 14-17 zile
  • Herpes genital non-primar: episod recurent
    • Simptome prodromale – arsuri, amorteli, furnicaturi, parestezii ale organelor genitale la locul leziunilor anterioare, care survin cu aproximativ 24 ore inainte de eruptia noilor vezicule
    • Durere genitala cu caracter de arsura
    • Vezicule cu baza eritematoasa care se ulcereaza, formeaza cruste si se vindeca spontan in 7-10 zile
    • Leziuni unilateral
    • Endometrita, salpingita, uretrita sau prostatita se pot asocia cu infectiile recurente cu VHS-2

 

Cauze:
 

  • Virusul Herpes simplex; virus cu AND dublu catenar, ce apartine subfamiliei alfa herpes virusurilor
  • VHS-1: 10-30%; incidenta in crestere, care este in present mai mare decat cea a VHS-2 in anumite situatii clinice; incidenta mai scazuta a infectiei cu VHS-1 in copilarie; sex oral
  • VHS-2: 70-90% (99% dintre pacientii cu anticorpi pentru VHS-2 prezinta leziuni genitale)

 

Factori de risc:
 

  • Inocularea primara:
    • Varsta inaintata, statut socioeconomic precar, rasa afro-americana
    • Activitate sexuala – numarul partenerilor de-a lungul vietii, durata activitatii sexuale si antecedente de boli cu transmitere sexual (BTS)
    • Obiecte de uz personal prin care se transmite infectia – prosoape umede (rar)
  • Transmitere:
    • Perioada de incubatie – 1-45 zile (in medie 5.8) boala de la un partener infectat este de 10-30%; riscul anual al barbatilor susceptibili de a contracta boala de la o femeie infectata este de aproximativ 5 %
    • Pacientii care nu au anticorpi pentru VHS-1 au un risc mai mare de a contracta infectia cu VHS-2 decat cei care au astfel de anticorpi
    • Mai mult de 70% din cazurile noi apar prin transmiterea in perioade asimptomatice sau necunoscute clinic
    • In infectia cu VHS-2, riscul transmiterii asimptomatice este maxim in primul an de la aparitia primului episode de herpes genital si la femeile cu episoade simptomatice frecvente
    • Terapia zilnica cu aciclovir oral s-a dovedit a impiedica transmiterea VHS-2 (reducere cu 80-90%)
    • Tratamentul cu valaciclovir administrat in prize zilnica reduce cu 77% transmiterea VHS-2 la partenerii neinfectati
  • Factori declansatori (recurente): traumatisme genital, menstruatie, infectii intercurente, stres emotional, ultraviolet; recurentele sunt mai frecvente la barbati

 

Diagnostic:
 

  • Diagnostic diferential
  • Laborator:
    • Detectarea virusului in leziuni
    • Preparat Tzanck
    • Frotiu Papanicolau
    • Serologie: ELISA, testul fluorescentei directe, testul de radioimunodozare (RIA) si reactia de fixare a complementului. Nu diferentiaza cu certitudine VHS-1 de VHS-2. Sensibilitate = 80% comparativ cu culturile.
    • Teste serologice specfice tipului viral
    • Indicatii potentiale pentru efectuarea testelor serologice specifice tipului viral: evaluarea partenerilor sexuali stabili asimptomatici ai persoanelor infectate, ulceratii genital recurente nediagnosticate, screeningul gravidelor cu parteneri infectati, diferentierea intre infectia genital primara si cea non-primara
    • Screeningul urmatoarelor grupuri: pacientii clinicilor de BTS, donatorii de sperma, persoanele cu risc de imunosupresie, pacientii cu risc crescut pentru infectia cu virusul HIV

 

Tratament – masuri generale: comprese reci cu acetat de aluminiu (solutie Burow) de 4-6 ori/zi; impachetari cu gheata ale perineului; bai locale de sezut, igiena locala perineala, anestezice locale, analgezice

 

Evolutie – monitorizarea pacientului:
 

  • Episodul acut – urmarite in cazul complicatiilor
  • Infectie latenta – frotiu Papanicolau anual; examinarea atenta a gravidelor in cadrul vizitelor prenatale si in momentul instalarii travaliului
  • Reevaluarea oportunitatii terapiei cronice de supresie dupa un an

 

Prevenire/Evitare
 

  • Prezervatic/spermicide in activitatea sexual
  • Evitarea partenerilor sexuali multipli
  • Evitarea stresului, daca este posibil
  • Evitarea activitatii sexuale daca sunt prezente leziunile sau simptomatologia prodromala si 2 zile dupa disparitia acestora
  • Gravidele ce nu au anticorpi pentru VHS trebuie sa evite contactele sexual neprotejate in stadiile avansate ale sarcinii
  • USPSTF nu recomanda screeningul pentru infectia asimptomatica cu VHS

 

Complicatii posibile:
 

  • Secretie vaginala anormala
  • Infectie bacteriana secundara
  • Retentie de urina
  • Meningita aseptica
  • Transmiterea la nou-nascut; avort spontan, nastere premature, nou-nascuti cu greutate mica la nastere
  • Risc crescut de infectie cu HIV (2-3 ori)
  • Impact emotional – scade rescpectul de sine, sentimente de culpabilizare, manie, depresie, teama de respingere

 

Evolutie/Prognostic:
 

  • Rezolutia semnelor/simptomelor: Herpesul primar in 14-21 zile; primul episod non-primar 14-17 zile; herpesul recurent 7-10 zile
  • Infectia latent – recidive la 80% din pacientii in primul an dupa infectia initiala cu VHS-2; la pacientii imunocompetenti recurentele apar in medie de 3-4 ori/an
  • Infectia cu VHS la persoanele imunodeprimante (SIDA) – este mai severa, dificil de tratat
  • Ratele de recidiva lunare – VHS-1=0,02-0,08; VHS-2=0,33-0,35
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

HIV

 

Infectie cronica cu evolutie variabila (este necesara o perioada de aproximativ 10 ani de la momentul infectarii pentru ca 50% dintre persoane sa dezvolte SIDA). HIV infecteaza celulele cu receptori CD4, in special limfocitele CD4. Infectia produce moartea celulelor si o scadere a functiei imunitare, avand ca rezultat functii oportuniste, tumori maligne si tulburari neurologice. Aceste afectiuni oportuniste definesc sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA). Incepand din 1 ianuarie 1993, toate persoanele infectate cu HIV care au numar de celule CD4<200 se considera a avea SIDA. HIV are totodata efecte directe asupra sistemului nervos central, tractului gastrointestinal si asupra altor sisteme.

 

Clasificarea clinico-imunologica a infectiei cu HIV la adult

Categorii imunologice    (celule T CD4+)

Categorii clinice

A

Asimptomatic, APG sau infectie HIV acuta

B

Simptomatic      (non A- non C)

C*

Boli indicatoare de SIDA

(1)   >500/mm3 (≥29%)

A1

B1

C1*

(2)   200-499/mm3                (14-28%)

A2

B2

C2*

(3)   <200/mm3 (<14%)  (indicator imunologic de SIDA )

A3*

B3*

C3*


*Categoriile A3, B3, C1, C2 reprezinta definitia extinsa a cazului de SIDA la adolescentii (> 13 ani) si adultii HIV-seropozitivi. In unele tari, clasificarea este acceptata numai sub aspectul categoriilor clinice. APG – adenopatie persistenta generalizata.
 

Clasificarea CDC a infectiei cu HIV la adult - categorii clinice:

 

  • Categoria A cuprinde una sau mai multe din urmatoarele conditii aparute la persoane cu varsta peste 13 ani, cu infectie cu HIV dovedita:
    • Infectie cu HIV asimptomatica
    • Adenopatie persistenta generalizata
    • Infectie acuta (primara) cu HIV
       
  • Categoria B cuprinde bolnavi (peste 13 ani) cu infectie cu HIV simptomatica, dar care nu prezinta nici o manifestare clinica cuprinsa in categoria C si care intrunesc cel putin unul din urmatoarele criterii:
    • Manifestarea clinica este atribuita infectiei cu HIV sau este indicatoare a unui deficit al imunitatii mediata cellular, sau
    • Boala este considerata de medic ca evoluaza clinic sau sa necesite tratament care este suspectat a fi necesar in infectia cu HIV. Pentru clasificarea cazului, bolile din categoria B au prioritate fata de cele din categoria A.
    • Exemple (lista nu este limitativa):
      • Angiomatoza bacilara
      • Boala inflamatorie pelvina (abcese tuboovariene)
      • Candidoza orofaringiana
      • Candidoza vulvovaginala persistent, recidivanta sau rezistenta la tratament
      • Displazie cervical (moderata/severa), carcinom cervical in situ
      • Herpes zoster, cel putin 2 episoade sau un episod interesand mai mult decat un dermatom
      • Leucoplakia paroasa orala
      • Listerioza
      • Neuropatia periferica
      • Purpura trombocitopenica idiopatica
      • Manifestari constitutionale : febra (38,5o C) sau diaree cu durata peste o luna
         
  • Categoria C include bolnavii cu suferinte indicatoare de SIDA (cf. definitiei de supraveghere a cazului). Odata o afectiune din categoria C aparuta, bolnavul va ramane definitive incadrat in aceasta categorie, chiar daca s-a reusit vindecarea terapeutica a afectiunii.
    • Candidoza traheala, bronsica, pulmonara
    • Candidoza esofagiana
    • Cancerul cervical invaziv
    • Coccidioidomicoza, diseminata sau extrapulmonara
    • Criptococoza extrapulmonara
    • Criptosporidioza intestinala cronica (peste 1 luna)
    • Citomegaloviroza (extrahepatica, splenica sau ganglionara)
    • Encefalopatia asociata cu HIV
    • Herpes simplex : cronic (peste 1 luna); esofagita, bronsita, pneumonia
    • Histoplasmoza, diseminata sau extrapulmonara
    • Isosporidioza intestinala cronica (peste 1 luna)
    • Leucoencefalopatia multifocala progresiva
    • Limfomul Burkitt
    • Limfomul imunoblastic
    • Limfomul primar cerebral
    • Micobacterioze tuberculoase (M. avium, M. kansasii s.a.), disseminate sau extrapulmonare
    • Pneumonia bacteriana recidivanta
    • Pneumonia cu Pneumocystis carinii
    • Sarcomul Kaposi
    • Septicemia recidivanta cu specii de Salmonella
    • Sindromul casectizant (wasting-syndrome), asociat cu HIV
    • Toxoplasmoza cerebral
    • Tuberculoza cu orice localizare (pulmonara extrapulmonara)

 

Semne si simptome:
 

  • Infectia acuta: sindrom asemanator mononucleozei cu febra, eruptie cutanata, mialgii si stare generala alterata, sindrom autolimitat ce survine la aproximativ 6-8 saptamani dupa infectie, si se asociaza cu dezvoltarea anticorpilor anti-HIV
  • Infectia asimptomatica: urmeaza dupa infectia initiala; durata variabila
  • Limfadenopatie persistenta generalizata: caracteristici – marirea cu 1 cm sau mai mult a ganglionilor limfatici de la nivelul a 2 sau mai multe statii extrainghinale. Adenopatia persista mai mult de 3 luni.
  • Alte afectari:
    • Constitutionale: febra cu durata mai mare de 1 luna, scadere in greutate involuntara cu mai mult de 10 % din greutatea de referinta, diaree persistent, eruptie cutanata, oboseala cronica severa.
    • Afectare neurologica: dementa, mielopatie sau neuropatie periferica neexplicata de alte boli
    • Boli infectioase secundare:
      • Infectii oportuniste definitorii pentru SIDA: pneumonie cu Pneumocystis carinii; diaree cronica cu Cryptosporidium; toxoplasmoza cerebral; infectie extraintestinala cu Strongyloides; isosporioza; candidoza esofagiana, bronsica/pulmonara; criptococoza; histoplasmoza; coccidioidomicoza; boala cu micobacterii diseminata; infectie cu virus citomegalic; herpex simplex cronic cutaneomucos sau diseminat; leucoencefalopatie multifocala progresiva.
      • Alte infectii specificate: leucoplazia paroasa a cavitatii bucale, zoster localizat la nivelul unui dermatom, nocardioza, tuberculoza (pulmonara), bacteriemie recurenta cu Salmonella, candidoza bucala.
    • Cancere secundare: sarcom Kaposi, limfom Hodgkin si non-Hodgkinian si limfom cerebral primar, cancer cervical invaziv
    • Cardiomiopatie, pericardita
    • Renal – nefropatie HIV
    • Alte afectiuni neclasificate care pot fi atribuite infectiei HIV: purpura trombocitopenica idiopatica, dermatita seboreica, pneumonita limfoida interstitiala cronica
  • Afectiuni : incluse in definitia SIDA (in vederea monitorizarii extinse a cazurilor)
    • Candidoza bronsica, traheala sau pulmonara
    • Candidoza esofagiana
    • Cancer invaziv de col uterin
    • Coccidioidomicoza diseminata sau extrapulmonara
    • Criptosporidioza intestinala cronica (cu durata > 1 luna)
    • Boala cu virus citomegalic (cu alta localizare decat hepatica, splenica sau in ganglionii limfatici)
    • Encefalopatie HIV
    • Herpes simplex: ulcer(e) cronic(e) (cu evolutie > 1 luna) sau bronsita, pneumonita, sau esofagita
    • Histoplasmoza diseminata sau extrapulmonara
    • Isosporioza intestinala cronica (cu durata > 1 luna)
    • Sarcom Kaposi
    • Limfom Burkitt (sau echivalent)
    • Limfom cerebral primar
    • Infectie cu Mycobacterium avium complex (MAC) sau M. kansasii, diseminata sau extrapulmonara
    • Infectie cu Mycobacterium tuberculosis, orice localizare (pulmonara sau extrapulmonara)
    • Infectie cu mycobacterii, alte specii sau specii neidentificate, diseminata sau extrapulmonara
    • Pneumonie cu Pneumocystis carinii
    • Leucoencefalopatie multifocala progresiva
    • Septicemie recurenta cu Salmonella
    • Toxoplasmoza cerebrala
    • Sindrom de emaciere ca rezultat al infectiei HIV

 

Cauze:
 

  • Virusul imunodeficientei umane (HIV); un retrovirus

 

Factori de risc:
 

  • Activitate sexuala
    • Profilaxia dupa raportul sexual riscant se afla in stadiul experimental
  • Utilizarea drogurilor injectabile
  • Beneficiarii transfuziilor cu preparate sangvine
  • Pacientii cu hemofilie care au primit plasma provenita de la mai multi indivizi
  • Copii din mame infectate HIV:
    • 30% din acesti copii vor fi infectati in timpul sarcinii, in absenta oricarui tratament
    • Alaptarea la san este o posibila cale de transmitere
    • Administrarea prenatala, intrapartum si postpartum a zidovudinei scade semnificativ riscul transmiterii HIV de la mama la copil (de la 29% la 8%)
  • Risc ocupational
    • Tratamentul post-expunere (dupa consult de specialitate) cu 2 sau 3 antiretrovirale, in cazul expunerilor semnificative

 

Tratament – masuri generale:
 

  • La vizita initiala:
    • Antecedente medicale inclusiv boli cu transmitere pe cale sexuala (BTS) si tuberculoza cu consemnarea datelor si tratamentului
    • Examenul fizic pentru a evidentia febra, frisoane, diaree, pierdere in greutate, oboseala, adenopatie, leziuni bucale, tuse, scurtarea respiratiei, dispnee de efort, modificari vizuale, cefalee, eruptii cutanate, modificari neurologice, sinuzita, odinofagie
    • Istoric social
    • Examen fizic, cu frotiu Papanicolau
    • Trecerea in revista a imunizarilor (pneumococica, gripala si Td recomandate la adulti. VPO este contraindicat la copii [se utilizeaza VPI]). Vaccin pentru hepatita virala A si B daca nu exista imunizare.
    • Investigatii: hemograma cu formula leucocitara si numar de trombocite; SMAC, RPR; numarul absolut de CD4 si procentul de limfocite CD4; AgHbs si AcHbs; anticorpi pentru hepatita C; radiografie toracica; PPD cu martor; cuantificarea virala ARN HIV-1 (incarcarea virala ); IgG pentru toxoplasma, CMV, frotiu Papanicolau la femei
  • Pacientii cu CD4 < 350 sau CD4 > 350 si incarcare virala > 50.000 copii/mL pot beneficia de tratament antiretroviral
  • Pacientii cu CD4 < 200 sau cu candidoza bucala sau alte semne ale unei imunosupresii semnficative necesita profilaxie impotriva Pneumocystis carinii
  • Pacientii cu CD4 < 100 si IgG anti-toxoplasma necesita profilaxie impotriva toxoplasmozei si evaluare periodica pentru retina cu CMV
  • Pacientii cu CD4 < 50 necesita profilaxie impotriva complexului Mycobacterium avium (MAC)
  • Atunci cand tratamentul antiretroviral determina cresterea semnificativa a numarului celulelor CD4, pot fi intrerupte tratamentele profilactice petru una dintre aceste boli.

 

Tratament – dieta:
 

  • Asigurarea unei alimentatii adecvate
  • Evitarea consumului de oua nepreparate, lapte nepasteurizat si a altor alimente potential contaminate
  • Poate fi necesara suplimentarea cu vitamine

 

Monitorizarea pacientului:

  • Frecventa este determinata in principal de starea clinica si psihologica a pacientului si de necesitatea de a monitoriza toxicitatea medicamentelor si functia imunitara
  • Determinarea numarului de CD4 si a incarcarii virale cel putin 3-6 luni, in functie de stadiul bolii si de regimul medicamentos
  • Evaluarea la vizitele ulterioare:
    • Examen fizic complet
    • Examen fizic focalizat in special asupra simptomelor neurologice (infectii SNC, tumori maligne sau dementa), modificari vizuale (retinita cu CMV), diaree, febra, transpiratii nocturne, scurtarea respiratiei, dispnee de efort (stadiile initiale ale pneumoniei cu P. carinii) si odinofagie (candidoza esofagiana)
    • Sunt disponibile teste genotipice si fenotipice pentru rezistenta la antiretrovirale, iar utilizarea lor pare a imbunatatii rezultatele clinice

 

Prevenire/Evitare: atunci cand este posibil: evitarea preparatelor de sange neverificate; evitarea contactului sexual neprotejat; utilizarea prezervativelor, evitarea abuzului de droguri injectabile; evitarea schimbului de ace intre utilizatorii de droguri IV

 

Complicatii posibile:

  • Imunosupresie
  • Infectii oportuniste
  • Simptome neuropsihice
  • Cancere asociate cu HIV

 

Evolutie/Prognostic: cand infectia HIV netratata ajunge in stadiul de SIDA, speranta de viata este de 2-3 ani. Infectiile oportuniste caracteristice SIDA nu apar, de obicei, decat daca CD4<200. In infectia HIV netratata, numarul de CD4 scade cu o rata de 50-80/an, declinul fiind mai rapid cand numarul CD4 scade sub 200. Terapia antiretrovirala eficienta poate intarzia degradarea sau poate ameliora disfunctia imuna.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Infectia cu citomegalovirus

 

Agentul infectios = virusul citomegalis (CMV)

 

Infectia cu virus citomegalic (VCM) este o infectie prin care trecem majoritatea dintre noi pana la pubertate, infectandu-se intrauterin, dupa nastere, secretii orale (saliva), urina, sexual, transfuzii, transplante.

 

VCM ajunge in sange si este eliminat prin secretiile vaginale si sperma. Infectia se raspandeste prin transmitere pe cale sexuala. VCM afecteaza un numar crescut de indivizi apartinand tarilor dezvoltate.
Infectia cu VCM la o gravida, poate conduce la aparitia anomaliilor congenitale in ceea ce priveste dezvoltarea sistemului nervos fetal. Infectia cu virusul citomegalic poate fi fatala pacientilor imunodeprimati (infectati cu HIV/SIDA, sau care prezinta diferite afectiuni neoplazice).

 

Diagnostic - de laborator - depistarea virusului, a anticorpilor.

 

Tratament - Ganciclovir, fosfonoformat.
Momentan nu exista un vaccin impotriva VCM, de aceea masurile de preventie joaca cel mai important rol in stoparea raspandirii infectiei.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Infectia prin contact sexual cu virusul hepatic B

 

Virusul hepatic B poate fi transmis prin contact sexual, mai ales in randul homosexualilor. Doar un sfert din cazuri sunt atribuite transmiterii heterosexuale si o treime prin folosirea in comun de catre narcomani, a seringilor pentru injectiile intravenoase.


Hepatita B, este singura BTS pentru care exista un vaccin eficient.


Programele nationale includ imunizarea de rutina a:

  • copiilor,
  • a personalului medical,
  • a celor cu un comportament sexual riscant (parteneri sexuali multipli, practicare a prostitutiei),
  • a partenerilor sanatosi precum si a
  • purtatorilor cronici de antigen HBS.
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Infectiile vulvo-vaginale

 

Aceste boli afecteaza in mod frecvent femeile tinere. Unele dintre ele pot lasa sechele, iar aletele precum trichomoniaza si vaginita candozica, favorizeaza transmiterea virusului HIV.


Trichomoniaza
(infectia produsa de parazitul Trichomonas vaginalis; este destul de frecventa) si vaginozele bacteriene aparute in primul trimestru de sarcina, reprezinta factori de risc pentru nasterea prematura.


Vulvo-vaginita candidozica (infectie cu ciuperca Candida Albicans) apare mai ales la femeile suferind de diabet zaharat sau infectate cu HIV (boli sistemice), deoarece sistemul imunitar al acetora este deprimat. Herpesul genital (incipient), cervicita mucopurulenta si boala inflamatorie pelvina se manifesta prin modificarea cantitatii si calitatii secretiilor vaginale.


Examenul clinic minutios, stabileste sediul infectiei si modalitatea terapeutica ce va fi adoptata.


O infectie vaginala se poate manifesta prin urmatoarele semne si simptome:

  • o cantitate mai mare de secretii vaginale, de culoare galbena (anormala, din cauza continutului crescut in leucocite),
  • prurit vulvar (mancarime),
  • iritatii sau arsuri ale structurilor genitale externe,
  • tulburari mictionale (usturime sau durere in timpul mictiunii),
  • dispareunie vulvara (dureri in timpul actului sexual),
  • miros vaginal neplacut.
     

Examenul vaginal cu valve, stabileste daca aceste secretii provin de la nivelul vaginului sau al colului uterin.


Testele de identificare ADN, pot ajuta la elucidarea etiologie unei vaginoze bacteriene: T.vaginalis, Candida Albicans, Gardnella vaginalis.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Leucoreea

 

Leucoreea este o secretie vaginala normala sau patologica.


Leucoreea normala:

  • apare uneori dupa sarcina, bai locale frecvente, mijlocul ciclului menstrual
  • nu necesita tratament


Leucoreea patologica:

  • cauze - candidoze, trichomonas, vaginite bacteriene, cervicita gonococica sau chlamidiana, dermatoze vulvare, reactii alergice la tampoane, contraceptive locale sau diverse produse dermato-cosmetice, corpi straini, fistule.
  • necesita stabilirea unui factor etiologic clar si tratament specific
  • daca nu se poate identifica un agent infectios se vor lua masuri de tratament antibiotic pentru gonore, chlamidia, trichomonas, candidoza si vaginita bacteriana.
  • se foloseste prezervativul si se trateaza si partenerul
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Limfogranulomatoza inghinala

 

Agentul infectios = Chlamydia Trachomatis


Perioada de incubatie - 3 -30 zile.


Are 3 stadii de evolutie:

  1. sancrul limforgranulomatos - eroziune de 5 - 8 mm, rosie, nedureroasa ce se vindeca spontan in 2 -3 zile. Poate fi si mult mai mare ca dimensiuni. La barbat se localizeaz cu predilectie la nivelul santului balano-preputial, teaca penisului, gland, scrot, uretra. La femei localizarea este la nivel: fund de sac vaginal, col uterin, vulva.
  2. stadiul secundar - apare cresterea in volum a ganglionilor inghinali, uneori bilaterala, aceastia fiind initial bine individualizati, ulterior, pe parcursul evolutiei, conflueaza si ulcereaza. Adenopatia superficiala poate sa se insoteasca si de o adenopatie interna. Poate sa mai prezinte: febra, frison, dureri de cap, oboseala, dureri de articulatii.
  3. stadiul tertiar - genito-ano-rectal este cel mai frecvent la femeie aparand la multi ani dupa infectie - proctita, proctocolita, abcese perirectale, fistule rectale si anale, ulceratii cronice.



Diagnostic - de laborator - microscopic; RFC, idr. Frei.

Tratament - Tetraciclina, Doxiciclina, Eritromicina, Chinolonele, Sulfamidele.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Molluscum contagiosum

 

Afectiune cutanata virala benigna, comuna, ce consta in papule ombilicate mici care apar predominant pe fata, trunchi si extremitati la copii, si in regiunea inghinala si genitala la adulti. Perioada de incubatie variaza intre 2 saptamani si 2 luni. La persoanele cu imunitate alterata (infectie cu HIV), leziunile pot fi extinse si atipice. Ocazional, acestea sunt gigante (pana la 3 cm), apar pe fata, gat si trunchi, si sunt refractare la tratament.


Semne si simptome:
 

  • Papule de consistenta ferma, de culoare alb-laptoasa sau rozata
  • Diametru intre 2 si 6 mm (rareori apar nodule gigantic pana la 3 cm)
  • De obicei leziunile apar in grupuri ce implica de obicei una sau doua zone
  • Leziunile prezinta ombilicare centrala si fond eritematos
  • Leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase
  • Sub centrul ombilicat se afla o substanta pastoasa albicioasa
  • Distributie: poate aparea oriunde. Are predilectie pentru fata, trunchi si extremitati la copii, si regiunea inghinala si genitala la adulti.


Cauze:
virus ADN ce apartin grupului poxvirus. Virusul nu creste in culturi de celule. Perioada de incubatie variaza intre 2 saptamani si 2 luni dupa primul contact.


Factori de risc:
 

  • Contactul apropiat cu persoane infectate
  • La copii, transmiterea se poate face prin bazinele de inot
  • La adulti, transmiterea sexuala este frecventa
  • Alterarea imunitatii


Proceduri de diagnostic:
 

  • Exprimarea prin presiune la nivelul ombilicarii a unie substante pastoase de culoare alba
  • Biopsie


Tratament – masuri generale: vindecarea spontana in 6-24 luni este frecventa. Leziunile unice se vindeca in 2 luni.


Tratament – masuri chirurgicale:
 

  • Dovezile privitoare la rezultatele tratamentului chirurgical se bazeaza pe opinia expertilor sau pe experienta clinica individuala. Optiunile ale tratamentului sunt:
    • Crioterapie
    • Indepartare prin chiuretaj, sau chiuretaj urmat de electrocoagulare sub anestezie locala sau topica
    • Exprimarea substantei pastoase de culoare alba – manual sau cu ajutorul unui forceps
    • Perforatie cu sau fara aplicarea de tinctura de iod
  • Pentru unele leziuni refractare, mai ales la pacientii cu infectie HIV, a fost utilizata laser terapia.

 

Monitorizarea pacientului: repetarea controlului dupa 4-6 saptamani de la initierea tratamentului pentru depistarea eventualelor leziuni noi. Adesea sunt necesare 2-4 vizite la cabinetul medicului pentru un tratament complet (in cazul tratamentelor cu aplicare in cabinetul medical).


Prevenire/Evitare: la adulti, evitarea contactului sexual cu persoane infectate


Complicatii posibile:
 

  • Autoinocularea este frecventa
  • Afectiune contagioasa
  • Indivizii cu imunitate alterata pot avea leziuni extinse


Evolutie/Prognostic:
 

  • Netratata, afectiunea este de obicei auto-limitata. Leziunile unice involueaza spontan in 2 luni. Vindecarea completa se realizeaza de obicei in 6-24 luni.
  • Recurentele sunt rare la indivizii cu imunitate nealterata, dar pot exista
  • La pacientii cu infectie HIV, leziunile sunt refractare la tratament
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 31 | Acum se afiseaza articolele 11 - 20
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.