ENCICLOPEDIE MEDICALA

Pediculoza pubiana

 

Pediculoza este o afectiune parazitara determinata de paduchi.


Semne si simptome:
 

  • Prurit anogenital
  • Perioada de incubatie de 30 zile poate fi asimptomatica
  • Ouale sunt depuse la radacina firului de par
  • Intarzierea tratamentului poate conduce la diseminarea inflamatiei in regiunea inghinala, infectie si limfadenopatie
  • Localizarea cea mai frecventa este parul pubian
  • Paduchele poate contamina parul perianal, abdominal, axilar, thoracic, barba, gene si sprancene
  • Pacientii adulti infectati pot transmite infectia la copii, la care se localizeaza la nivelul genelor. Aceasta poate induce blefarita.


Cauze
: infestarea se produce prin intermediul paduchilor


Factori de risc:
 

  • Contact sexual cu o persoana infectata
  • Imunosupresie
  • Folosirea in comun a hainelor, lenjeriei de pat etc.
  • Contact strans cu persoane infectate
  • Igiena personala precara


Tratament – masuri generale:
 

  • Indepartarea oualelor
    • Dupa tratamentul cu sampon sau lotiune, ouale raman in parul pubian
    • Ouale sunt indepartate cel mai bine cu ajutorul unui pieptene foarte fin (special pentru eliminarea acestor oua). Indepartarea poate fi favorizata de inmuierea in prealabil a parului intr-o solutie compusa din parti egale de apa si otet alb
    • Tratamentul se repeta periodic in cazul parazitilor rezistenti
    • Toti contactii din familie posibili infectati trebuie tratati concomitent
    • Aruncarea hainelor sau spalarea acestora cu apa fierbinte
    • Evaluarea pentru alte boli cu transmitere sexuala


Prevenire/Evitare:
 

  • Masuri de igiena
  • Contact sexual protejat


Complicatii posibile
 

  •  Pruritul persistent poate fi cauzat de utilizarea prea frecventa a agentilor antipediculoza
  •  Infectii bacteriene secundare


Evolutie/Prognostic:
 

  •  Tratamentul adecvat conduce la o rata de vindecare de peste 90 %
  •  Recurenta este frecventa, mai ales prin reinfectie, dar si prin neadministrarea corecta a tratamentului (absenta compliantei la tratament)
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Rectita, Rectocolita, Enterocolita si Enterita transmise sexual

 

Contactul sexual anal poate conduce la aparitia rectitei (inflamatia mucoasei rectului), prin inocularea unor agenti patogeni responsabili de producerea BTS. Contactul sexual ce implica o expunere fecal-orala, poate fi urmat de aparitia rectocolitei (inflamatie ce se extinde de la colon la rect), a enterocolitei (inflamatie ce afecteaza intestinul subtire si intestinul gros) sau a enteritei (inflamatie localizata la nivelul intestinului subtire).


Rectita si rectocolita se manifesta prin prezenta durerii, cu localizare anorectala, a scurgerilor mucopurulente sau hemoragice rectale. Frecvent, rectita se asociaza cu tenesme rectale (necesitatea de a defeca) si cu constipatia, iar rectocolita si enterocolita se asociaza mai frecvent si diareea.


Rectoscopia si colonoscopia poate elucida cauza acestor simptome; mucoasa examinata poate prezenta depozite de exudat mucos sau puncte hemoragice. Colonoscopia permite examinarea intregului colon, de la rect pana la valvula ileo-cecala.


In trecut, majoritatea infectiilor intestinale cu transmitere sexuala apareau la barbatii homosexuali. Dupa aparitia infectiei HIV / SIDA (deprima sistemul imunitar), a crescut numarul infectiilor cu agenti oportunisti.

Contactul sexual anorectal neprotejat, se poate insoti de transmiterea unor agenti infectiosi implicati in patologia BTS: N.gonorrhoeae, virusul HSV, C.trachomatis. De asemenea, leziunile din sifilis (poate produce si granuloame rectale) se pot localina la nivelul mucoasei anale si rectale fiind simptomatice sau asimptomatice.


Unele cazuri de infectie cu patogeni ai BTS pot fi usoare, dar altele se insotesc de durere intensa anorectala si febra (HSV, C.trachomatis). Alaturi de dureri, pot apare ulceratii anorectale si adenopatie inghinala.


Inflamatie intestinului subtire (enterita) se manifesta prin diaree si meteorism abdominal (gaze in intestin); colonoscopia nu sesiseaza modificari patologice iar simptomele rectale lipsesc.
Speciile de Campylobacter, Shigella si Entameoba histolytica determina enterocolita prin transmitere pe cale sexuala.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Sancroid

 

Sancroidul este o boala cu transmitere sexual, caracterizata prin ulceratii genital dureroase si adenopatie inghinala cu character inflamator.


Semne si simptome:
 

  • Papule genitale sensibile care ulcereaza dupa 24 de ore
  • Ulceratii dureroase, cu margini neregulate
  • Ulceratiile pot avea dimensiuni intre 1 mm si 5 cm
  • La barbati, ulceratiile pota aparea pe corpul penisului, pe gland sau la nivelul meatului
  • La femei, ulceratiile apar cel mai des pe labia mare, dar pot fi observate si la nivelul labiei mici, perineului, coapsei si colului uterin
  • Adenopatie inghinala dureroasa cu formare de abcese la 30% din pacienti
  • Prezentarile atipice includ foliculita si abcesul la nivelul preputului

 

Cauze: Haemophilus ducreyi (bacteria gram-negativa)


Factori de risc:
 

  • Parteneri sexuali multipli
  • Barbati la care nu s-a efectuat circumcizia
  • Prostituatele sunt adesea purtatoare


Tratament – masuri generale:
 

  • Aplicarea de solutie salina sau Burrow la nivelul ulceratiei
  • Aspirarea abcesului ganglionar daca acesta depaseste 5 cm; aspirarea se realizeaza la nivelul tegumentului adiacent integru


Prevenire/Evitare: evitarea raporturilor sexual pana la vindecarea ulceratiei


Complicatii posibile:
 

  • Fimoza
  • Balanopostita
  • Ruperea abcesului ganglionar, cu formarea unei fistule si cicatrizare


Evolutie/Prognostic:
 

  • Cu tratament adecvat: vindecare clinica completa
  • Rata de recidiva dupa tratament este de 5%
  • Infectia primara nu confera imunitate
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Scabia

 

Afectiune parazitara cutanata contagioasa cauzata de un arthropod, Sarcoptes scabiei, varietatea hominis.


Semne si simptome:
 

  • Prurit generalizat
  • Prurit nocturn
  • Sant acarian la nivelul pliurilor interdigitale ale mainilor
  • Papule cu sau fara excoriatii la nivelul mainilor, suprafetelor de flexie ale incheieturii mainii, cotului, pliuri axilare anterioare, talie, penis, scrot, fese
  • Vezicule si papule (discrete)
  • Eroziuni secundare sau excoriatii
  • Pustule (daca exista infectie secundara)
  • Descuamare
  • Eritem
  • Noduli la nivelul ariilor acoperite (fese, regiune inghinala, axile)
  • Infestatie atipica la pacientii imunocompromisi


Cauze: afectiune cutanata cauzata de artropodul Sarcoptes scabiei, varietatea hominis


Factori de risc:
 

  • Contact cutanat direct, precum promiscuitate sexuala, aglomeratie, stare socio-economica precara, infectii nosocomiale
  • Pacientii imunocompromisi, inclusiv cei cu HIV/SIDA
  • Eczema atopica


Tratament – masuri generale:
 

  • Tratarea tuturor contactiilor intimi si a membrilor familiei
  • Spalarea hainelor, a lenjeriei de pat si a prosoapelor, intr-un ciclu de spalare complet


Complicatii posibile:
 

  • Eczema
  • Piodermie
  • Prurit post-scabie
  • Scabie nodulara

 

Evolutie/Prognostic:
 

  • Leziunile incep sa regreseze dupa 1-2 zile, impreuna cu pruritul
  • Uneori pruritul si dermatita persista timp de 10-14 zile si pot fi tratate cu antihistaminice si/sau corticosteroizi topici sau orali
  • Leziunile nodulare pot persista timp de cateva saptamani, caz in care este necesara administrarea de steroizi intralezional sau sistemic
  • S-au raportat unele cazuri de scabie rezistente la linden. Acestea raspund la permetrin.
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Sifilis

 

Infectie cu transmitere sexual, caracterizata prin stadia successive de evolutie (acut, subacut, sau cronic), cauzata de spirocheta Treponema pallidum.
 

  • Sifilisul infectios consta dintr-un stadiu primar si unul secundar. Poate include neurosifilisul (afectarea sistemului nervos central). Daca nu se aplica tratamentul, stadiul infectios poate fi urmat de un stadiu latent.
  • Stadiul latent reprezinta faza asimptomatica a bolii la pacientul netratat, si se caracterizeaza prin test pozitiv pentru treponema Ab si serologie LCR normala. Daca survine in primul an de la stadiul infectios, poarta numele de stadiu latent precoce, iar daca survine dupa 1 sau mai multi ani, este denumit stadiu latent tardiv.
  • Neurosifilisul poate surveni in oricare dintre stadiile sifilisului. De obicei, stadiile primar si secundar sunt asimptomatice; stadiul tertiar este simptomatic.
  • Stadiul tertiar (sifilisul tardiv) reprezinta infectia generalizata tardiva
  • Sifilisul congenital reprezinta infectia dobandita in utero


Semne si simptome:
 

  • Sifilisul infectios – stadiul primar
    • Sancrul este reprezentat initial de o papula nedureroasa, care in urma eroziunii se transforma intr-un ulcer nedureros cu dimensiune intre 0,3-2 cm, cu margini ferme, cu baza curata de culoare galbena (cu exceptia cazului in care exista infectie secundara), modificari ce survin dupa 9-90 zile de la expunere (in medie dupa 3 saptamani)
    • Leziunea este localizata de obicei la nivelul organelor genital, fiind cel mai frecvent unica, dar poate fi si multipla, insotita de limfadenopatie regional
    • Se vindeca prin cicatrizare in 3-6 saptamani, cu sau fara tratament; 75% dintre pacienti nu prezinta simptome ulterioare
    • 1/3 din cazuri evolueaza catre stadiul cronic
  • Sifilis infectios – stadiul secundar
    • Acest stadiu survine duoa 2-6 saptamani de la expunere la 25 % dintre pacienti, desi exista cazuri in care acest stadiu se suprapune cu stadiul de sancru
    • Eruptia este de obicei polimorfa si consta din leziuni palpabile cu aspect de “sunca proaspat taiata”, nepruriginoase, fara bule sau vezicule, localizate pe palme si plante. Bacteria cauzatoare este prezenta la nivelul leziunilor; contactul cu tegumentul lezat poate disemina infectia
    • La majoritatea pacientilor, se remite spontan in 2-6 saptamani
    • Pot exista remisiuni si exacerbari intre stadiul secundar si cel latent, timp de mai multi ani
    • Alopecia in placarde la nivelul scalpului, zonelor sprancenoase si barbii este comuna
    • Condyloma lata – leziuni mari, de culoare gri-cenusie, prezente la nivelul zonelor umede, calde ale corpului, precum mucoasa bucala, a perineului
    • Limfadenopatia generalizata si simptomele asemanatoare gripei apar precoce odata cu eruptia
    • Rareori este acompaniat de nefrita, meningita, uveita, hepatita
    • Frecvent poate fi observant un grad usor de hepatosplenomegalie
  • Sifilis latent
    • Caracterizat prin serologie pozitiva si prin absenta semnelor si simptomelor
    • Dupa un an pacientul nu este in stadiul infectios, dar daca nu se instituie tratamentul boala poate recidiva, ajungand in stadiul infectios secundar (25% in primul an, un mic procent in al doilea an, dupa care procentul este nul)
  • Sifilis tertiar – 1/3 dintre pacientii cu sifilis secundar evolueaza catre sifilis tertiar. Cele mai frecvente localizari ale leziunilor sunt: cardiovasculare, oculare, cerebrale, SNC, osteoarticulare.
    • Afectare cardiovasculara – suflu asymptomatic, insuficienta ventriculara stanga, anevrism al aortei toracice ascendente sau insuficienta a valvei aortic
    • Afectare cutanata profunda – leziuni granulomatoase distructive la nivel gingival
    • Complicatii ortopedice (boala Charcot, esteomielita) – apar rareori daca se instituie antibioterapie
    • Serologie frecvent negativa
  • Neurosifilis
    • Poate surveni in oricare din stadiile bolii, cu afectarea SNC, a ochilor si urechilor
    • Pareza
  • Sifilis congenital
    •  La sugari
      • Rinita mucopurulenta
      • Insuficienta cresterii
      • Rinita
      • Limfadenopatie
      • Icter
      • Anemie
      • Hepatosplenomegalie
      • Nefroza
      • Meningita
      • Eruptie (semn patognomonic) similara celei din sifilisul secundar la adult, dar care poate fi de asemenea buloasa sau veziculara
    • La copii
      • Incisivi Hutchinson (cu incizura semilunara)
      • Deformari ale tibiei (convexitate anterioara marcata)
      • Boala Charcot
      • Surditate
      • Cheratita interstitiala


Cauze: Treponema pallidum


Factori de risc:
 

  • Parteneri sexuali multipli
  • Expunerea la secretiile infectate
  • Utilizarea drogurilor IV
  • Transmiterea transplacentara la fat


Tratament – ingrijire adecvata: Ambulator, cu exceptia cazurilor in care se instituie tratament IV cu penicilina sau in cazurile care necesita desensibilizare.


Tratament – masuri generale:
 

  • Efectuarea reactiilor serologice inainte de instituirea tratamentului pentru monitorizarea efectului acestuia
  • Administrarea prompta de antibiotic
  • Tratamentul symptomatic al sancrului si eruptiei in sifilisul secundar (numai pentru confortul pacientului) include antihistaminice, etc. Pentru sancru – numai spalare cu apa si sapun.
  • Neurosifilis:
    • Mai dificil de tratat la pacientii cu HIV
    • Poate surveni chiar dupa 20 ani de la infectie


Activitate: activitate uzuala; interzicerea contactului sexual pana cand pacientul este declarat vindecat.


Monitorizarea pacientului:
 

  • Se repeta testele serologice dupa 3,6 si 12 luni de la tratament. Daca tratamentul a durat mai mult de 1 an, testele se repeta la 24 luni. La pacientii cu infectie HIV testele serologice se repeta mai des.
  • Raspuns clinic = scaderea titrurilor VDRL: in sifilisul primar si secundar, titrurile VDRL scad de 2 ori dupa 6 luni, de 3 ori dupa 12 luni si de 4 ori dupa 24 luni. In neurosifilis, raspunsul clinic semnifica scaderea titrurilor VDRL de 4 ori sau mai mult in decurs de 6-12 luni.
  • Repetarea tratamentului daca semnele clinice persista sau daca exista recurente


Prevenire/Evitare
: discutarea aspectelor legate de sexul protejat; utilizarea prezervativelor.


Complicatii posibile:
 

  • Afectare cardiovasculara
  • Afectare SNC
  • Glomerulonefrita membranoasa
  • Hemoglobinemia paroxistica la rece
  • Meningita, tabes dorsalis
  • Leziuni organice ireversibile
  • Reactia Jarisch-Herxheimer – febra, frisoane, cefalee, mialgii, eruptii – este frecventa la initierea tratamentului (in sifilisul primar sau secundar, mai rar in sifilisul tertiar). Apare datorita lizei treponemelor si nu trebuie confundata cu reactia la antibiotice. Se combate prin antihistaminice si antipiretice.


Evolutie/Prognostic:
 

  • Evolutia este favorabila in toate cazurile, cu exceptia celor cu complicatii ce survin in stadiul tardiv, precum si la unii pacienti cu infectie HIV
  • Sifilisul la pacientii HIV: infectia HIV trebuie considerate la toti pacientii cu sifilis. Frecvent testele serologice treponemice au rezultate fals negative. Esecul tratamentului este mai frecvent la pacientii cu sifilis latent precoce, iar incidenta neurosifilisului este mai mare.
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Sindromul Reiter

 

Sindromul Reiter este caracterizat prin triada alcatuita din artrita, conjunctivita si uretrita sau cervicita. Din punct de vedere epidemiologic este similar celorlalte sindroame de artrita reactiva, caracterizate prin inflamatia sterila a articulatiilor datorita unei infectii de origine non-articulara. A patra trasatura poate fi reprezentata de ulceratii bucale sau balanita.


Sunt intalnite doua forme:

  • Cu transmitere sexuala; simptomele apar la 7-14 zile de la expunere
  • Post-dizenterie


Semne si simptome:
 

  • Musculoscheletice:
    • Artrita asimetrica (genunchi, glezne, articulatii metatarsofalangiene)
    • Entezopatie (inflamatie la nivelul insertiei tendinoase pe os), precum fasciita plantara, periostita digitala, tendinita achileana
    • Spondilartropatie (afectarea articulatiilor vertebrale si sacroiliaca)
  • Ale tractului urogenital:
    • Uretrita
    • Prostatita
    • Cistita ocazional
    • Balanita
    • Cervicita – de obicei asimptomatica
  • Oculare:
    • Conjunctivita la nivelul unuia sau ambilor ochi
    • Ocazional sclerita, cheratita, ulceratii corneene
    • Rar uveita si irita
  • Cutanate:
    • Leziuni cutaneomucoase (ulcere superficial mici, nedureroase, pe mucoasa bucala, lingual si glandul penisului)
    • Cheratodermie blenoragica (leziuni cutanate hipercheratozice ale palmelor, plantelor si periunghial)
  • Cardiovasculare:
    • Ocazional pericardita, murmur, defecte de conducere, incompetent aortica
  • Ale sistemului nervos:
    •  Rar neuropatie periferica, neuropatie craniana, meningoencefalita, tulburari neuropsihiatrice


Cauze:
 

  • Chlamydia trachomatis este agentul etiologic usual formei de boala cu transmitere sexual
  • Forma dizenterica ce apare dupa o infectie bacteriana enterica se datoreaza microorganismelor: Shigella, Salmonella, Yersinia, Campylobacter. Aceasta forma de boala este mai frecventa la femei, copii si varstnici.


Factori de risc:
 

  • Contact sexual cu 7-14 zile inainte de debutul bolii
  • Intoxicatie alimentara sau epidemie de dizenterie bacteriana


Tratament – masuri generale:
 

  • Tratament simptomatic
  • Conjunctivita nu necesita tratament. Irita impune tratament
  • Leziunile cutaneomucoase nu necesita tratament
  • Fizioterapie in perioada de recuperare
  • Artrita poate fi severa si invalidanta in perioada acuta


Complicatii posibile:
 

  • Boala cronica sau recurenta in 5-50% din cazuri
  • Spondilita anchilozanta se dezvolta la 30-50% din pacientii HLA-B27 pozitivi
  • Stricturi uretrale
  • Cataracta si cecitate
  • Necroza radacinii aortice


Evolutie/Prognostic:
 

  • Uretrita dupa 1-15 zile de la expunere prin contact sexual
  • Debutul sindromului Reiter dupa 10-30 zile de la infectie
  • Durata medie 19 saptamani
  •  Prognosticul nefavorabil este asociat cu boala localizata la nivelul calcaiului, oculara sau cardiaca
     
 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Trichomoniaza

 

Trichomonas este un parazit protozoar prezent atat la barbati cat si la femei, localizat la nivelul tractului urogenital.


Semne si simptome:
 

  • La femei:
    • 40% pot fi asimptomatice in momentul diagnosticului
    • In mod tipic, simptomele apar sau se agraveaza in timpul perioadei menstruale
    • Secretie vaginala patologica (75%, abundenta, spumoasa)
    • Iritatie vulvovaginala (50%)
    • Disurie (50%)
    • Miros vaginal neplacut (10%)
    • Cervix cu aspect de “fraga” datorita hemoragiilor punctiforme (5% din cazuri)
    • Hiperemie vaginala
    • Dispareunie
    • Disconfort suprapubian
    • Eroziuni cervicale
  • La barbati
    • Majoritatea sunt asimptomatici
    • Simptomatologia este prezenta la 20% din cazuri
      • Secretie uretrala patologica
      • Disurie
      • Epididimita (rar)


Cauze:
 

  • Trichomonas vaginalis este un parazit protozoar in forma de para, facultative anaerob. In general, transmiterea se face pe cale sexuala, desi este posibila si o cale non-venerica de transmitere, avand in vedere ca microorganismul poate supravietui timp de cateva ore intr-un mediu umed.
  • Transmiterea este rara la copiii de sex feminine al femeilor infectate
  • Perioada de incubatie este de 3-28 zile


Factori de risc: Parteneri sexuali multipli


Tratament – masuri generale: educarea in privinta transmiterii pe cale sexuala a infectiei. Activitatea sexuala nu trebuie reluata decat dupa tratarea pacientului si a partenerului acestuia.


Prevenire/Evitare: contact sexual protejat prin utilizarea de preservative. Trichomonas poate fi identificat la 30-40% dintre partenerii sexuali masculine ai femeilor infectate.


Evolutie/Prognostic: prognosticul este bun, dar infectiile recurente indica posibilitatea non-compliantei la tratament, reinfectia, sau infectia cu un microorganism rezistent.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Ulceratiile organelor genitale

 

Incidenta si cauzele bolilor ulcerative ale organelor genitale, variaza foarte mult functie de diferite zone de pe glob. Pe continentele Asia si Africa, cea mai frecvent intalnita cauza de ulceratii genitale, o reprezinta sancrul moale (boala contagioasa, determinata de streptobacilul Ducrey, care afecteaza de obicei barbatii); sancrul moale este rar intalnit in tarile industrializate. Herpesul genital (virusul poate fi identificat prin reactia de polimerizare in lant) conduce de asemenea la aparitia de ulceratii genitale, mai ales la persoanele infectate cu HIV.
 

Sifilisul este pe locul doi in lume, ca frecventa in randul bolilor insotite de ulceratii genitale; existenta unor pierderi de substanta in zona genitala (ulceratie) trebuie urmata de excluderea infectiei sifilitice. Sifilisul afecteaza mai ales populatia urbana activa sexual cu un nivel social si economic scazut, transmiterea bolii fiind favorizata de consumul de droguri si de rata ridicata a prostitutiei. Candidoza si condiloamele genitale (traumatizate), sunt usor de recunoscut si se pot insoti de ulceratii genitale.


Sifilisul, herpesul genital, sancrul moale si oricare alta cauza de ulceratii genitale, favorizeaza contractarea si transmiterea prin act sexual a infectiei cu virusul HIV. Pentru diagnosticul diferential al unor ulceratii genitale, aparute la o persoana tanara, activa sexual, provenita din mediu urban, totdeauna vom lua in cosiderare trei boli: herpesul genital, sifilisul si sancrul moale. Aceste trei afectiuni sunt responsabile de mai mult de 90% din cazurile de ulceratii genitale, excluzand existenta unor dermatoze (boli de piele).


In unele situatii, caracteristicile clinice orienteaza tratamentul inainte de obtinerea confirmarilor de laboraror: herpesul genital conduce la aparitia veziculelor herpetice pe un fond adiacent rosiatic. Totusi, unele leziuni nu pot fi diagnosticate doar prin examen clinic; intotdeauna trebuie exclus sifilisul prin realizarea de rutina a testelor serologice pentru aceasta boala. Pentru identificarea agentului etiologic se pot folosisi testele genetice (PCR =reactia de polimerizare in lant), insa acestea nu sunt inca disponibile pe piata.


Leziunile tipice din herpesul genital


Herpesul genital se manifesta prin prezenta de vezicule, pustule sau ulceratii dureroase, aparute dupa leziunile pustuloveziculoae. De obicei, diagnosticul poate fi stabilit clinic si confirmat prin izolarea virusului HSV. Toti pacientii recent diagnosticati cu o boala cu transmitere sexual, vor testati serologic pentru sifilis.
Alte ori, herpesul genital se poate manifesta prin ulceratii ,,nespecifice’’ putin zgomotoase din punct de vedere clinic; in aceste cazuri, se indica realizarea de teste specifice pentru virusul HSV. Culturile si testele de imunofluorescenta, permit identificare serotipurilor HSV. Insa, testele serologice, utilizate in mod curent in laboratoarele clinice, nu pot face diferenta intre anticorpii celor doua tipuri de virus HSV.


O ulceratie dureroasa, atipaca pentru herpes, insotita de adenopatie inghinala si eritem, va orienta diagnosticul catre o infectie cu H.ducreyi (sancru moale), mai ales daca pacientul este consumator de droguri injectabile sau daca a calatorit recent intr-o zona endemica (unde a avut contact sexual neprotejat). Si in acest caz, trebuie exclus diagnosticul de sifilis prin examinarea probei din leziune, in camp intunecat.


Leziunile tipice din sifilis


In sifilis, leziunile sunt nedureroase, indurate, insensibile, insotite de adenopatie inghinala nedureroasa; ancheta epidemiologica pune in evidenta un comportamant sexual riscant, si existenta unor posibile contacte sexuale infectante. Se pot efectua teste serologice rapide, insotite de examinarea la microscop a prelevatului, in camp intunecat, pentru evidentierea T.pallidum. Daca rezultatele sunt negative (inca nu s-a produs seroconversia), pacientul va intrerupe momentan activitatea sexuala, iar testarile se vor relua in zilele si saptamanile urmatoare, inainte de inceperea terapiei pentru sifilis.


Ulceratiile genitale cronice


Daca leziunile genitale nu au disparut dupa finalizarea tratamentului antimicrobian (2-3 saptamani pentru herpes, si cel putin 6 saptamnai pentru sifilis si sancrul moale) atunci diagnosticul trebuie reorientat. Se vor biopsia leziunile respective, pentru a exclude donovanoza (granulomul inghinal), carcinomul sau alte dermatoze neveneriene. Infectia HIV (deprima sistemul imunitar) favorizeaza aparitia leziunilor herpetice persistente, de aceea pacinetul va testat serologic pentru HIV.


Tratamentul ulceratiilor


Tratamentul va fi initiat abia dupa stabilirea etiologiei leziunii. Se poate initia un tratament empiric (bazat doar pe informatiile clinice si epidemiologice) daca exista pericolul ca pacientul sa nu revina la control sau sa isi continuie viata sexuala, infectand si alti contacti.


Un posibil sifilis aflat in faza primara de evolutie, va putea fi contracarat prin administrarea unei doze unice, injectabile (i.m.), de 2,4 milioane UI de benzatin penicilina G (moldamin). De asemenea, se va initia acolo unde este cazul, terapia empirica pentru sancrul moale (pacientul a calatorit recent intr-o zona endemica). Un prim episod de herpes genital poate fi tratat cu acyclovir (un antiviral).


Tot pentru terapia herpesului genital au fost elaborate vaccinuri (pentru serotipul HSV 2); se pare ca ele sunt eficiente atat pentru a preveni transmiterea virusului cat si pentru a combate infectia deja instalata.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Uretrita

 

Uretritele, cervicitele, proctitele si faringitele transmise sexual, care nu se datoreaza gonoreei, sunt determinat predominant de chlamidii si infrecvent de micoplasme sau de ureaplasme. Chlamidiile mai pot produce salpingita, epididimita, perihepatita, conjunctivita neonatala si pneumonie infantila. Netratata, salpingita chlamidiana poate deveni cronica, determinand simptome minime, dar cu consecinte serioase. Diagnosticul se realizeaza prin cultura, analize imunologice pentru antigeni sau metode genetice.


Deoarece s-a identificat organismul care determina la femei majoritatea cazurilor de cervicita nongonococica transmisa sexual, iar la ambele sexe, de uretrita, proctita si faringita, termenii utilizati anterior, de uretrita nespecifica si de uretrita nongonococica sunt imprecisi. Agentii cauzali sunt Chlamydia trachomatis (responsabil pentru aproximativ 50 % dintre asemenea cazuri de uretrita si pentru majoritatea cazurilor de acest tip de cervicita mucopurulenta), Mycoplasma genitalium, Ureaplasma urealyticum si Trichomonas vaginalis. Chlamidiile pot, de asemenea, produce limfogranulomul venerian.


Semne si simptome


Barbatii dezvolta uretrita simptomatica dupa o perioada de incubatie de 7-28 de zile, de obicei declansata cu disurie, disconfort la nivel uretral si o secretie apoasa catre mucopurulenta. Desi secretia poate fi redusa, iar simptomele usoare, ele sunt mai importante dimineata, cand meatul uretral este adesea rosu, iar orificiul uretral este blocat de secretii uscate, care pot pata lenjeria intima. Ocazional, debutul este mai acut, cu disurie, urinatul frecvent si secretie abundenta, purulenta, care simuleaza uretrita gonococica. Pot aparea epididimita sau, dupa contact rectal sau urogenital, proctita sau faringita.


Femeile sunt, in general, asimptomatice, desi pot aparea secretia vaginala, disuria, urinatul frecvent, durerea pelvina si dispareunia, ca si simptomele de proctita si faringita. Cervicita cu exsudat galben, mucopurulent si ectopia cervical (extinderea epiteliului endocervical rosu pe suprafata vaginala a cervixului) sunt caracteristice. Poate aparea salpingita, producand disconfort in etajul abdominal inferior, tipic bilateral, precum si sensibilitate marcata a abdomenului, anexelor si cervixului. Sindromul Fitz-Hugh-Curtis (perihepatita) poate produce durere in hipocondrul drept, febra si varsaturi.


Artrita reactiva, produsa de reactii imunologice atat la patogenii genital cat si la cei GI, este o complicatie frecventa a infectiilor chlamidiene. Uneori produce leziuni cutanate si oculare si uretrita noninfectioasa recurenta.


Sugarii cu mame cu cervicita chlamidiana pot dezvolta ophtalmia neonatorum si pneumonia chlamidiene.


Diagnostic


Diagnosticul se suspicioneaza la pacientii cu uretrita, salpingita, cervicita sau inexplicabile proctita, faringita sau ITU; simptome similare pot rezulta in urma infectiei gonococice. Daca tabloul clinic pentru uretrita este echivoc, probele urinare cu ≥5 leucocite/camp confirma diagnosticul. Probele urinare matinale, din prima urina, sunt cele mai sensibile. Probele din exudatul cervical, sau la barbate, din exsudatul uretral, se realizeaza pentru a detecta chlamidiile prin culturi celulare, analize imunologice pentru antigeni sau prin metode genetice. Metodele fara cultivare, ca analiza imunologica ELISA sau detectarea prin probe specifice cu acizi nucleic, cu sau fara amplificare, permit majoritatii laboratoarelor detectarea lui C. trachomatis in secretiile genitale. Tehnicile de amplificare a acizilor nucleici sunt foarte sensibile si specifice si pot fi folosite pe probe de urina, permitand testarea simultana a gonococilor pe aceeasi mostra genital sau urinara. Examenul urinii este deosebit de util pentru screeningul unui numar mare de pacienti asimptomatici, deoarece examenul genital nu este necesar. Detectarea micoplasmelor si ureaplasmelor nu se practica, de regula, de rutina.


Tratament


Masuri generale: educarea in privinta transmiterii pe cale sexuala a infectiei.


Pacientii cu recaderi (aproximativ 10%) sunt coninfectati cu microbe care nu raspund la terapia antichlamidiana sau care au fost reinfectati in timpul tratamentului. Ei necesita evaluare ulterioara pentru diagnostic, tratamentul partenerilor sexuali si tratamente repetate sau mai indelungate (21-28 zile). Daca infectiile genital chlamidiene sunt netratate, semnele si simptomele dispar in decurs de 4 saptamani la aproximativ 60-70% dintre pacienti. Totusi, la femei, infectia cervicala asimptomatica poate persista, comducand la endometrita cronica, salpingita sau peritonita pelvina si sechele ale acestora – durere pelvina, infertilitate si risc crescut de sarcina ectopica.


Pacientii ar trebui sa evite actul sexual pana la terminarea tratamentului lor si al partenerilor sexuali. Deoarece infectia adesea asimptomatica, tratamentul partenerilor sexuali este deosebit de important pentru eradicarea infectiei si sechelelor sale la femei.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 

Vaginoza bacteriana

 

Vaginoza bacteriana (alti patogeni decat T.vaginalis sau Candida Albicans) se caracterizeaza prin prezenta unei secretii vaginale de culoare alba, omogena, in cantitate moderata sau crescuta, urat mirositoare, ce acopera uniform mucoasa vaginala.


Existenta pertenerilor sexuali multipli si a contactelor sexuale neprotejate, favorizeaza aparitia acestui tip de infectie.


Vaginoza bacteriana prezinta risc de nastere prematura si complicatii neonatale. In secretiile femeilor cu vaginoza bacteriana, au fost identificati urmatorii patogeni: G.vaginalis, Mycoplasma hominis, si unele specii de Peptostreptococcus iar Lactobacillus lipseste de obicei (face parte din flora normala vaginala). Aceste microorganisme pot fi depistate si in randul femeilor sanatoase. Orice manevra care perturba flora normala vaginala (formata din bacterii producatoare de hidrogen peroxid), se va insoti de suprapopularea vaginului cu patogeni anaerobi (spalaturile vaginale, utilizarea spermicidelor intravaginale, parteneri sexuali noi).


Diagnosticul



Identificarea a trei din urmatoarele patru anomalii, stabileste diagnosticul de vaginoza bacteriana:

  • Secretii vaginale abundente, albe, omogene, cu excluderea diagnosticului de candidoza vaginala, trichomoniaza, si a celuide cervicita mucopurulenta. Se vor recolta probe din secretii, si vor fi testate pentru C.trachomatis si N.gonorrhoeae.
  • Miros caracteristic de peste, ce apare atunci cand secretiile vaginale patologice, sunt amestecate cu o solutie de KOH 10% (mirosul apare datorita aminelor volatile rezultate din metabolismul bacteriilor anaerobe).
  • Un ph mai mare de 4,5 al scurgerilor vaginale (in mod normal ph-ul vaginal este acid). Cresterea ph-ului se datoreaza produsilor aminati bacterieni si scaderii sintezei de lactat a lactobacililor din flora normala.
  • Evidentierea la microscop a ,,celulelor-cheie’’ = celule ale epiteliului vaginal, acoperite de microorganisme cocobacilare (G.vaginalis si microorganisme anaerobe). Punerea in evidenta a ,,celulelor-cheie’’ (cu ajutorul coloratie Gram), repezinta cea mai sigura metoda de diagnosticare a vaginozei bacteriene la femeile simptomatice.


Tratament


Vaginoza bacteriana se trateaza prin administrarea de metronizadol timp de 7 zile (1 gram/zi). De asemenea, mai pot fi utilizate creme cu aplicare intravaginala, pe baza de clindamicina sau metronidazol, fara aparitia de reactii adverse.


Recurenta pe termen lung a vaginozei bacteriene, este destul de frecventa si nu este influentata de tratamentul cu antibiotic (metronidazol) aplicat partenerilor de sex masculin.


Pe viitor se urmareste dezvoltarea unor preparate care sa contina Lactobacillus (tulpini producatoare de peroxid de hidrogen) utilizate in recolonizarea normala a epiteliului vaginal.
 

 
Enciclopedie medicala
Boli cu transmitere sexuala
 
 
 
Prima pagina Pagina precedenta 1 2 3 4 Pagina urmatoare Ultima pagina
 
Numar total articole: 31 | Acum se afiseaza articolele 21 - 30
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.