ENCICLOPEDIE MEDICALA

Andropauza

 

Termenul de andropauza desemneaza totalitatea manifestarilor psihologice si organice observate la barbatii intre 50 si 70 ani, datorita diminuarii progresive a productiei de androgeni. Termenul a fost creat prin analogie cu cel de "menopauza", desi barbatii nu dispun de un punct de reper, cum este incetarea menstruatiei la femei, pentru a marca aceasta tranzitie. Menopauza reprezinta intreruperea fiziologica a functiei menstruale la femeia intre 45 si 55 ani, insotita de simptome neplacute si de pierderea osoasa de-a lungul anilor.


Desi nu exista un fenomen analog pentru barbati, termenul de "andropauza" este tot mai utilizat pentru a descrie unele simptome intalnite la barbatii de varsta mijlocie si atribuite scaderii nivelului de testosteron. Andropauza reprezinta o deficienta hormonala ca urmare a reducerii functiei testiculare.


Androgenii sunt hormoni sexuali masculini produsi de testicule si glandele suprarenale. Testosteronul, a carui concentratie este de 20 ori mai mare la barbati decat la femei, este principalul hormon androgen. La barbati, androgenii se afla la originea caracterelor sexuale secundare (pilozitate, voce, etc.) si mentin spermatogeneza (producerea de spermatozoizi). De asemenea, ei joaca un rol important in libido (dorinta sexuala) si influenteaza comportamentul emotional. La femeie, androgenii sunt fabricati de catre ovare si de glandele suprarenale.


Andropauza este definita drept o scadere a nivelului seric de testosteron, la barbatii de o anumita varsta, sub plaja de valori normale observate la barbatii tineri, asociata unui sindrom clinic ce corespunde unei deficiente de androgeni.


Sindromul clinic consta in anumite simptome (oboseala, capacitate redusa de concentrare, iritabilitate, pierderea interesului pentru actul sexual) si semne (anemie, pierderea fortei musculare, modificarea masei musculare, diminuarea densitatii osoase, disfunctia erectila).


Semne si simptome


In general, andropauza nu este bine definita: simptomele sunt vagi si variaza foarte mult de la un individ la altul. In plus, diminuarea productiei de hormoni masculini este progresiva, survenind incepand cu 30 ani si continuand in urmatoarele decenii de viata.


Modificarile psihologice sunt de ordin emotional: oboseala, iritabilitate, reducerea capacitatii de concentrare, sindrom depresiv, pierdere a stimei de sine, uneori indiferenta, etc.


In ceea ce priveste activitatea sexuala, fenomenele ce conduc la orgasm sunt diminuate la barbatul de varsta mijlocie. De asemenea, se observa o alterare cantitativa si calitativa a erectiilor si in special cele nocturne. Spermatogeneza persista insa pana la o varsta avansata.


Alte modificari hormonale privesc melatonina si leptina. Melatonina este un hormon secretat de glanda epifiza si joaca un rol important in reglarea bioritmului si in ciclul somn- veche al organismului. Leptina este un hormon de natura proteica, secretat in tesuturile adipoase si care joaca un rol in controlarea masei grase a organismului, regland aporturile alimentare si cheltuielile energetice.


Celelalte manifestari ale andropauzei nu sunt prezente la toti barbatii:

  • tulburari de memorie
  • diminuarea volumului muschilor, insotita de o diminuare a fortei musculare si o crestere a masei adipoase
  • accelerare a osteopeniei (fragilizare progresiva a tesuturilor osoase)
  • aparitie a obezitatii abdominale
  • astenie (oboseala) accentuata
  • tulburari ale somnului (insomnie)
  • modificari ale glandelor sudoripare
  • manifestari vasomotorii: bufeuri (valuri de caldura, modificare a culorii pielii datorita unei tulburari a circulatiei locale)


Conform unor studii, androgenii (testosteron si DHEA) au efecte benefice in prevenirea bolilor coronariene, prin distrugerea grasimilor. Pe de alta parte, hormonii masculini au o actiune vasodilatatoare (maresc calibrul vaselor sangvine) si se afla la originea unei sensibilitati crescute fata de insulina (hormon ce permite scaderea nivelului de glucoza in sange).


Cauze


Androgenii (hormonii sexuali masculini) sunt secretati de celulele Leydig din testicule, sub forma testosteronului si de catre corticosuprarenala (partea periferica a glandei suprarenale).


Incepand de la varsta de 30 ani, nivelul de testosteron diminueaza cu 10% in fiecare deceniu de viata. In functionarea normala a sistemului hormonal masculin, cea mai mare parte a testosteronului (cca 98%) este legata de doua componente sangvine: globulina si albumina – care il transporta si participa la reglarea sa. Restul de 2% este testosteron liber sau biodisponibil.


Desi nivelul de testosteron scade in mod progresiv odata cu inaintarea in varsta, el ramane intr-o plaja de valori considerate normale. Nivelul de testosteron liber scade foarte mult intre 40 si 70 ani. Aceste modificari sunt importante, dar raman intotdeauna in limite normale. Din acest motiv, nu se stie ce semnificatie clinica are scaderea nivelurilor de androgeni. Disfunctiile sexuale nu pot fi atribuite doar nivelului scazut de testosteron seric. Intrucat la majoritatea barbatilor de o anumita varsta, nivelul de testosteron ramane intr-un interval considerat normal, acesta poate sa nu fie un factor ce contribuie la disfunctia erectila.


La barbatii de varsta mijlocie s-a observat o scadere progresiva a numarului de celule Leydig si o afectare a functiei celulelor Sertoli – doua posibile cauze ale scaderii generale a nivelului de androgeni. Spre deosebire de ovare, involutia functiei testiculelor nu este insotita de o oprire a activitatii, ci de o modificare progresiva.


Tratament


Terapia de substitutie hormonala are drept obiectiv cresterea nivelului de testosteron, pentru a preveni efectele imbatranirii la barbati. Unele studii au evidentiat o crestere a masei musculare si a fortei musculare in conditiile suplimentarii cu testosteron. De asemenea, a fost studiata legatura dintre nivelul scazut de testosteron si bolile coronariene la barbati.


Riscurile administrarii de hormoni sexuali la barbatii de varsta mijlocie privesc prostata si sistemul cardiovascular. Este cunoscut faptul ca androgenii agraveaza evolutia cancerului de prostata. Unele studii arata ca nivelul de APS (antigen prostatic specific) creste in 92% din pacientii ce primesc suplimente de testosteron si nu revin la normal in 30% din cazuri, dupa intreruperea tratamentului. Alt efect secundar al terapiei de substitutie cu testosteron este apneea in somn.

In prezent, terapia de substitutie hormonala nu poate fi recomandata fara restrictii. Sunt necesare studii pe scara larga pentru documentarea riscurilor si beneficiilor oferite de suplimentarea cu androgeni in prevenirea efectelor imbatranirii la barbati.

Contraindicatiile administrarii de testosteron sunt: problemele psihiatrice grave, cancerul de prostata, adenomul de prostata, apneea in somn, tulburarile respiratorii importante si unele afectiuni ale aparatului locomotor (tendinita).

Administrarea de testosteron este decisa in anumite conditii: existenta simptomelor neplacute si un nivel al testosteronului < 2,5 - 3 ng/ ml.

Scopul terapiei este acela de a preveni efectele imbatranirii si restaura libidoul, precum si activitatea sexuala satisfacatoare. Reactiile pozitive ale tratamentului de substitutie hormonala cu testosteron la barbatii cu un nivel scazut al acestui hormon sunt:

  • ameliorarea starii de spirit
  • diminuarea iritabilitatii, depresiei, oboselii si nervozitatii
  • ameliorare a calitatii somnului
  • ameliorarea a libidoului si activitatii sexuale
  • crestere a masei musculare
  • diminuare a masei grase, in special abdominale


Timpul necesar pentru ca aceste beneficii sa fie observate variaza de la un individ la altul, dar este important de mentionat ca efectele terapiei nu sunt imediate, ci pot sa se faca simtite dupa cateva luni.

Pacientii sunt sfatuiti sa isi noteze modificarile pozitive si negative pe care le observa, pentru a se putea alege o doza potrivita si, in timp, sa poata beneficia de o ameliorare semnificativa a calitatii vietii.

Monitorizarea riguroasa si metodica a prostatei in cazul tratamentului pe baza de androgeni se face prin tuseu rectal si prin determinarea APS (antigen prostatic specific), la fiecare 6 luni – 1 an.

Terapia de substitutie (aportul de testosteron sub forma medicamentoasa) se face pe cale orala, sub forma de injectii intramusculare sau cu ajutorul unui patch, ce permite patrunderea testosteronului prin piele.
 

 
 

Disfunctia erectila

 

Disfunctia erectila este incapacitatea de a atinge sau de a sustine o erectie satisfacatoare pentru realizarea actului sexual. In cea mai mare parte, disfunctia erectila este legata de boli vasculare, neurologice si hormonale; folosirea unor medicamente si, uneori, tulburarile psihice, reprezinta, de asemenea, cauze. Evaluarea standard include screeningul privitor la bolile de baza si masurarea nivelului testosteronului. Optiunile de tratament include inhibitorii orali ai fosfodiesterazei sau apomorfina, prostaglandine intrauteral sau intracavernos, dispozitive mecanice de pompare si implanturi chirurgicale.

Prevalenta este de aproximativ 50% la barbatii de 40-70 de ani si creste cu inaintarea in varsta. Cu toate acestea, multi barbati pot fi tratati cu succes.

Etiologie

DE primara (adica barbatul nu a fost capabil niciodata sa atinga erectia sau s-o mentina) este rara si este aproape intotdeauna datorata factorilor psihici (vinovatie, frica de intimidate, depresie, anxietate severa) sau anomaliilor anatomice clinic evidente. Cel mai frecvent, DE este secundara (adica un barbat care putea anterior sa atinga si sa mentina erectie nu mai poate). Peste 80% dintre cazurile de DE secundara au etiologie organica. Cu toate acestea, la multi barbati cu boala organic DE conduce la probleme psihice secundare. Factorii psihologici trebuie luati in considerare in fiecare caz.

Cauzele psihologice pot fi correlate cu anxietatea legata de performanta sexual, stres sau tulburari de dispozitie (mai ales depresie). DE poate fi situationala, cu referire la un anumit loc, moment sau partener.

Cauzele organice majore de DE sunt bolile vasculare si neurologice, care stau adesea la baza aterosclerozei si diabetului zaharat. Complicatiile chirurgicale, de obicei ale prostatei, sunt o alta cauza frecventa. Alte cauze sunt bolile hormonale, medicamentele si bolile structural ale penisului (de exemplu, boala Peyronie).

Cea mai frecventa cauza vasculara este ateroscleroza arterelor peniene, adesea secundara diabetului zaharat. Ateroscleroza si inaintarea in varsta scad capacitatea de dilatare a vaselor sanguine arteriale si relaxarea musculaturii netede, limitand cantitatea de sange care intra in penis. Impedanta inadecvata a fluxului venos de iesire (scurgerea venoasa) poate determina DE sau, mai frecvent, incapacitatea de a mentine tumescenta atat cat se doreste. Scurgerea venoasa face dificila mentinerea sangelui in penis in timpul erectiei, astfel incat erectia apare, dar nu poate fi sustinuta. Priapismul, mai ales in siclemie, poate afecta vascularizatia peniana si sa conduca la DE.

Accidentul vascular cerebral, convulsiile complexe partiale, scleroza multipla, neuropatiile periferice si autonome si traumatismele maduvei spinarii se numara printre cauzele neurologice. Neuropatia diabetica si traumatismul chirurgical sunt cauze deosebit de frecvente.

Orice endocrinopatie asociata cu deficitul de testosteron (hipogonadism) poate scadea libidoul si determina DE. Cu toate acestea, functia erectila se amelioreaza numai rareori odata cu normalizarea nivelelor serice de testosteron.

Sunt posibile numeroase cauze medicamentoase. Alcoolul poate determina DE temporara.

Dintre barbatii care au suferit rezectie transuretrala de prostate, 15-40% experimenteaza problem cu erectia din cauza ruperii nervilor rusinosi. DE este mai frecventa dupa rezectia mai extinsa de prostate. Presiunea perineala prelungita (asa cum apare in timpul mersului pe bicicleta) poate determina De temporara.

Diagnostic

Evaluarea ar trebui sa include istoricul folosirii de medicamente si de alcool, fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea si ateroscleroza; simptome de boli vasculare, hormonale, neurologice si psihologice. Este vital sa se investigheze depresia, care se poate sa nu fie totdeauna evidenta. Scala Beck pentru depresie sau Scara geriatrica Yesavage la barbatii varstnici sunt usor de folosit si pot fi utile. Ar trebui, de asemenea, determinata satisfactia din relatiile sexuale. Disfunctia sexual a partenerei (de exemplu, vaginita atrofica, depresie) ar trebui luata in considerare si evaluata.

Examinarea este tintita pe organele genital si pe semnele extragenitale de boli hormonale, neurologice si vasculare. Organele genitale sunt examinate in vederea depistarii anomaliilor, semnelor de hipogonadism, si benzilor sau placilor fibroase (boala Peyronie). Tonusul rectal slab, sensibilitatea perineala sau inchiderea anormala a orificiului anal ori reflexe bulbocavernoase pot indica disfunctii neurologice.

Pulsul periferic diminuat sugereaza disfunctia vasculara.

La barbatii tineri si sanatosi cu debut brusc al DE ar trebui suspicionata o cauza psihologica, mai ales daca la declansare este insotita de un eveniment emotional specific sau daca disfunctia apare numai in anumite situatii. Un istoric al DE, cu ameliorari spontane, sugereaza, de asemenea, originea psihologica (DE psihogena). Barbatii cu DE psihogena au, de obicei, erectii nocturne si erectii la trezire normale, in timp de barbatii cu DE organic adesea nu au asa ceva.

Evaluarea de laborator ar trebui sa include intotdeauna masurarea nivelului testosteronului; daca nivelul este scazut sau la limita inferioara, ar trebui masurati hormonul foliculo-stimulant (FSH) si hormonal luteinizant (LH). Evaluarea diabetului occult, dislipidemiilor, hiperprolactinemiei, bolii tiroidiene si sindromului Cushing ar trebui realizata pe baza suspiciunii clinice.

Un indice de presiune peniana – presiune brahiala (TA sistolica din penis divizata la TA din brat)< 0,6 indica scaderea fluxului sanguin in penis, dar acest test este rareori realizat in practica clinica.

Tratament

Bolile organice de baza necesita un tratament adecvat. Medicamentele care sunt temporar corelate cu debutul DE ar trebui stopate sau inlocuite. Depresia poate necesita tratament. Pentru toti pacientii sunt importante linistirea si educarea (inclusiv a partenerei, daca este posibil).

Pentru terapia ulterioara sunt incercate mai intai metode noninvasive (dispozitive mecanice si medicamente). Barbatii care pot avea erectie, dar nu o pot sustine, pot folosi un inel de constrictie. De indata ce apare erectia, un inel metalic sau elastic sau o banda elastic cu agrafe (vandute cu prescriptive in farmacii sau OTC in magazinele cu accesorii sexuale sub denumirea de “inel de cocos”) este plasat(a) in jurul radacinii penisului, impiedicand scurgerea venoasa. Daca barbatul nu poate avea erectie, un dispozitiv de vidare poate trage sangele in penis, dupa care inelul sau banda este plasat(a) la radacina penisului pentru a mentine erectia. Dezavantajele sunt: ranirea penisului, racirea varfului penisului si lipsa spontaneitatii. Un inel constrictive si dispositive de vidare ar putea fi adjuvante utile la pacientii care nu raspund bine la terapia medicamentoasa.

Aproape toti pacientii prefera tratamentul medicamentos pentru DE. Medicamentele principale pentru DE sunt inhibitorii orali ai fosfodiesterazei, apomorfina orala si prostaglandinele intracavernos sau intrauteral.

La pacientii care nu raspund la terapie medicamentoasa optiunile de tratament invaziv includ implantarea unei proteze peniene. Protezele pot fi tije rigide din plastic sau dispositive cu functionare hidraulica. Ambele ridica riscul de anestezie generala, infectie si malfunctie prostatica.
 

 
 

Dispareunia

 

Dispareunia se manifesta prin aparitia unor dureri permanente sau intermitente in timpul actului sexual. Durerea poate fi superficiala, afectand vulva si deschiderea vaginului, sau profunda. Dispareunia poate surveni atat in timpul cat si imediat dupa contactul sexual.
 

Dispareunia poate fi de origine psihologica sau organica. La barbati, diagnosticul de dispareunie este rar, iar dispareunia are in general cauze fizice.
 

Se pot distinge mai multe tipuri de dispareunie:

  • dispareunia superficiala (de penetrare) – survine la inceputul penetrarii
  • dispareunia profunda – se traduce prin durere atunci cand penetrarea este completa
  • dispareunia primara – survine inca de la prima relatie sexuala
  • dispareunia secundara – apare dupa o perioada de timp in care femeia a avut contacte sexuale fara durere si este cauzata in general de un traumatism psihologic


Dispareunia superficiala se caracterizeaza prin disconfort initial, ce survine la inceputul penetrarii. Simptomele sale sunt durere la nivelul vulvei, senzatii de arsura sau intepaturi. Cauzele sale sunt lubrifierea insuficienta, infectiile vaginale, iritatii, traumatisme sau radioterapie. Durerea profunda este mai frecventa si poate fi cauzata de bolile inflamatorii pelvine, tumori pelvine, sindromul colonului iritabil, infectiile de tract urinar sau chisturile ovariene.


Aproximativ 15% din femei au contacte sexuale dureroase la un moment al vietii, dar 1 – 2% din femei sufera cu adevarat de dispareunie. Incidenta este mai mare la femeile ce au fost in trecut victime ale unui abuz sexual. La barbati, dispareunia este rara si are in majoritatea cazurilor cauze fizice.


Cauze


Dispareunia superficiala poate avea numeroase cauze:

  • lubrifierea insuficienta – este deseori rezultatul unui preludiu insuficient, dar poate fi cauzata si de scaderea nivelului de estrogeni dupa menopauza
  • o inflamatie sau infectie in regiunea genitala – ce poate afecta vulva, vaginul sau glandele Bartholin
  • infectiile de tract urinar
  • herpes genital
  • diafragma sau cupola cervicala
  • reactie alergica la prezervativele din latex
  • anomalie congenitala
  • interventii chirurgicale
  • unele medicamente (antihistaminicele) determina o uscare temporara a vaginului
  • menopauza – pe masura inaintarii in varsta a femeii, mucoasa vaginala devine mai subtire, deoarece scade nivelul de estrogeni (vaginita atrofica).
     

Cauzele dispareuniei profunde:

  • infectie a colului uterin, uterului sau trompelor uterine
  • endometrioza
  • boala inflamatorie pelvina
  • tumori pelvine
  • chisturi ovariene
  • tesuturi cicatriciale (adeziuni)
  • prolapsul uterin
  • radioterapia – in tratamentul cancerului


Cauzele psiho-sociale:


Traumatisme sexuale in antecedente. Numeroase femei care au fost victime ale unui abuz sexual sufera de dispareunie. De asemenea, vaginismul este frecvent la aceste femei.

Teama, anxietatea, frica de o posibila sarcina, educatia religioasa – toti acesti factori pot impiedica excitatia, astfel incat relatiile sexuale devin dureroase.

Traumatismele fizice ale regiunii vaginale – femeile care au suferit un traumatism local sau o interventie chirurgicala devin sensibile la penetrare. Vaginismul este mai frecvent in aceste cazuri.

Depresia – poate antrena o scadere a libidoului. Aceasta cauza se intalneste la ambele sexe.

Problemele conjugale – dispareunia poate surveni la femeile ai caror parteneri sunt distanti sau neglijenti. La barbati, situatiile similare duc la disfunctie erectila (impotenta) si nu la dispareunie.


Toti acesti factori pot fi responsabili pentru relatii sexuale dureroase. Pacienta va asocia apoi durerea cu activitatea sexuala, pierzandu-si uneori interesul pentru sex.


Diagnostic


Aproximativ 40% din femeile cu dispareunie care apeleaza la consiliere sexuala sufera de fapt de o afectiune care le provoaca durerea. Un examen medical complet este deci necesar pentru excluderea posibilelor cauze fizice ale dispareuniei. Pentru aceasta este efectuat un control ginecologic, o ecografie si alte teste diagnostice. Printre cauzele fizice ale dispareuniei se numara infectiile, bolile cu transmitere sexuala, deficienta de estrogen si vestibulita vulvara.


Dupa excluderea tuturor cauzelor organice, este necesara o evaluare psihologica pentru identificarea posibilelor cauze psiho-sociale. Femeile care au fost in trecut victime ale unui abuz sexual suferi in general de tulburarea post-traumatica de stres.


Dispareunia primara este de obicei asociata cu o educatie strict religioasa, cu un abuz sexual in copilarie, teama de sex sau cu o prima experienta dureroasa. Dispareunia secundara survine dupa o perioada de activitate sexuala normala si este deseori rezultatul unui traumatism.


Tratament


Durerea superficiala poate fi redusa prin aplicarea locala a unui unguent cu efect anestezic. De asemenea, inainte de contactele sexuale se recomanda aplicarea unui lubrifiant, de preferinta pe baza de apa. (Lubrifiantii pe baza de ulei pot afecta dispozitivele contraceptive precum prezervativul sau diafragma). Pentru o mai buna lubrifiere vaginala, trebuie acordata mai multa atentie preludiului. Durerea profunda poate fi redusa prin adoptarea unei alte pozitii in timpul actului sexual.


Dispareunia cauzata de uscarea si subtierea mucoasei vaginale dupa menopauza poate fi tratata cu ajutorul unor creme ce contin estrogeni, in cadrul terapiei de substitie hormonala.
Inflamatia si infectia se trateaza cu antibiotice sau antifungice. In cazul unei inflamatii a vulvei (vulvita), compresele umede cu solutie de acetat de aluminiu pot fi benefice.


Tratamentul chirurgical poate include indepartarea chisturilor sau abceselor, sau repararea unei anomalii anatomatice.

Daca prolapsul uterin este cauza dispareuniei, poate fi utilizat un pesar – dispozitiv asemanator unei diafragme, introdus in vagin pentru a sustine si repozitiona uterul. Utilizarea unui pesar poate reduce durerea la unele femei.

Psihoterapia de cuplu contribuie deseori la identificarea atitudinilor negative despre sex, la imbunatatirea comunicatiei intre parteneri si la rezolvarea problemelor ce pot fi implicate in aparitia dispareuniei.
 

 
 

Ejacularea retrograda

 

Ejacularea retrograda este situatia in care sperma, in loc sa fie expulzata in exterior prin meatul uretral, reflueaza si ajunge in vezica urinara.


In mod normal, sfincterul (muschi circular) inchide colul vezicii, impiedicand patrunderea spermei in vezica, astfel incat sperma este trimisa in uretra, unde presiunea este mai mica. In ejacularea retrograda insa, colul vezicii nu poate retine sperma in interiorul portiunii prostatice a uretrei, permitand spermei sa ajunga in vezica urinara si diminuand astfel cantitatea de sperma ejaculata.


Pacientii cu ejaculare retrograda pot avea orgasm, desi cantitatea de sperma ejaculata in exterior este diminuata, sau in unele cazuri, chiar absenta. Aceasta disfunctie sexuala masculina poate fi o cauza de infertilitate, dar nu este periculoasa in sine.


Cauze


Ejacularea retrograda poate fi cauzata de numerosi factori:

  • diabetul - ejacularea retrograda este deseori o complicatie a diabetului, care afecteaza sfincterul colului vezical
  • interventiile chirurgicale ce afecteaza colul vezical sau nervii care controleaza acest muschi


Ejacularea retrograda poate fi o complicatie a procedurilor chirurgicale precum: prostatectomie (ablatia prostatei) clasica sau prostatectomie transuretrala (ablatia prostatei sub control endoscopic).

  • interventiile chirurgicale sub control endoscopic asupra colului vezical
  • chirurgia in tratamentul cancerului testicular, de colon sau rectal
  • afectiuni neurologice
  • unele medicamente pot afecta functia nervoasa ce controleaza muschii implicati in ejaculare: antidepresive triciclice (amitriptilina, clorpromazina, tioridazina) si medicamentele utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale (guanetidina, rezerpina)
  • leziunile maduvei spinarii


In tratamentul afectiunilor prostatei, sunt preferate tot mai mult formele de chirurgie putin agresive (cum ar fi electrovaporizarea transuretrala), pentru a reduce riscul de ejaculare retrograda. Desi aceste proceduri sunt responsabile pentru un numar redus de cazuri de ejaculare retrograda, ele nu sunt indicate la toti pacientii.
De asemenea, controlarea glicemiei la diabetici poate preveni ejacularea retrograda.


Diagnostic si tratament


Diagnosticul ejacularii retrograde este stabilit de medicul urolog, pe baza istoricului medical, chirurgical si medicamentos al pacientului. Un examen fizic complet, analiza spermei si a urinei (dupa ejaculare) sunt necesare.
Diagnosticul este confirmat de prezenta unui numar mare de spermatozoizi in proba de urina.


Ejacularea retrograda de origine medicamentoasa este usor de tratat prin inlocuirea medicamentului. In schimb, ejacularea retrograda cauzata de leziuni ale muschilor sau nervilor poate fi permanenta. Doar 40% din leziuni raspund la tratament.


Majoritatea barbatilor nu necesita tratament. Aproximativ o treime din pacientii cu ejaculare retrograda cauzata de leziuni musculare sau nervoase observa o ameliorare dupa terapia cu medicamente ce intaresc tonusul sfincterului colului vezical (pseudoefedrina, fenilefrina, clorfeniramina sau imipramina). Totusi, aceste medicamente cresc tensiunea arteriala si frecventa cardiaca, nefiind indicate pacientilor cu HTA sau afectiuni cardiace.


Daca ejacularea retrograda este rezultatul leziunilor severe ale nervilor sau muschilor colului vezical, restaurarea unei ejaculari normale este imposibila, iar pacientul este steril.
Tratamentul infertilitatii consta in recoltarea spermatozoizilor din urina si utilizarea lor in metodele de reproducere asistata, fie prin inseminare intrauterina, fie prin fertilizare in vitro sau prin injectii intra-citoplasmatice (injectarea unui spermatozoid in ovul).
 

 
 

Frigiditatea

 

Frigiditatea este o disfunctie sexuala ce se manifesta prin indiferenta sau aversiune fata de activitatea sexuala, reducerea libidoului si incapacitatea de a avea orgasm.


Frigiditatea nu trebuie confundata cu celelalte forme ale disfunctiei sexuale feminine. Dispareunia se manifesta prin aparitia unor dureri in timpul raporturilor sexuale si evoca la inceput o cauza organica. Vaginismul este o contractie involuntara a musculaturii perineale, din cauza caruia penetrarea devine dificila sau chiar imposibila si este in principal de origine psihologica. Anorgasmia reprezinta absenta (totala sau partiala) a orgasmului, desi dorinta sexuala este mentinuta.


Unii sexologi definesc frigiditatea drept absenta totala a placerii si a excitatiei atat in timpul contactelor sexuale, indiferent de partener, cat si prin masturbare. Indiferent de modul de definire, este evident ca o femeie ce sufera de frigiditate este de asemenea anorgasmica (in timp ce o femeie anorgasmica nu este in mod automat frigida).


Se poate distinge frigiditatea primara, care exista inca de la inceputul vietii sexuale a femeii, de frigiditatea secundara, care se instaleaza dupa o perioada in care femeia a avut o viata sexuala mai mult sau mai putin satisfacatoare.


Frigiditatea primara este asociata cu atitudinile negative fata de sexualitate sau de intimitate, diferite fobii, inhibitie sexuala, educatie strict religioasa, masturbare secreta, etc. Frigiditatea secundara se poate datora oboselii, stresului sau depresiei, dar poate avea drept cauza sarcina, IVS (intrerupere voluntara de sarcina), infertilitatea, histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) sau menopauza.


Statisticele arata ca 10% din femei sufera de anorgasmie sau de frigiditate. In schimb, un numar mai mare de femei, cca 30%, acuza absenta orgasmului prin penetrare, in timp ce pot avea orgasm prin stimulare clitoridiana.


Cauze


Frigiditatea poate avea numeroase cauze, atat organice ( endocrine ), cat si psiho-comportamentale. In general insa, tabloul clinic al tulburarilor hormonale este evocator si se manifesta prin semne care apar inaintea problemelor sexuale.


In mod traditional, se credea ca frigiditatea se datoreaza unor probleme de ordin psihologic. Studiile recente au pus in evidenta numeroase cauze organice pentru disfunctiile sexuale feminine. Desi numeroase probleme sexuale au la baza o componenta psihologica, posibilele cauze organice trebuie excluse in timpul examenelor initiale.

  • educatia stricta cu interdictii in ceea ce priveste sexualitatea (interzicerea nuditatii, a gesturilor afective parentale, a masturbarii, etc.)
  • stima de sine scazuta
  • sentimente de vina sau rusine fata de actul sexual
  • antecedente de traumatisme sexuale ( viol )
  • un prim raport sexual dureros sau traumatizant din punct de vedere psihologic
  • acte sexuale in general dureroase sau nesatisfacatoare
  • comunicare deficitara intre parteneri
  • anxietate, depresie, stres sau oboseala
  • frica de durere, infectii sau de o posibila sarcina
  • lipsa unei stimulari adecvate
  • absenta lubrifierii vaginale
  • modificari legate de menopauza
  • leziuni ale nervilor in urma unei interventii chirurgicale sau a unui traumatism
  • unele medicamente (psihotrope, antihipertensive, etc.)
  • infectii ginecologice
  • malformatie vaginala
  • boli endocrine sau cardiovasculare


Uneori, nu poate fi evidentiata o cauza anume pentru a explica aceste probleme.


Diagnostic si tratament


Examenul medical este intotdeauna necesar pentru excluderea cauzelor fizice. In cazul frigiditatii secundare, se poate cauta o diminuare a nivelului de estrogeni sau un exces de progesteron sau prolactina. In majoritatea cazurilor insa, evaluarea medicala si testele de laborator nu pot evidentia o cauza organica.


Principalele doua tratamente sunt psihoterapia si terapiile comportamentale.


Psihoterapia dureaza intotdeauna mai multe luni sau chiar ani si este indicata in special in cazurile de frigiditate sau anorgasmie primara (care exista inca de la inceputul vietii sale sexuale).


Terapia comportamentala are o durata mai scurta si este indicata in cazurile de frigiditate secundara (cea care survine dupa o perioada de raporturi sexuale relativ satisfacatoare). In unele cazuri, este necesara terapia de cuplu.
 

 
 

Vaginismul

 

Vaginismul este o disfunctie sexuala feminina ce se caracterizeaza prin contractii involuntare ale muschilor vaginului, astfel incat raporturile sexuale devin dureroase sau imposibile.


Spasmul involuntar al musculaturii ce inconjoara intrarea in vagin si a treimei inferioare a vaginului se datoreaza in unele cazuri asocierii dintre activitatea sexuala cu durerea sau frica. Din punct de vedere anatomic, organele genitale ale femeii sunt in general normale, dar la fiecare tentativa de penetrare, intrarea in vagin se inchide printr-un mecanism involuntar.


Vaginismul poate fi rezultatul dorintei inconstiente a femeii de a opri contactul sexual, din cauza unei experiente neplacute sau traumatizante. Alte cauze sunt infectiile, leziunile sau iritatiile (antrenate de spalaturile intravaginale, spermicide sau latex).


Se poate distinge vaginismul primar, care apare inca de la primul raport sexual, de vaginismul secundar, ce survine dupa o perioada in care femeia a avut contacte sexuale normale. La unele femei, vaginismul apare doar in anumite situatii: in timpul unei examinari ginecologice sau a contactelor sexuale cu un anumit partener.


Din cauza durerii ce apare la femeile cu vaginism, penetrarea devine dificila sau imposibila. Totusi, activitatile sexuale ce nu implica penetrare sunt acceptate. Astfel vaginismul se distinge de frigiditate, caracterizata prin incapacitatea femeii de a resimti placere in timpul contactului sexual sau de a avea orgasm. In schimb, in cazul vaginismului, femeia manifesta o incapacitate repetata de a simti placere in timpul penetrarii, dar poate avea organism prin masturbare.


Cauze


Vaginismul consta in spasmul involuntar al muschilor ce inconjoara intrarea in vagin si treimea inferioara a vaginului. Aceasta disfunctie sexuala feminina poate avea numeroase cauze.


Cauze organice:

  • malformatie a vaginului
  • infectii vaginale recurente
  • himen foarte gros, ce necesita o interventie chirurgicala
  • iritatii ale vaginului – datorate spalaturilor intravaginale, spermicidelor sau latexului
  • leziuni – cauzate de o nastere, interventie chirurgicala sau de un traumatism local


Cauze psihologice:

  • primul act sexual dureros
  • depresie
  • traumatisme sexuale (viol)
  • acceptarea cu dificultate a unei interventii chirurgicale de tipul histerectomiei (ablatia uterului)
  • absenta sentimentelor pentru partener
  • dificultati conjugale, familiale, profesionale, etc.
  • alta orientare sexuala
  • teama de sarcina sau de durere
  • inhibitie sexuala
  • context religios strict


Diagnostic


Diagnosticul disfunctiilor sexuale feminine, printre care se numara si vaginismul, este dificil de stabilit. Acest lucru se datoreaza in primul rand ezitarii femeilor de a se prezenta la medic pentru aceasta problema.


Diagnosticul se bazeaza pe examenul fizic, antecedentele personale ale femeii si descrierea problemei. Examenul minutios al pacientei este efectuat uneori sub anestezie. In timpul examenului ginecologic, spasmul muscular involuntar va confirma diagnosticul de vaginism, iar medicul poate exclude posibilele cauzele fizice ale problemei (malformatie, infectie, etc.)


Primul criteriu in diagnosticul vaginismului este contractura spastica involuntara a muschilor din treimea inferioara a vaginului, recurenta sau persistenta. Acest raspuns trebuie sa se datoreze unor factori psihologici, sau asocierii dintre factori psihologici si medicali, pentru a vorbi de vaginism. Simptomele antreneaza o suferinta fizica sau emotionala.


Tratament


Tratamentul este cel al afectiunilor fizice ce determina sau sunt implicate in aparitia vaginismului. Pentru cazurile de vaginism de cauza psihologica, sedintele de psihoterapie sunt in general utile.


Sedintele de psihoterapie individuala au drept obiectiv identificarea si rezolvarea problemelor psihologice ce se pot afla la originea vaginismului. Problemele ce izvorasc din traumatisme ce au avut loc in copilarie pot fi rezolvate astfel. In cadrul acestor sedinte, se poate discuta despre cauzele care determina nesiguranta sau frica de contact sexual – atitutidinea parintilor fata de sex, educatia religioasa, etc.


Psihoterapia de cuplu are la baza teoria conform careia vaginismul ii afecteaza pe ambii parteneri si nu este doar problema unei singure persoane. Prin confruntarea problemelor ambilor parteneri, se poate rezolva cauza vaginismului. Psihoterapia de cuplu este deosebit de eficienta in special in cazurile in care vaginismul este cauzat de utilizarea inconstienta a muschilor vaginali drept o forma nonverbala de protest impotriva unui aspect al relatiei conjugale.


Hipnoterapia este uneori utilizata de unele paciente cu vaginism. In general, obiectivul hipnoterapiei este rezolvarea manifestarilor vaginismului si nu a cauzelor sale. In primele sedinte, pacienta si terapeutul colaboreaza pentru definirea obiectivelor. Apoi, in sedintele de hipnoterapie propriu-zisa, sugestiile facute au drept scop renuntarea la frica sau temerile subconstiente, sau reducerea simptomelor. De exemplu, pacientei i se spune ca poate avea raporturi sexuale neinsotite de durere.


In timpul hipnozei, pot fi identificate problemele ce duc la aparitia vaginismului si se poate incerca indepartarea sentimentelor sau temerilor responsabile.

Daca vaginismul persista, pacienta poate efectua exercitii de relaxare sau chiar exercitii Kegel. Acestea din urma au drept scop intarirea muschilor planseului pelvin, dar pot fi efectuate in tratamentul vaginismului, cu ajutorul unor dispozitive de dilatare a vaginului. Exercitiile Kegel constau in incordarea si relaxarea repetata (de 10 -20 ori) a muschilor utilizati pentru oprirea jetului urinar. Exercitiile Kegel ii permit pacientei sa capete controlul asupra muschilor ce se contracta in mod involuntar la tentativele de penetrare.


Vaginismul este o disfunctie sexuala feminina ce poate fi tratata in numeroase cazuri. Rata de succes a tratamentului este de cel putin 63%. In general, se recomanda o schema de tratament ce combina doua sau mai multe tehnici terapeutice.
 

 
 
 
 
Acest site este detinut, administrat si mentinut de SC Blue Soft SRL, Distribuitor independent al produselor CaliVita® International. Distribuitorul independent mentionat mai inainte este singurul responsabil de continutul acestui site, iar Reteaua CaliVita® International si entitatile sale operatoare nu au nici o responsabilitate cu privire la acest site. Ne luam angajamentul sa va anuntam cand un produs nu mai este pe stoc sau o promotie este retrasa.

Pagina de internet www.farmamed.ro si detinatorul acesteia SC BLUE SOFT SRL nu comercializeaza produse ci doar promoveaza produse ale unor distribuitori autorizati, avand rolul doar de a prelua si retransmite catre acesti distribuitori comenzi on line. Drept urmare, farmamed.ro si SC BLUE SOFT SRL nu se fac raspunzatoare de eventuale deficiente aparute in livrarea comenzilor, continutul coletelor, provenienta sau calitatea produselor, acestea revenind in sarcina exclusiva a distribuitorilor autorizati al produselor respective.